Istoria Aradului: Lista oficiala a Monumentelor Istorice

Lista oficiala a monumentelor din Arad
Lista oficiala are erori. Am publicat-o totusi în forma în care a fost aprobata de catre Ministerul Culturii în 2004. Unde a fost cazul, s-a mentionat informatia corecta.

Denumirea Locatia Datarea
1.Cetatea Aradului Cartier Subcetate 1763 – 1783

Cetatea Aradului

2.Sant de aparare cu val de pamânt în exterior Cartier Subcetate 1763 – 1783

Sant de aparare umplut cu apa in Cetatea Aradului

Sant de aparere cu val de paman in Cetatea Aradului (1907)

Zid de aparere al Cetatii Aradului – vedere din exterior (2011)

3.Biserica franciscana, În înteriorul Cetatii Aradului Cartier Subcetate 1750 – 1800

Biserica din Cetatea Aradului

Biserica din Cetatea Aradului

Locul strategic de prim ordin, aşezat la întretăierea a două foarte importante drumuri comerciale, unul care duce din Câmpia de Vest spre Transilvania şi altul, care vine din nord, dinspre Oradea şi Satu Mare şi face legătura cu Timişoara şi calea fluvială oferită de Dunăre, a fost observat şi de generalii Împărătesei Maria Tereza. Prin urmare, luând în considerare şi necesităţile militare, într-o regiune de curând cucerită şi încă instabilă, s-a luat hotărârea de a se construi o fortăreaţă de tip Vauban. Lucrările au început în anul 1762 şi au durat peste 20 de ani, până în 1783, desfăşurându-se sub supravegherea şi după planurile elaborate de arhitectul militar austriac Filipp Ferdinand Harsch. Planul ei, în formă stelată, cu şase bastioane se înscrie printre cetăţile de tip Vauban din faza târzie, ce încheie totodată şi evoluţia sistemelor stelare din Transilvania. Zidurile, aşezate pe trei rânduri, au fost construite din cărămidă şi au fost umplute cu pământ, iar grosimea lor este în jur de trei metri şi, la acea vreme, au fost înconjurate de un şanţ umplut cu apă din Mureş, mărginit spre exterior de un mic val de pământ. În acest tip de fortificaţie unghiurile sub care sunt construite zidurile sunt astfel calculate încât proiectilele de artilerie să poată fi deviate prin ricoşeu iar pământul de umplutură atenuează forţa exploziilor. Circumferinţa zidurilor cetăţii arădene este de 3180 metri şi acestea au fost prevăzute cu bastioane de tip cavaler, flancate de redute pentagonale. În total bastioanele cuprindeau 296 guri de foc. În interior au fost ridicate trei corpuri principale de clădiri, care cuprindeau comandamentul, garda cetăţii şi mănăstirea spital, care includea şi biserica în stil baroc, care astăzi este în stare de ruină. Ultimii patru călugări dedicaţi Sf. Ioan de Capistrano au locuit în mănăstire până în 1861.
La ridicare cetăţii au participat peste 1500 de familii din împrejurimi, şi au trebuit dărâmate şi 169 de case. În total au fost cheltuiţi, de către guvernul austriac imperial peste trei milioane de florini, o sumă impresionantă pentru acea vreme.
Lagăr pentru prizonieri
Dar această solidă fortificaţie, care a găzduit tot timpul o garnizoană militară, nu a fost pusă în situaţia de a-şi împlini rosturile de apărare a imperiului în faţa unui inamic extern, ci a fost pusă în valoare doar în confruntarea cu „inamicul” intern, reprezentat de armata revoluţionară maghiară, în timpul revoluţiei de la 1848-1849, când cetatea a fost asediată timp de nouă luni, între octombrie 1848-iunie 1849. În schimb a fost folosită ca închisoare militară. Acolo fiind internaţi numeroşi revoluţionari, inclusiv cei 13 generali executaţi de autorităţile militare austriece, în apropierea cetăţii, în 6 octombrie 1849. Tot în cetatea Aradului a fost întemniţat pentru o vreme şi revoluţionarul român Eftimie Murgu. Primii militari internaţi au fost aduşi în fortăreaţa Aradului în anul 1794, când 1200 soldaţi francezi din armatele revoluţionare au făcut cunoştinţă cu viaţa de prizonierat pe pământ arădean. Şi soldaţii turci luaţi prizonieri în Bosnia în anul 1881 au cunoscut îndeaproape umezeala celulelor şi rigorile regimului de detenţie. În timpul primului război mondial în cetate a luat fiinţă un lagăr în care au fost internaţi mii de prizonieri sârbi. În timpul detenţiei au murit de tifos şi rele tratamente 4317 internaţi, iar în memoria lor a fost pusă pe poarta de la intrare o placă comemorativă. Ei au fost înmormântaţi în mai multe gropi comune în cimitirul Pomenirea. Într-o interpelare, din cursul anului 1917, făcută în parlamentul de la Budapesta, deputatul de Şiria al Partidului Naţional Român, Ştefan Cicio Pop, a atras atenţia asupra condiţiilor inumane în care sunt ţinuţi prizonierii, mulţi dintre ei fiind civili: femei şi copii. Fără îndoială, cel mai celebru prizonier al închisorii a fost Gavrilo Princip, care în data de 28 iunie 1914 l-a asasinat, la Sarajevo, pe principele moştenitor al coroanei Austro-ungare, Franz Ferdinand, atentat care a constituit motivul imediat al izbucnirii primului război mondial.
Garnizoană militară
În perioada interbelică cetatea a fost garnizoană a Aradului şi a găzduit regimentul 93 infanterie, care împreună cu celelalte unităţi din cadrul Diviziei 1 infanterie română a participat la campania din Uniunea Sovietică, fiind stabilit pe poziţii în Stepa Kalmâcă, din sudul Stalingradului. În 20 noiembrie 1942 divizia românească a suportat atacul principal dat de două armate sovietice, pierind în acea încleştare numeroşi soldaţi şi ofiţeri ai regimentului 93 din cetatea Aradului. După armistiţiul încheiat de România în 12 septembrie 1944 şi ocuparea Aradului de armata sovietică, în cetate a fost încartiruită o unitate de tancuri sovietică care a „rezistat” acolo până în anul 1958, când trupele „eliberatorilor” au fost retrase din întreaga ţară. Dar vocaţia războinică a cetăţii Aradului nu s-a încheiat atunci pentru că imediat locul sovieticilor a fost luat de un regiment românesc de tancuri. În cadrul procesului de restructurare şi modernizare a armatei în anul 1995 a luat fiinţă batalionul 191 infanterie „Colonel Radu Golescu”. În octombrie 1997 batalionul 191, cu garnizoana în cetatea Aradului, a fost nominalizat pentru constituirea batalionului mixt româno-ungar de menţinere a păcii, batalion care a devenit operaţional începând cu anul 1999. Întâmplarea a făcut ca vizita noastră de documentare în Cetatea Aradului să fie făcută în data de 20 octombrie a.c. când a avut loc ceremonia de schimbare a comenzii unităţii, fiind prezent cu acel prilej în cetate şeful eşalonului superior, col Ioan Manci, comandantul Brigăzii 81 Mecanizate. După anul 2000 oficialităţile Aradului au cerut în repetate rânduri introducerea în circuitul civil a cetăţii, fiind întocmite studii pentru valorificarea turistică şi culturală a locaţiei. Până în prezent demersurile nu au putut fi finalizate din cauza rezistenţei Ministerului Apărării, care invocă lipsa banilor pentru amenajarea unor noi spaţii de încartiruire a unităţii, aşa că cetatea tip Vauban a Aradului, cu o vechime de 250 de ani, găzduieşte şi la început de mileniu trei o garnizoană militară, caz unic în Europa.
Cetăţile medievale
Actuala cetate, care se dezvăluie în toată puterea ei de pe şoseaua de centură a municipiului Arad, nu a fost singura în decursul istoriei multiseculare a oraşului. Prima dintre ele a fost localizată de mai mulţi specialişti la sud-vest de actuala localitate Vladimirescu (Glogovăţ), la patru kilometri est de municipiu, spre Valea Mureşului. La locul numit „Şanţuri”, pe un grind mai ridicat, s-au efectuat între anii 1974-1979 ample lucrări arheologice în urma cărora au fost puse în evidenţă valuri de pământ în forma unui trapez, cu şanţuri de apărare în faţă. Materialul arheologic descoperit dovedeşte locuirea umană încă din secolele VIII-X. Urmele de arsură au dus la concluzia că cetatea a fost distrusă pe la 1028, în timpul luptelor dintre ducele Ahtum şi armatele regelui Ştefan cel Sfânt, conduse de ducele Chanadinus.
A doua cetate sau castru regal, reşedinţă a comitatului Orod, s-a aflat în apropierea primei cetăţi. Urme arheologice deosebit de consistente din secolele XI-XIII au fost descoperite atât pe liziera terasei de vest a comunei Vladimirescu cât şi de-a lungul şoselei Arad-Deva. Ultima atestare a unor elemente umane care au gravitat pe lângă cetate datează din 1311. Se pare că şi această fortificaţie, ca multe altele din zonă, a fost distrusă în timpul marii invazii tătare din 1241.
Din relatările cronicarului Anton Verancici rezultă că în 9 ianuarie 1551, atunci când târgul Aradului a fost cucerit de către turci, el nu avea nici ziduri nici valuri de pământ care să-l apere. În anul 1554 paşa Kasâm a început construirea unei fortificaţii, pe malul drept al Mureşului, lângă actualul pod de fier de pe şoseaua Arad-Timişoara, în jurul căreia se va dezvolta apoi municipiul Arad. Cetatea avea o formă dreptunghiulară, cu bastioane unghiulare la colţuri. Pe parcursul secolelor XVI-XVII cea de-a treia cetate a Aradului a fost în repetate rânduri asediată, incendiată şi apoi refăcută. Astfel în anul 1595 a fost eliberată de ardeleni, din nou cedată turcilor în 1616, arsă de trupele lui Gheorghe Rakoczy al II-lea în 1658 şi din nou refăcută de turci.
O interesantă relatare despre cetate, aşa cum arăta ea la 1660, ne oferă călătorul turc Evlia Celebi: „Cetatea este situată pe o insulă a Mureşului şi are 50 de ostaşi, o baie mică, o geamie, un han… este construită din ziduri cu umplutură de pământ, având o circumferinţă de 400 de paşi. Are două porţi tari de lemn, una este poarte Ineului spre nord, înafara ei se găsesc două sute de case creştine. Alta e poarta Timişoarei…”Această cetate a fost cucerită de austrieci în decembrie 1685 şi reparată în anii 1698-1701, după planurile lui Georg Johann Harrukern. Urme slabe ale acestei cetăţi au fost găsite în secolele XIX-XX, astăzi însă nimic nu mai aminteşte de cetatea medievală, ea fiind intrată definitiv în istorie.
Ioan Tuleu

4.Podul Traian Peste râul Mures, leaga orasul de Cartierul Aradul Nou 1906

Podul Traian

Podul Traian

Construirea Podul Traian a fost propusă de către conducerea oraşului la începutul secolului XX. În 1908 s-a acceptat un proiect al societăţii de căi ferate din Austria. Podul a fost construit după un plan al inginerului reşiţean Robert TA³th (1857-1913), structura de fier fiind realizată de către uzinele din Reşiţa, ornamentatia prezentând multe elemente de secession. Proba de greutate şi predarea oficială conducerii municipiului a podului s-a făcut la 11 noiembrie 1910. La sfârşitul celui de al doilea război mondial podul a fost dinamitat, dar structura nu a fost grav afectată, podul fiind refăcut în câteva luni după terminarea războiului. Fiind monument industrial, în prezent funcţionează cu restricţii de greutate.

5.Ansamblul urban Arad La S: malul N al buclei râului Mures (care înconjoara Cetatea> Aradului); la E: cursul râului (digul) (pâna la intersectia dintre Str. Remus si Alexici Nicola); la V: de-a lungul Str. Gojdu Emanoil, Piata Catedralei, traverseaza Str. Eminescu Mihai, Str. Caragiale I. L., Str. Marasesti (pâna la intersectia cu Calea Victoriei); la N: de-a lungul strazilor Ghiba Birta Elena, Doinas St. Augustin si Piata Drapelului, de-a lungul Bulevardului Revolutiei (pâna la intersectia cu Str. Bratianu I. C.), capatul dinspre N al Str. Bratianu I. C., respectiv cursul râului Mures

6.Fosta Academie Teologica Româna Noua Preparandie, azi Academia Teologica a Universitatii “Aurel Vlaicu” si Seminarul Teologic Liceal Str. Academia Teologica 19 * Str. Academia Teologica 9 1885

Academia Teologica

Clădirea a fost construită în 1885 în stil eclectic pentru seminarul şi teologia ortodoxă, unificate în 1876. Terenul a fost pus la dispoziţia bisericii de către baronul vienez Sina, pentru care în perioada interbelică strada îi purta numele. Clădirea poartă elementele stilurilor clasicist şi ale renaşterii. Monumentala clădire cu două nivele are în partea centrală o cupolă impozantă, dispunând şi de o mare sală de festivităţi. În perioada interbelică seminarul s-a transformat în facultate de teologie de patru ani. După al doilea război mondial mult timp a găzduit Liceul de arte, după 1990 clădirea a fost retrocedata bisericii ortodoxe, acum aici funcţionând facultatea de teologie a Universităţii Aurel Vlaicu. În curtea şcolii a fost dezvelit în 1912 bustul lui Teodor Ceontea (1847-1906) renumit profesor, biolog, autor de manuale. Tot aici a fost ridicată şi o frumoasă biserică de lemn, construcţie caracteristică arhitecturii româneşti

7.Casa Str. Alecsandri Vasile 13 1910 – 1920

Casa de locuit

8.Hotelul “Stadt Wien”, azi locuinte (* nu mai exista nici la data aprobarii acestei liste) Str. Alexandrescu Grigore 6 sf. sec. XVIII – înc. sec. XIX

Spalatorie auto

9.Casa Str. Alexandrescu Grigore 16 sf. sec. XVIII

10.Biserica de lemn “Cuvioasa Paraschiva” Str. Andrenyi Karoly 1-3 1725

11.Casa Str. Balcescu Nicolae 1 1800 – 1850

Casa de locuit

Casa de locuit

12.Casa gotica Str. Balcescu Nicolae 6 1800 – 1850

Casa de locuit

13.Colegiul National “Moise Nicoara” Piata Bibici Margareta 1 1869 – 1873

Liceul Moise Nicoara

Liceul Moise Nicoara 2011

Clădirea a fost construită după planul arhitectului József Diescher din Pesta între 1869-73 parţial din fondurile Fundaţiei „Bibici”. Văduva magnatului Iacob Bibici a donat întreaga sa avere pentru sprijinirea învăţământului arădean. Bustul ei din marmură se află în cancelaria şcolii. Clădirea cu un etaj de stil eclectic are o faţadă principală purtând elementele stulului neoclasic, un hol impozant cu trepte din marmură şi o sală festivă cu o bogată ornamentaţie. Gimnaziul regal superior şi-a deschis porţile în 1873, fiind alma materul tuturor intelectualilor de seamă din oraş şi judeţ. Printre profesorii de seamă ai şcolii se numărau istoricul academician Sándor Márki, lingvistul academician Ioan Goldiş, autorul unui vocabular latin-maghiar, János Burián, istoricul literar D. Panaitescu-Perpessicius, poetul-redactor Al. T. Stamatiad, Ascaniu Crişan, Iulian Toader. Liceul a avut o valoroasă bibliotecă cu cărţi franceze din sec. XVIII. şi o colecţie arheologica, donate bibliotecii şi muzeului. În parcul din faţa şcolii au fost desvelite busturile eminentului pedagog Moise Nicoară (1785-1862) şi prozatorului român Ioan Slavici (1848-1925), fost elev al şcolii.

14.Casa Str. Blaga Lucian 7 1907

Casa de locuit

15.Scoala normala de fete, azi Liceul Pedagogic “Dimitrie Tichindeal” Str. Blaga Lucian 9-11 1909

Liceul Pedagogic Dimitrie Tichindeal

16.Gimnaziul de baieti “Iosif Vulcan”, azi Grupul scolar de industrie alimentara Str. Blaga Lucian 15 1887

Gimnaziul de baieti 1896

Grupul scolar de industrie alimentara

Clădirea actualului Grup şcolar de industrie alimentară a fost ridicată în 1887 în locul fostului gimnaziu minorit. Gimnaziul minorit îşi avea sediul în acest loc între 1801-1872, având printre elevii săi persoane de seamă că dramaturgul maghiar Csiky Gergely, scriitorul român Ioan Slavici, marele politician Vasile Goldis, ziaristul Mircea V. Stănescu, inginerul feroviar Béni Boros. Actuala clădire a fost ridicată în stilul neorenascentist. Pe faţada principală cele cinci ferestre de la etaj sunt încadrate de şase pilaştri cu capiteluri de stil ionic. Intrerea se face prin uşi cu boltă. Clădirea are în partea centrală o cupolă impozantă, are trei curţi interioare, iar sub poarta laterală se află o placă comemorativa în limba latină. Între cele două războaie clădirea a găzduit Gimnaziul de băieţi „Iosif Vulcan”, apoi între 1946-1957 a fost sediul Facultăţii de medicină veterinară din Arad.

17.Palatul Suciu, azi parohie evanghelica si locuinta (* Palatul Evanghelic. Palatul Suciu este vis-a-vis, la nr.3) Str. Blajului 2 cca. 1900

Parohia evanghelica

18.Casa * Palatul Suciu Str. Blajului 3 cca. 1900

Palatul Suciu

19.Catedrala “Sf. Ioan Botezatorul Piata Catedralei 1 1862 – 1865

Catedrala Ortodoxa 1903

Catedrala ortodoxa

După demolarea vechii biserici, episcopul Procopie Ivaşcovici (1853-1873) a iniţiat construirea unui lăcaş ce cult reprezentativ în aşa numită „Gradina Techelia”. Planul aparţine arhitectului arădean Anton Ziegler, originar din Giula. Lucrările de construcţie s-au desfăşurat între 1862-65. Faţada bisericii poartă pecetea stilului barocului clasicizant, se termină cu un timpanon triunghiular. Pilastrii celor două turnuri se termină cu capiteluri de stil corintic, aticul cu fereastră rotundă dintre cele două turnuri a fost adăugată cu ocazia restaurării din 1905-1906, tot atunci fiind definitivată şi ornamentaţia turlelor. Iconostasul catedralei a fost executat de Mihai Ianici, picturile aparţinând pictorilor Nicola Alexici şi Ioan Zaicu. Clopotul datat din 1764 provine din vechea biserică ortodoxă. Monumentul a fost împodobit în 1966 în exterior cu trei picturi în stil bizantin de pictorul Eremia Profeta.
În clădirile aferente a funcţionat un timp teologia ortodoxă, aici a intenţionat să deschidă în 1870 universitatea română Ion Popovici Desseanu.

20.Turnul de apa, azi restaurant si galerie de arta Str. Ceaikovski P. I. 9A 1896

Turnul de apa 1896

Turnul de apa

A fost construit în 1896. Turnul de 38 m înălţime, ridicat în vecinătatea cazărmii pompierilor a fost cea mai înaltă clădire a oraşului. Proiectul provine din atelierul celebrului arhitect Miklós Ybl, s-a folosit ca model donjonul unei cetăţi medievale. În partea superioară a fost montat un bazin uriaş de apă, de unde s-a asigurat aprovizionarea întregului oraş cu apă potabilă. Clădirea acoperită cu cărămizi de ornament se distinge cu ornamentatia fină a balustradelor balcoanelor şi a fierului forjat folosit. A funcţionat până în anul 1956. Din 1990 turnul este în proprietate particulară, găzduind o expoziţie permanentă a apei, precum şi multe expoziţii de artă sau tematice.

21.Casa Str. Chendi Ilarie 1-3 1897

Casa de locuit

22.Casa (cu farmacie) Str. Ciceo-Pop Stefan 16 cca. 1908

Farmacie si casa de locuit

Farmacie si casa de locuit

23.Scoala, azi Scoala generala nr. 2 Str. Ciocârliei 27 1906

Scoala Generala Nr. 2

24.Casa Bd. Decebal 14 1912

Casa de locuit

25.Casa Bd. Decebal 37 1910

26.Vechiul Cazinou Bd. Dragalina Ion, general 27, intre Parcul Copiilor si Hotel “Parc” 1872

Cazinoul vechi

Clădirea a fost ridicată în anul 1872, înaintea terminării digului actual al oraşului. Cazinoul a fost un locul de distracţie preferat al lumii mondene din Arad, având o frumoasă gradină de vară. Iarna spaţiul din faţa clădirii a fost folosit ca patinoar. Clădirea eclectică în formă pătrată este un amestec al stilurilor neoclasicist si neobaroc. Pe toate cele patru faţade se regăsesc pilaştri cu capiteluri corintice, având şi o bogată ornamentaţie stucco. În 1890 a fost folosit ca sală de expoziţie.

27.Sala de festivitati a Scolii de Arte si Meserii, azi în cadrul Grupului Scolar Industrial “Aurel Vlaicu” Bd. Dragalina Ion, general 30 1911

Templu masonic (inaugurat la 21 octombrie 1905)

Sala de festivitati a Scolii de Arte si Meserii

Sala de festivitati a Scolii de Arte si Meserii

28.Manastirea “Sf. Simeon Stâlpnicul”-Gai Str. Dunarii 170 1745-1765-sec.XX

29.Biserica Str. Dunarii 170 1760 – 1762

30.Fosta resedinta de vara episcopala, azi, Colectia de icoane si carte veche Str. Dunarii 170 1765

31.Corpul vechi al chiliilor Str. Dunarii 170

32.Corpul nou al chiliilor si anexele gospodaresti Str. Dunarii 170 sec. XX

33.Biserica de lemn “Sf. Apostoli Petru si Pavel”, În incinta Manastirii “Sf. Simeon Stâlpnicul” Str. Dunarii 170 1745 – 1754

Ansamblul din cartierul Gai a fost ridicat de episcopul Sinesie Jivanovici (1751-1766) între anii 1760-1762, fiind o remarcabilă realizarea a barocului eclesiastic provincial, slujind ca şi conac de vară episcopal. Conacul şi biserica formează o unitate arhitecturală în formă de U. Cea mai bogată în ornamente este faţada răsăriteană a conacului, având un rizalit ornamentat cu pilaştri şi volute. Cele opt încăperi ale conacului au fost ornamentate iniţial cu elemente stilistice baroc, realizate din ipsos, dându-i clădirii o eleganţă concordantă cu funcţionalitatea lacaşului.
Caracterul baroc al bisericii este accentuat de turnul cu două registre despărţite, cel de jos cu pilaştri ionice, cel de sus cu capiteluri corintice. Iconostazul iniţial, aflat acum în muzeul mănăstirii a fost pictat de vestitul artist Ştefan Teneţchi (? -1798), toate cele 22 de picturi fiind realizate în stil baroc. Iconostasul actual este o lucrare în stil bizantin, realizat în Moldova. Rămăşiţele pământeşti ale ctitorului se află sub o piatră funerară din faţa altarului. Tot în curtea mănăstirii se află monumentul istoric biserica de lemn „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, datată între anii 1745-1754.

34.Casa Str. Eminescu Mihai 6 1897

Casa de locuit si magazine

35.Casa Str. Eminescu Mihai 10 cca. 1900

Casa de locuit si magazine

36.Cladirea Diecezanei Str. Eminescu Mihai 18 cca. 1908

Cladirea Diacezenei

Cladirea Diecezenei

Construit în anul 1908, edificiul P+2 are un plan în formă de „L”. Acesta adăposteşte aastăzi magazinul Diecezana şi locuinţe.
Frumoasa faţadă cu deschideri de diferite forme, inclusiv treflate, gruparea lor pe nivele, elementul decorativ al ancadramentelor în general şi a porţii pietonale în special, includ edificiul în grupajul clădirilor stil neoromânesc în Arad *.
Ca o curiozitate, pe faţadă, la nivelul etajului 2 , printre ornamente, a apărut partea exterioară a unui dispozitiv de răcire a aerului. Trebuie să menţionăm curajul şi tupeul, ieşit din comun, al beneficiarului, clădirea beneficiind de protecţia legii 422/2001. Montarea dispozitivului s-a realizat prin dislocarea cărămizilor din zid, fără a fi asigurat cu buiandrug, pericolul de surpare fiind permanent. Nu putem preciza anul când a fost montat, dar cu precizie, vreme de 4 ani, atât au durat intervenţiile Asociaţiei Pro Urbe Arad, până ce proprietarul clădirii , Arhiepiscopia Aradului a demontat cutia, însă, fără, a remedia stricăciunile cauzate faţadei.
* Date preluate din volumul „ARAD – patrimoniul cultural construit”. Autori Lanevschi Gheorghe şi Ujj János. Edit BRUMAR Timișoara

37.Casa Str. Eminescu Mihai 36 1906

Casa de locuit

38.Palatul “Tribunei”, azi locuinte Str. Eminescu Mihai 37 1909

Palatul Tribunei

Clădirea este cunoscută și ca proprietate a doctorului Oncu. Edificiul P+1 a fost construit în anul 1906 după planurile arhitectului Emil Tabacovici.
Impunând prin faţada sa echilibrată, cu deschideri dreptunghiulare şi decoruri geometrice, precum şi prin ornamentica din cărămidă aparentă, din jurul porţii pietonale în două canate, la care, adăugând decorul geometric al fierului forjat şi lucarnele ce încadrează zona mansardată, fac ca edificiul să aparţină perioadei geometrice a stilului „1900”.
De la darea sa în folosinţă şi până în anul 1912, edificiul a adăpostit pe lângă apartamente, redacţia ziarului „Tribuna” , precum şi Editura Tribuna*.
* Date preluate din volumul „ARAD – patrimoniul cultural construit”. Autori Lanevschi Gheorghe şi Ujj János. Edit BRUMAR Timișoara

39.Gimnaziul Român de Fete, azi sectie a Spitalului Clinic Municipal Str. Eminescu Mihai 44-46 1912

Spitalul Municipat Arad, sectia TBC (fost Gimnaziu de fete)

Iniţial a fost şcoala română de fete. Clădirea cu trei nivele a fost terminată în 1913. Proiectantul a combinat stilul tradiţional românesc cu stilul brâncovenesc născut în Ţara Românească la începutul secolului XVIII, în aşa fel atrăgând atenţia asupra trezirii conştiintei naţionale. A fost prima instituţie publică ridicată în acest stil. În această clădire a hotărât Consiliul Naţional Central Român la 15. noiembrie 1918 convocarea Adunării Naţionale la Alba Iulia.

40.Palatul Cultural Arad, azi Filarmonica de Stat si Muzeul Judetean Str. Enescu George 1 1911 – 1913

Palatul Cultural

Palatul Cultural este unul din edificiile cele mai reprezentative pentru vizitatorul oraşului Arad. Această impresionantă clădire a fost ridicată între anii 1911-1913. De atunci şi până astăzi, vizitatorul străin sau autohton rămâne impresionat când se opreşte în faţa impozantului monument arhitectonic. Clădirea etaleaza o diversitate de stiluri. Faţada in stil neoclasic, este ornamentată cu un fronton sprijinit de masive coloane in stil corintic, iar deasupra lui străjuieste un turn masiv. Aripile laterale sunt dominate de elemente ale stilului Renaşterii italiene. În partea dinspre parc, arhitectul s-a inspirat din elementele castelului de la Hunedoara, clădire de inspiratie gotica. Urcînd scările monumentale, vizitatorul intră într-un frumos hol lucrat în marmora de Moneasa şi de aici are acces în magnifica sală de concerte.
Facând o incursiune în istoricul Palatului, putem aminti câteva date interesante. Construirea edificiului a fost iniţiată încă din anul 1901 de către Societatea Culturala Kölcsey din Arad, care a început demersurile pentru a se ridica o clădire care să adăpostească muzeul local, biblioteca oraşului şi o sală de concerte. Tot atunci s-a preconizat şi infiinţarea unei galerii de artă. Pentru clădire s-a deschis şi un concurs la care s-au înaintat 27 de proiecte. Concursul a stârnit un interes atât de mare încât printre participanţi s-au numărat arhitecţi din Paris, Berlin şi Budapesta. Nici unul dintre proiectele prezentate nu a corespuns cerinţelor autorităţilor locale. În final s-a apelat la arhitectul arădean Ludovic Szántay ca să execute un nou plan al clădirii. A fost ales locul actual şi după aprobarea definitivă au început pregătirile pentru construirea palatului. Din lipsă de fonduri, lucrarile au stagnat pâna în anul 1910. În toamna anului 1912 construcţia palatului era pe terminate, iar o parte din colecţiile muzeului au fost deja mutate în noile incăperi ale clădirii. Inaugurarea festivă a avut loc la 25 octombrie 1913. Cu acest prilej a fost invitată şi Filarmonica oraşului Arad pentru un concert simfonic festiv în sala mare a palatului, concert care a cuprins piese de Schubert, Goldmarck, Bizet şi Beethoven.
În perioada ce a urmat, publicul arădean, s-a întâlnit în sala de concerte cu numeroase personalitaţi muzicale din ţară şi străinătate. Amintim de faimoasele concerte date de marele tenor Traian Grozăvescu, de prezenţa lui Richard Strauss şi a lui Béla Bartók şi mai ales de prezenţa în mai multe rânduri a marelui nostru compozitor şi violonist George Enescu. În anul 1931, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de viaţă, în sala mare a palatului, George Enescu a primit titlul de cetăţean de onoare al oraşului nostru. Actualmente, clădirea Palatului Cultural, adăposteşte sediile Muzeului Judeţean şi ale Filarmonicii de Stat.

41.Casa Str. Episcopiei 3 înc. sec. XX

Casa de raport

Pe str. Episcopiei există, parcă concurând una cu alta, câte două edificii impunătoare construite după planurile lui Emil Tabacovici şi alte două, la fel de impunătoare, construite după planurile lui Szántay Lajos.
Casa de la nr. 3 construită în 1911 după planurile lui Emil Tabacovici, este un original exemplar al stilului „1900” din Arad.
Originalitatea este dată de îmbinarea armonioasă , într-un joc al volumelor decorului construit şi aplicat ce încântă ochiul, şi de marea varietate a materialului utilizat.
Alternanţa bow –window-urilor cu balconaşe de diferite forme şi mărimi, cu balconaşe din zidărie ori din fier forjat şi copertine susţinute de stâlpi din lemn dau farmec faţadei.
O notă aparte o dă capul de femeie din profil, uşor în relief, ce este amplasat pe consolele ce susţin bow-window-urile.
O poartă pietonală în două canate cu decor vegetal uşor conturat conduce spre o galerie a porţii şi spre casa scării, îngrijit lucrate, ce dau spre o curte interioară unde se află un simulacru de bazin în mijlocul căruia este amplasat un grup statuar format dintr-o lebădă şi un copil*.
Casa se menţine destul de bine, curtea este îngrijită. Grupul statuar, astăzi dispărut este înlocuit cu o figurină kistch, pitic din ghips. Casa era prevăzută din construcţie cu două lifturi, unul pentru lemne şi celălalt modern, montat reglementar, în interior, pentru persoane, cu casă a liftului, demontat în anii de instalare a regimului comunist şi instalat în Hotelul Patidului, astăzi Hotel Central. El funcţionează şi astăzi în bune condiţiuni. La fel s-au petrecut lucrurile, cum aminteam, şi la Palatul Bochus, transportate în direcţii necunoscute, după interesele partidului-stat din anii ’60, după spusele responsabilului de bloc.
* Date preluate din volumul „ARAD – patrimoniul cultural construit”. Autori Lanevschi Gheorghe şi Ujj János. Editura BRUMAR Timișoara

42.Casa Str. Episcopiei 9 1906

Casa de raport a lui Kohn József 1908

Casa de raport a lui Kohn József

De mari dimensiuni, cu o poartă carosabilă şi pietonală din fier forjat cu decor vegetalo-floral, prin care se vede galeria porţii, edificiul se încadrează stilistic perioadei geometrice a secessionului. Este urmarea liniei sobre a faţadei, date de ornamentaţia geometrică uşor profilată, reflectată în încadramente, şi de cărămida aparentă a faţadei clădirii, dintre ferestrele etajului II.
La interior, în casa scării, întâlnim decorul geometric la feroneria balustradei scărilor din marmură roşei, fresca plafonului cât şi la vitraliile parţial păstrate*.

* Date preluate din volumul „ARAD – patrimoniul cultural construit”. Autori Lanevschi Gheorghe şi Ujj János. Editura BRUMAR Timișoara

43.Casa Str. Episcopiei 18 1908

Casa de locuit

44.Casa Str. Episcopiei 46 1910

Casa de locuit

45.Biserica de lemn “Sf. Gheorghe”, În parcul resedintei Episcopiei Ortodoxe Str. Episcopiei 60-62 1848

46.Casa Str. Gavra Alexandru 6 cca. 1900

Casa de locuit

47.Casa, azi gradinita Str. Georgescu Ion 7 sf. sec. XIX

Gradinita

48.Casa Str. Georgescu, Aviator 11 1883

Case de locuit

49.Casa Str. Georgescu, Aviator 11A-13 1913

50.Casa Str. Ghiba Birta Elena 16 1907

Casa de locuit

51.Casa Str. Ghiba Birta Elena 18 1910

Casa de locuit

Casa de locuit

Casă de raport a lui Nachtnebel Ödön este un unicat în cadrul clădirilor secession din Arad.
Unicitatea sa, dată de mozaicul cu flori şi păsări pe fond auriu sau verde, complectează decorul floralo-vegetal al feroneriei şi al lemnului sculptat utilizat în decorarea faţadei.
La nota distinctivă a edificiului contribuie , începând de la parter, simulacrul de bow-window din care se desprind consolele ce susţin bow-window-ul de la etaj. Acesta , încununat de un acoperisş în două ape, întregeşte aspectulş propriu zis al acoperişului clădirii, prevăzut cu o lucarnă şi un simulacru de turn. La ora actuală edificiul adăposteşte un magazin la demisol, în rest locuinţe*.
Situaţia actuală a casei este tragică, o fotografiază străinii pentru a demonstra că la Arad patrimoniul arhitectural nu este preţuit. Astfel, în majoritate mozaicurile colorate din plăcuţe ceramice sunt ştirbe, abia de se mai poate ghici figura ce era reprezentată. De la acoperiş în jos curge tencuiala, profilele în relief se estompează. Binevoitorii de la parter, pentru a opri degradarea au dat o şapă superficială de ciment nivelând totul. La o familie de la parter există pungi pline cu plăcuţe colorate adunate în decursul timpului. Cei de la gaz, dintr-un dispreţ pentru tot ce este monument istoric în Arad, au instalat 4 cofrete de gaz pe faţadă. Ţeava galbenă traversează faţada în lung şi-n lat, parcă acesta ar fi ornamentul definitoriu. La lucarne, la toate lipseşte geamul. Tâmplăria de lemn îşi trăieşte ultimele clipe. După starea actuală, privitorul se poate întreba dacă Nachtnebel , când şi-a construit casa, a fost în toate minţile, a cheltuit (risipit) o mulţime de bani pentru nişte ornamente, care contemporanilor nu le sunt de nici un folos, nimeni nu le preţuieşte. Din cele 5 familii proprietare ale imobilului, doar una singura este împotriva restaurării, celelalte îşi doresc să întreprindă formalităţile, şi să suporte costul pentru restaurare. Dacă Primăria ar cerceta asemenea cazuri, şi sunt multe în Arad, ar putea interveni şi convinge asociaţiile de proprietari să colaboreze pentru a stopa declinul. În acest caz sunt două tabere , 4 contra 1, ce-şi macină nervii în vreme ce ornamentele cad, casa se distruge.
Ce minunăţie de casă, un unicat splendid,de fapt str. Ghiba Birta este plină de case cu cele mai fine şi delicate ornamente.
Asociaţia PRO URBE Arad a făcut nenumărate intervenţii în mass-media arădeană, fără ca cei în măsură să intervină să se sesizeze.
* Date preluate din volumul „ARAD – patrimoniul cultural construit”. Autori Lanevschi Gheorghe şi Ujj János. Editura BRUMAR Timișoara

52.Casa Str. Ghiba Birta Elena 20 1910

Casa de locuit

Casa de locuit

„Casa cu faiaţa albastră” este o clădire P+1, pe care, la prima vedere eşti tentat să o atribui stilului secessionului geometric. La o privire atentă se constată că de fapt aparţine eclecticului, având un amalgam de elemente decorative de elemente decorative, din cadrul diverselor stiluri istorice, inclusiv secession*.
Astăzi faţada arată jalnic. Are faianţa în majoritate căzută. Tencuiala scorojită arată cărămida. La instalarea gazului, meseriaşii fără responsabilitate au găurit faţada exact printr-un ornament excepţional, o placă cu păun şi o fructieră în relief, desprinzînd o mare suprafaţă din el. Ca peste tot în Arad, instalarea gazului s-a făcut într-o manieră iresponsabilă, cu ornamente distruse şi faţade degradate. Împreună cu nişte cofrete care sunt într-o stare mizerabilă, galbene şi ruginite, faţadele monumentelor istorice arată, din păcate , ca după un bombardament. Deocamdată , în mod surprinzător, administraţia oraşului nu se implică, degradarea celor mai frumoase clădiri pare de neoprit.
Recent această clădire este cuprinsă într-un plan de reabilitare în responsabilitatea D.C.C.P.A. Arad
* Date preluate din volumul „ARAD – patrimoniul cultural construit”. Autori Lanevschi Gheorghe şi Ujj János. Editura BRUMAR Timișoara

53.Casa Str. Goga Octavian 2 1912

Casa de locuit

54.Casa Str. Goga Octavian 3 1897

Casa de locuit

55.Palatul Bohus, azi locuinte si spatii comerciale Str. Goldis Vasile 1-3 1910 *1913

Palatul Bohus

Palatul Bohus

A fost comandat de baronul Bohus. Palatul este opera arhitectului Szántay Lajos, dat în folosinţă în anul 1913
Edificiu de mari dimensiuni, desfăşurându-se pe B-dul Revoluţiei, str. Vasile Goldiş, şi str. Românului, este un P+3, parţial mansardat, adăposteşte magazine, sedii bancare, astăzi ale băncii Raiffeisen, apartamente şi o sală de cinematograf, prima sală de acest fel construită în Arad. Ceea ce atrage atenţia asupra acestui edificiu, în afară de marea sa dimensiune, sunt registrele sale luminos construite cu o mare alternanţă a deschiderilor care, deşi dreprtunghiulare, capătă forme variate în funcţie de ancadramentele profilate din tencuială*.
Faţada, la nivelul parterului, prezintă o combinaţie între cristalele geamurilor, travertin şi ornamente din alamă.
Soluţia aleasă pentru a construi un asemenea palat, fără perspectiva de a putea privi întreaga splendoare a faţadei îl dezavantajează. În perioada interbelică la parter, cu intrarea de colţ, a funcţionat cea mai importantă bancă arădeană, „Banca Românească”. A fost banca comercială care a susţinut industria locală, deţinând acţiuni ale principalelor fabrici. Balconul pe colţ, la etajul II păstrează şi astăzi numele , BANCA ROMÂNEASCĂ , pe toată suprafaţa.
Pe latura, str, Vasile Goldiş, şi-a avut atelierul cel mai celebru croitor, Mănase Ghinga, renumit şi prin colaborarea cu pictorul Sever Frenţiu. Creaţiile sale au cules nenumărate premii naţionale şi internaţionale în domeniul confecţiilor pentru bărbaţi. Modelele unicat şi cele confecţionate după desenele pictorului Frenţiu se găsesc păstrate în Muzeul Judeţean. Atelierul a funcţionat din 1955 până la ieşirea la pensie, fiind încadrat la ARTEX, cooperativa de croitorie. În ultima etapă a condus Casa de Modă VENUS. Succesul său a fost constant şi i-a însoţit întreaga activitate. A avut un principiu, o cutumă, care suna astfel: „Nu se poate şi aşa. Se poate numai aşa”. Indirect şi-a obligat colaboratorii, ca tot ce fac, să facă bine. Pe str. Vasile Goldiş, unde-şi avea atelierul, s-au perindat, printre alţii, Ilie Năstase, Nicu Constantin, Ştefan Bănică, Dan Spătaru, şi mai toate personalităţile locale. Şi astăzi acolo există o croitorie**.
Un asemenea palat era asigurat la cea mai renumită societate a vremii – DACIA ROMANIA – Societate de asigurări. Tabla cu asigurarea originală se găseşte deasupra intrării de pe str. Românul.
Vorbeam mai sus despre mansardele proiectate de arhitectul Szántay. Există şi astăzi două, ocupate , prima de către familia de pictori Mihai Takács şi cealaltă, fostul atelier de pictură aparţinând lui Sever Frenţiu, astăzi în proprietatea pictoriţei Maria Tamaş.
Astăzi situaţia edificiului este critică, clădire clasificată, monument istoric, fiind neglijată de proprietari, dar şi de câtre nivelele organizatorice locale, Primărie şi instituţii ale statului. Parterul, acolo unde funcţiona sala de cinematograf FORUM , elegantă, cu acustică perfectă, cu anticamera , holul, abundent decorat, astăzi în ruină, cu plăci de placaj în locul cristalelor sparte, burlane lipsă, apa de ploaie care se prelinge pe pereţi, cu porţiunea de faţadă, în starea cea mai proastă. Iar dacă uneori ne scandalizăm când un proprietar de apartament, pensionar, dintr-o casă clasificată, nu–şi îngrijeşte faţada, poate din lipsa banilor; în cazul cinematografului FORUM, trecut la naţionalizare în proprietatea Întreprinderii Cinematografice Române, iată, un caz de vinovăţie penală. Cine trage la răspundere o întreprindere a statului?
Lifturile au fost scoase din funcţiune, iar instalaţiile cu utilităţile (apa, căldura, canalizarea) sunt defecte, apa de 1,5 m adâncime, staţionează în subsolul edificiului de luni de zile. Se distruge palatul Bohus sub ochii noştri.
Cele semnalate de Asociaţia Pro Urbe Arad, referitor la dezastrul din palatul Bohus, le ataşăm ca un semnal de alarmă, în speranţa ca cei plătiţi să intervină să-şi facă datoria.
* Date preluate din volumul „ARAD – patrimoniul cultural construit”. Autori Lanevschi Gheorghe şi Ujj János. Editura BRUMAR Timișoara
** FIVE O’OCKLOC LA RADIO ARAD , autor Bujor Buda, vol. II, Ed. Mirador, anul 2003.

56.Casa Str. Grigorescu Nicolae 7 1925 – 1930

Casa de locuit

57.Sediul fostei Societati bancare “Victoria”, azi locuinte si birouri Str. Horia 2 1850 – 1900

Banca Victoria

Alpha Bank

Clădirea a fost ridicată ca sediul băncii romane „Victoria” in ultimul deceniu al sec. XIX. în stil eclectic. Pe faţada clădirii se regăsesc elementele stilului renaşterii din Florenţa, loggiile de la etaj sunt caracteristice ecestui stil, precum şi elmentele stilului neobaroc (coloane, ferestre). La parter mult timp a funcţionat agenţia de CEC, azi este sediul Băncii Alpha. La etaj se găsesc birourile teritoriale ale unor deputaţi parlamentari ai Aradului.

58.Palatul Szántay, azi locuinte si spatii comerciale Str. Horia 3 cca.1911 *1905

Palatul Szantay 1913

Palatul Szantay

Palatul arhitectului arădean, de renume european, Lajos Szántay, palat care se află la intersecția străzii Horea cu strada Episcopiei, este o realizare spectaculoasă a proprietarului care, în 1905, elaborează și construiește magnificul edificiu cu demisol, parter și două etaje – cap de perspectivă – dominat de un turn artistic lucrat, ce susține globul pământesc, semn de mare deschidere spre lume a proprietarului.

59.Casa Iacob Hirschl, azi Casa de Cultura a municipiului Str. Lazar Gheorghe 1817

Casa Iacob Hirschl, azi Casa de Cultură a municipiului

Casa Iacob Hirschl, azi Casa de Cultură a municipiului

Casa este una din cele mai vechi clădiri de locuit din municipiu. În actuala formă a fost construită în 1817 de către comerciantul Iacob Hirschl, originar din Viena, dar casa a existat încă din sec. XVIII. Clădirea cu un etaj ridicată în stilul barocului de provincie iniţial avea intrarea spre piaţă. Din clădire s-au pătrat în forma iniţială faţada de la etaj, casa scărilor cu o feronerie de excepţie şi poarta de fier forjat, precum şi balconul, de asemenea cu o bogată ornamentaţie de fier forjat, cu iniţiala constructorului şi anul construcţiei.

60.Teatrul Vechi Str. Lazar Gheorghe 3 1817

Teatrul vechi

Pentru vizitatorul oraşului Arad, unul din edificiile cele mai interesante este clădirea teatrului vechi, care dăinuie în centru oraşului de circa 190 de ani. Această clădire trebuie socotită drept primul edificiu de teatru permanent de pe teritoriul ţării noastre şi a fost construită în anul 1817.
În arhivele arădene a fost descoperită o petiţie a proprietarului clădirii Iacob Hirschl, din care reiese că acest edificiu exista încă din luna mai 1817. Clădirea a fost ridicată în stil neoclasic.
Data exactă a inaugurării nu se cunoaşte încă. Este sigur că în toamna anului 1817, în luna noiembrie, aici şi-a desfăşurat activitatea trupă de teatru german condusă de Cristofor Kun.
Primul eveniment de seamă al teatrului, imediat după inaugurare, a fost prezentarea pe scena Thaliei, la 27 februarie 1818, a unui spectacol în limba română, de către elevii Preparandiei arădene manifestare, care se încadrează în rândul primelor reprezentaţii teatrale româneşti în ţara noastră. Departe de a fi un act cultural izolat, reprezentaţiile au fost continuate în anii următori. Existenţa unei clădiri permanente, în decursul anilor, a adus pe scena sălii de spectacole numeroase trupe de prestigiu şi o serie de artişti ca DerynnAş în 1818, Treuman în 1845, sau Johan Strauss fiul în concertul din 1847.
Anii de după 1848 reprezintă perioada cea mai rodnică din istoria vechiului teatru. În această perioadă, demn de remarcat este faptul că, în anii 1868,1870 şi 1871, pe scenă teatrului au poposit la Arad, în turnee triumfale, formaţiile teatrale româneşti conduse de Mihai Pascaly şi Matei Millo. În cadrul acestor trupe activa ca sufleur şi marele nostru poet Mihai Eminescu. În anul 1873 vechiul teatru al lui Hirscl se închide. Aceasta se datoreşte faptului că în 1874 se deschide stagiunilor sala de spectacole din actualul teatru.
În 1907, la 30 noiembrie, în clădirea vechiului teatru, se inaugurează primul cinematograf din Arad, sub denumirea de “Urania”, unul din cele mai vechi cinematografe din ţara. În sala cinematografului “Urania”, la 16 aprilie 1913, are loc prima reprezentaţie a unui film românesc şi anume “Războiul Independenţei”. Filmul a fost rulat timp de patru zile consecutive, cu câte patru reprezentaţii zilnice. În anul 1917, sala de spectacole, a primit forma pe care o are în zilele noastre. Odată cu apariţia filmului sonor, cinematograful “Urania” se închide, fiindcă sala nu corespundea noilor condiţii de proiecţie, prezentând pericol de incendiu. La 1 Decembrie 1933, cinematograful “Urania” se redeschide, având pe ecran un film sonor cu celebrii Pat şi Patachon. Cinematograful îşi continuă activitatea până în anii 80, când este închis, datorită stării precare a clădirii.
În momentul de faţă, clădirea se află în patrimoniul autorităţilor locale, care şi-au propus să restaureze acest valoros edificiu cultural arădean şi să-i redea, pe cât va fi posibil, aspectul iniţial.

61.Casa Str. Metianu 2 1912

62.Spitalul Municipal Arad, cu turnul Piata Mihai Viteazul 7-8 1815; turn 1833

Spitalul Municipal

Spitalul Municipal

Construirea a fost iniţiată încă din 1775, înfiinţîndu-se o fundaţie pentru colectarea banilor. Construcţia propriu zisă a fost începută în anul 1833 langă o întinsă zonă impădurită, din care a rămas până astăzi Păduricea. Primele două saloane au fost deschise în 1836. În acest spital a avut loc prima operaţie cu anestesie din Arad, efectuată de medicul-director Csiky János.
Clădirea a funcţionat ca spital în timpul revoluţiei din 1848-49. În a doua jumătate a secolului XIX. spitalul a fost lărgit, adăugându-se şi o capelă cu turn. În anii 1930 în curte au fost infiinţate secţii noi. Aspectul exterior al clădirii nu s-a schimbat, păstrându-se elementele de ornamentaţie ale stilurilor baroc şi clasicist mai ales pe faţada dinspre Piaţa Mihai Viteazul.

63.Casa Piata Mihai Viteazul 10 cca. 1905

64.Casa Piata Mihai Viteazul 15 cca. 1902

65.Palatul Justitiei Str. Milea Vasile, General 2 1892

Palatul de Justitie

Palatul de Justitie 2011

Palatul Justiţiei fost inaugurat în 1892. Intrarea în clădirea ridicată în stil eclectic este străjuită de două coloane de stil doric. Pe deasupra intrării, la ambele etaje se găsesc balcoane clasicizante, dar în acest stil a fost ridicată şi balustrada de la acoperiş. Faţada dinspre parcul Eminescu este dominată de marile ferestre ale sălii festive, purtând elemente de stil neobaroc. Instituţia dispunea în partea centrală de un penitenciar, pe vremea respectivă cea mai modernă realizare de acest gen din regiune. Faţada clădirii dinspre răul Mureş poartă aprentele stilului renascentist italian. În faţa clădirii a fost dezvelit bustul eroului revoluţionar român Avram Iancu (1824-1872).

66.Palatul Kovács, azi locuinte Str. Milea Vasile, General 19 cca. 1900

Palatul Kovaci

Palatul a fost construit la începutul secolului XX de către văduva lui Kovács Arthur, fostul proprietar al cafenelei Abbazia, un cartofor şi un om de petreceri foarte cunoscut la vremea lui.

Doamna Kovács, era poate şi mai cunoscută în Arad. I se spunea Fehér néni (tanti Fehér) şi era patroana celei mai renumite case de toleranţă din oraş, Kakasos Ház (Casa cu Cocoş). Instituţia cu pricina era situată în Piata Peştelui, azi Piaţa Heim Domokos.
Revenind la palatul Kovács, planurile acestuia au fost realizate de arhitectului Babócs István în 1906. Din câte cunoaştem, aceasta este singura clădire din Arad proiectată de acest arhitect. Contrucţia cădirii a fost “supravegheată” de arhitectul Szántay Lajos.
Palatul Kovács, este una din cele mai frumoase clădiri în stil secesion din oraş. Starea ei actuală lasă mult de dorit deşi s-au păstrat multe din geamurile cu vitralii, feroneria balcoanelor şi stucaturile de pe faţadă.

67.Casa Str. Popa Gheorghe 8 1911

68.Casa Str. Popa Gheorghe 9 cca. 1902

69.Casa Str. Preparandiei 2 sf. sec. XVIII

70.Preparandia Româna, azi locuinte Str. Preparandiei 13 1812

Preparandia (in timpul renovarii din 2010)

Instituţia a fost înfiinţată la ordinul împăratului Francisc I, şi-a deschis porţile la 3 noi. 1812. Este cea mai veche şcoală pedagogică românească din regiune. Clădirea a fost pusă la dispoziţia Preparandiei de către Arsici Sava, de două ori primar al oraşului. La început cursurile s-au desfăşurat în două săli, în 1822 aici s-a deschis şi seminarul teologic ortodox. Primul director al Preparandiei a fost Dimitrie Tichindeal, în decursul deceniilor având printre dascăli pe cei mai de seamă intelectuali români: Alexandru Gavra, Vincentiu Babeş, Constantin Diaconovici Loga, Atanasie Sandor, Teodor Ceontea, Petre Pipos.
Clădirea a slujit învăţământul românesc până în anii 1860, aspectul ei exterior menţinând până în zilele noastre caracteristicile unei case burgheze de la începutul sec. XIX.

71.Casa (cu farmacie la parter) Bd. Revolutiei 23 1850 – 1900

Casa cu farmacie la parter

Casa cu farmacie la parter

În piaţa Podgoria colţ cu bulevardul Revoluţiei se află casă ridicată la sfârşitul sec. XIX, având pe faţadă statui şi medalioane de stil antic grecesc. La parterul clădirii funcţionează încă de la început o farmacie (numită „Kárpáty” după primul proprietar) mobilată şi astăzi cu mobilierul realizat în stil neoclasic din lemn.

72.Casa Bd. Revolutiei 29 cca. 1913

73.Casa Bd. Revolutiei 33 cca. 1913

74.Casa Bd. Revolutiei 40 cca. 1909

75.Casa Bd. Revolutiei 42 cca. 1912

76.Biserica evanghelica luterana Bd. Revolutiei 61 1906

Biserica evanghelica lutherana 1906

Biserica evanghelica lutherana 2011

Biserica “Roşie” a fost concepută de către arhitectul Szántay Lajos în stil neogotic. Clădirea a fost realizată în anii 1905-1906 de către Iosef Frick. Biserica are trei nave, nava principală înaltă de 15 m este dominată de coloanele ogivale fără capiteluri şi de altarul de lemn realizat la Kosice. Cele 13 vitralii au fost confecţionate la Budapesta, reprezentând pe iniţiatorii reformei bisericii (Luther şi Melanchton), precum si momente din viaţa lui Isus Hristos. Clopotul bisericii a fost turnat în atelierul lui Hönig Frigyes.
Clădirea a fost renovată între anii 1992-94, eveniment consemnat şi pe o placă comemorativă din hol.

77.Palatul Andrényi, azi Palatul Copiilor Bd. Revolutiei 69 cca.1880 – 1890

Palatul Andrenyi

Palatul Copiilor 2009

Actualul Palat al Copiilor a fost construit între 1880-90 de către familia de comercianţi Andrényi, originară din Ghioroc, înobilată cu titlul de baron. Faţada clădirii cu un etaj este de stil neoroman, având şi multe elemente neoromantice. Pâna azi s-au păstrat uşile şi ferestrele bogat ornamentate, confecţionate din lemn de esenţă nobilă, dar este deosebit de frumoasă şi ornamentaţia pereţilor şi tavanelor. Clădirea cu o poartă boltită are o casă a scărilor din marmură. După naţionalizarea comunistă din 1948 a devenit Palatul pionierilor, apoi din 1990 Palatul copiilor.

78.Palatul Bancii Nationale Bd. Revolutiei 72 1905 – 1906

Banca Nationala Romana,filiala Arad

Banca Nationala Romana,filiala Arad 2011

Banca a fost construită în anii 1909-1910 după planurile şi sub conducerea arhitectului József Hubert din Budapesta. Partea centrală a clădirii eclectice a fost realizată după modelul templelor greceşti, pe deasupra intrării se ridică patru coloane, ele fiind incoronate cu un timpanon triunghiular având la vârf un stup, simbolul instituţiei. Părţile laterale simetrice poartă elementele stilului renascentist.

79.Palatul Cenad, azi locuinte si birouri Bd. Revolutiei 73 sf. sec. XIX

Palatul Cenad

Palatul Cenad

Clădirea a fost ridicată între 1892-94 de către Societatea Feroviară Arad-Cenad. Planurile au fost realizate în atelierul arhitectului Miklós Ybl de la Budapesta, fiind modificate de către arhitectul arădean Lajos Jiraszek. Clădirea ridicată în stil eclectic se distinge prin faţada bogat ornamentată cu elemente de stil renascentist italian, cele două turnuri de la colţuri, cele patru porţi de intrare, blazonul societăţii feroviare. Sub porţi se găsesc picturi murale, având ca teme aspecte din activitatea cailor ferate şi viaţa religioasă. În curtea clădirii s-au păstrat până azi două candelabre de gaz din secolul XIX. Clădirea găzduieşte şi instituţii publice, aici se află sediul câtorva organizaţii civile şi partidelor politice.

80.Casa Bd. Revolutiei 74 sec. XIX

Casa de locuit

Sediul Partidului Social Democrat filiala Arad

Sediul Partidului Social Democrat filiala Arad

81.Palatul Administrativ (Primaria) Bd. Revolutiei 75 1874 – 1876

Palatul administrativ 1906

Palatul administrativ 2011

Planul clădirii a fost realizat de către arhitectul Lechner Ödön de la Budapesta. Din probleme de ordin financiar, la cererea conducerii oraşului planul a fost modificat de către arhitectul arădean Pekár Ferenc. Noul plan a păstrat trei nivele numai în partea de la intrarea principală, renunţând şi la închiderea laturii dinspre parc. Turnul înalt de 54 m aminteşte de primăriile flamande, la ornamentaţie se pot descoperi multe elementele renascentiste din Flandra. De la intrare o scară impozantă acoperita cu marmură roşie duce la etaj. Are o imponantă sală festivă.
Inaugurarea clădirii a avut loc în anul 1877, peste un an fiind adus din Elveţia orologiul ce funcţioneaza şi astăzi. Vitraliile realizate in anii 1960 de către renumitul artist plastic Sever Frenţiu simbolizează anotimpurile. Clădirea găzduieste primăria municipiului, prefectura judeţului şi consiliul judeţean.

82.Palatul Administratiei Financiare (Trezoreria) Bd. Revolutiei 77 1850 – 1900

Palatul Administratiei Financiare

Clădirea a fost construit în astil eclectic la sfârşitul secolului XIX pentru trezoreria judeţului. Una din cele mai frumoase clădiri ale municipiului poarte elementele stilului rococo vienez, balconul rotund şi turnul dinspre Bulevardul Revoluţiei îi oferă o caracteristică specială. În această clădire cu trei nivele a funcţionat în anii 1950 facultatea de zootechnica, apoi a devenit liceu sanitar. Într-o aripă a clădirii îşi are sediul azi trezoreria municipiului.

83.Palatul Neumann azi locuinte si spatii Bd. Revolutiei 78 sf. sec. XIX

Palatul Neumann

Palatul este una din cele mai mari clădiri de locuit din Arad. A fost construit în 1891-92 la comanda familia de industriaşi Neuman. Clădirea ecelctica cu două etaje are trei porţi spre trei străzi, mai multe case ale scărilor cu o bogată ornamentaţie de fier forjat. În aripa dinspre Bulevardul Revoluţiei funcţionează o facultate a Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”, având o aulă de 200 de locuri, iniţial sală de baluri. Toată ornamentatia sălii este făcută din lemn de esenţă nobilă cu frumoase întarzii. Pe desupra faţadei se află blazonul baronilor Neuman.

84.Fosta Prefectura azi Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Arad Bd. Revolutiei 79 sec. XIX

Directia Finantelor Publice

Clădirea fost ridicată în anul 1821 în stilul clasicist al începutului secol XIX. Intrarea în clădirea cu două nivele se face printr-o poartă impozantă cu boltă. Pe faţadă se găsesc coloane cu capiteluri corintice, peste care se întinde un element tradiţional al templelor greceşti: timpanonul. Un balcon cu balustradă ornamentată completează faţada. Beciurile clădirii au fost folosite ca temniţe până în 1848. În clădire s-au desfăşurat în noiembrie 1918 tratativele între reprezentanţii Consiliului Naţional Central Român şi delegaţia guvernului maghiar privind soarta Transilvaniei.

85.Fosta Prefectura,azi redactia publicatiilor “Adevarul” si “Observator” si Rectoratul Universitatii “Aurel Vlaicu” Bd. Revolutiei 81 sec. XIX

Fosta Prefectura (2011)

Clădirea fost ridicată în anii 1870-71 în stil neoclasicist. Arhitectul a copiat fidel clădirea Comitatului, a păstrat poarta cu boltă, faţada cu coloanele clasice, timpanonul şi balconul. La etaj există o mare sală festivă bogat ornamentată cu elemente stucco, purtând numele politicianului român Iuliu Maniu.

86.Casa Bd. Revolutiei 90 cca. 1900

Casa de locuit cu magazine la parter

87.Casa Bd. Revolutiei 92 cca. 1900

Casa de locuit cu magazine la parter

88.Casa azi sediu al Universitatii “Vasile Goldis” Bd. Revolutiei 94 sf. sec. XIX

Universitatea Vasile Goldis

Casa a fost construită înainte de revoluţia din 1848-49. Proprietarul era Anton Czigler, primul arhitect şef al comitatului. Până la primul război mondial faţada clădirii a fost modificată de mai multe ori, azi păstrând elementele stilului eclectic. La intrare au fost aşezate două plăci comemorative: prima în 1997, când Universitatea a preluat clădirea în prezenţa primului ministru al României; a două în anul 2000, când s-a sărbătorit 10 ani de existenţă a instituţiei de învăţământ superior.

89.Palatul Herman Gyula, azi locuinte si spatii comerciale Bd. Revolutiei 96 1850 – 1900

Casa se locuit si Banca Romaneasca la parter

Palatul a fost construit la începutul anilor 1880 la comanda bogatului comerciant arădean Herman Gyula. Clădirea eclectică cu elemente de stil neobaroc cu duoa etaje iniţial a avut patru apartamente luxoase, având şi o curte spaţioasă şi grădină. La parter vitrinele spaţiilor comerciale sunt încadrate de coloane de fier de stil baroc. Elemente de stil specifice sunt şi cele două logii de la etajul I cu o ornamentaţie barocă. Intrarea a fost străjuită de două statuiete, reprezentând pe Samson şi Hercule, ele fiind opera sculptorului András Tóth.

90.Biserica romano-catolica Bd. Revolutiei 96A 1902 – 1904

Catedrala romano-catolica 2011

Biserica Ordinului Minoriţilor din Arad centru a fost construită în anii 1902-1903 în locul unei biserici baroce după planul arhitectului arădean Emil Tabacovici, dar lucrările interioare au durat mai mulţi ani, biserica fiind sfinţită în 1911. Lăcaşul de cult a fost realizat în stil eclectic, purtând elemente de stil clasicist, baroc şi renascentist. Intrarea principală este încadrată de patru coloane masive cu capiteluri corintice. Pe deasupra intrării se află o copie a statuii Pieta a lui Michelangelo. Nava bisericii are o lungime de 43 m, o lăţime de 17 m. Crucea de pe cupolă se află la 56 m înălţime. Pe deasupra altarului de marmură albă se află pictura lui György Vastagh, reprezentând patronul bisericii, Sfântul Anton de Padua. Pe deasupra altarelor laterale din dreapta navei se află picturile de stil baroc din vechea biserica, opera pictorului Ferdinand Schissler. Vitraliie sunt adevărate capodopere ale genului.

91.Hotelul Ardealul (Crucea Alba) Bd. Revolutiei 98 1841

Hotel Ardealul

Hotelul a fost ridicat în anul 1840 după planurile arhitectului austriac Franz Mahler. În faţa clădirii era staţia postalionului ce făcea legătura spre Banat şi Transilvania până la construirea căii ferate Arad-Alba Iulia. Deşi a fost restaurată de mai multe ori, faţada păstrează elementele stilului clasicist, pe ea se află patru coloane şi două semicoloane cu capiteluri corintice. Timp de jumătate de secol a fost cel mai elegant şi cel mai popular hotel az oraşului, aici a fost introdusă pentru prima oară în oraş apa caldă în camere. În sala mare a clădirii au dat concerte Franz Liszt, Johann Strauss jr., Johannes Brahms, Pablo Casals. Printre musafirii celebri ai hotelului se aflau împăratul austriac Franz Iosif, proiectantul canalului Suez Ferdinand Lesseps împreună cu compozitorii francezi Leo Delibes şi Jules Massenet, scriitorii Caragiale, Coşbuc, Octavian Goga, Krúdy Gyula, Móricz Zsigmond.

92.Casa Bd. Revolutiei 99 cca. 1900

93.Fosta Banca de Credit, azi locuinte si spatii comerciale Bd. Revolutiei 100 înc. sec. XIX comerciale

Fosta Banca de Credit

Banca a fost deschisă în Arad în anul 1840, fiind una din primele instituţii de acest gen din Transilvania. Iniţiativa a aparţinut unui comerciant arădean, initiativă sprijinită şi de primarul Heim Domokos. Iniţial banca a avut un caracter de ajutor reciproc, peste patru ani s-a transformat in societate anonimă. Clădirea eclectică, bogată în elemente de ornamentaţie barocă şi clasicistă, a fost transformată şi modernizată în interior în anul 1896 de către arhitectul Emil Tabacovici. A funcţionat ca bancă şi între cele două războaie mondiale.

94.Teatrul de Stat “Ion Slavici” Bd. Revolutiei 103 1874

Teatrul de stat 1908

Datorită amplasării, clădirea constituie un cap de perspectivă pe Bulevardul Revoluţiei, dominând întreaga arteră arădeană.

Aradul, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cunoaşte un avânt economic şi cultural deosebit. În acest context se remarcă şi o efervescentă mişcare teatrală la Arad. În anul 1868, conducerea oraşului a luat o decizie fermă referitoare la construirea sediilor primăriei şi teatrului. Aceastã hotărâre a fost încurajată de situaţia economică deosebită a localităţii care, în acel moment, era în plină dezvoltare economică. Suma necesarã de 700000 de florini, pentru ridicarea celor două clădiri, a fost pusã la dispoziţie de o bancã vieneză. Clădirea a fost construită între anii 1872-1874. În anul 1874, la inaugurare a participat însuşi împăratul Franz Iosif I.

Împăratul Franz Iosif I
Iniţial intrarea era dinspre strada Vasile Goldiş, sala având o capacitate de 1200 locuri. Înspre bulevard funcţiona până în anii 1940 cafeneaua orăşenească. Incinta teatrului a găzduit până în 1912 şi colecţia muzeului arădean. În clădire au izbucnit două incendii de proporţii. In 1882 clădirea a fost reconstruită după planurile arhitectului Andor Halmay. Până la cel de al doilea război mondial teatrul funcţionând cu o secţie de proză şi una muzicală.
In urma celui de al doilea incendiu din 1955, teatrul a suferit modificări esenţiale: intrarea principală a fost mutată spre bulevard, sala de spectacol a fost micşorată, i s-a adăugat o sală de studio la etajul al doilea. Intrarea principală a devenit somptuoasă, peste cele şase coloane cu capiteluri corintice s-a ridicat timpanonul cu basoreliefurile realizate de sculptorii arădeni Valeriu Brudaşcu, Ioan Tolan si Emil Vitroel. În holul reprezentativ al teatrului se află busturile lui Ioan Slavici, B. P. Haşdeu şi Lucian Blaga.
În 1967, în interiorul teatrului, a fost amenajată o mică sală de spectacole, cunoscută de toţi arădenii, sub numele de sala

95.Biserica sârbeasca “Sf. Petru si Pavel” Piata Sârbeasca 1 1698 – 1702, restaurata cu modificari in 1790

Biserica sarbeasca

Biserica sarbeasca

Cea mai veche clădire din municipiul Arad a fost ridicată între 1699-1702. După recucerirea cetăţii Aradului de către armatele creştine comandate de prinţul Eugen de Savoya, în oraş au fost aşezaţi grăniceri sârbi. Construirea lăcaşului de cult pentru ei a fost finanţată de căpitanul Iovan Popovici Techelia. Biserica închinată Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel şi-a câştigat actuala înfăţişare între anii 1790-1822, fiind mărită de către Sava Techelia (1761-1842), stranepotul ctitorului. Înălţimea turnului a fost mărită cu 4 m de meşteri din Ucraina, adăugând o turlă în stil rococo. Pilaştri cu capiteluri în volute pe deasupra intrării, precum şi ornamentatia turnului dau un aspect baroc întregii clădiri. Picturile bisericii şi iconostasul au fost pictate de cunoscutul pictor arădean Nicola Alexici (1808-1873), iar sculpturile de pe iconostaz aparţin sculptorului Mihai Ianici. După desfiinţarea cimitirului aferent, în peretele bisericii au fost zidite şi câteva monumente funerare, purtând caracteristicile stilului baroc.
În sanctuar se află un frumos icon pictat de Ştefan Tenetchi, reprezentând pe Maica Domnului. În biserică sunt păstrate cele mai vechi steaguri ale breslelor din Arad.

96.Palatul sârbesc, azi locuinte Piata Sârbeasca 7-8 cca. 1900

Palatul sarbesc

97.Hanul “A. B. C. – ul de Aur”, azi locuinte Str. Sinagogei 2 1820

Hanul ABC-ul de aur

Hanul ABC-ul de aur (inscriptie)

Hanul datează din 1820, iniţial fiind un depozit comercial în stil neorenascentist. La colţul clădirii, pe deasupra balconului a fost asezată o tablă de marmoră roşie cu inscripţia germană „Zum goldenen ABC” (La ABC-ul de aur). Faţada casei, caracteristică secolului XIX., în decursul anilor a suferit mai multe modificări, în special la parter. Frumoasa feronerie de la balcon păstrează şi azi iniţialele proprietarului. După ultima renovare au fost îndeăartate din pereţi ghiulele austriece trase către oraş în 1848-49.

98.Casa Str. Teodoroiu Ecaterina 1 1850 – 1875

99.Casa fostei vami, azi spatii comerciale Calea Timisorii La capatul podului Traian înc. sec. XX

Vama Veche 1907

Clădirea de la capul podului Traian a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea, acolo timp de două decenii funcţiona vama municipalitatii. Producătorii şi negustorii sosiţi la Arad din părţile Banatului au fost obligaţi să plătească vamă pentru produse şi căruţe trecute peste Mureş şi introduse în oraş. Pe faţada clădirii cu un etaj se distinge stema oraşului cu cele trei turnuri de biserică, cu cetate, cu un braţ având în mână o sabie, şi cu panglică ondulată simbolizând Mureşul.

100.Casa Beller Calea Timisorii 18 1800 – 1850

Casa Beller

Casa poartă numele primului proprietar. Clădirea este o casă tipică a burghezului şvab înstărit, fiind construită în prima jumătate a secolului XIX. Clădirea a purtat câteva elemente a stilului barocului târziu, în special ornamentaţia din jurul ferestrelor (azi în mare parte dispărută), poarta mare cu boltă, poarta de fier forjat (nu este cea originală). În timpul revoluţiei din 1848-49 oraşul a fost bombardat din cetate de artileria austriacă. Casa Beller a fost atinsă de 17 proiectile, ele se află zidite în perete sub formă de piramidă.

101.Castelul Nopcea, azi Grupul Scolar Forestier * Castelul Nopcsa Calea Timisorii 29-31 1800 – 1850

Grupul Scolar Forestier

Grupul Şcolar Forestier funcţionează în clădirea „castelului Nopcsa”. Clădirea cu două nivele a fost construită la intersecţia secolelor XVIII-XIX. în stilul conacelor de provincie de către familia conte Zselánszky. Sub poarta mare, boltită se opreau trăsurile proprietarilor şi musafirilor. Faţada clădirii de stil clasicist este dominată de patru coloane, pe deasupra cărora s-a construit balconul bogat ornamentat. Se mai remarcă şi ornamentaţia particulară a ferestrelor de la etaj.

102.Fosta fabrica de bere, azi spatii comerciale si birouri Calea Timisorii 30-32 1782; instalatii (partial) din 1827

Fosta Fabrica de bere (fost Vinalcool)

Fosta fabrică de bere din Aradul Nou este cea mai veche clădire industrială a oraşului. A fost ridicată în 1782 de către familia contelui Zselánszky pentru fabrică de bere. Marea majoritate a instalaţiilor au fost aduse în 1827 din Germania, finnd cele mai moderne ale epocii respective. Faţada de stil baroc a clădirii a fost acoperită cu cărămizi de ornament, păstrând până azi forma iniţială şi acoperişul.

103.Casa parohiala a bisericii romano-catolice Aradul Nou Calea Timisorii 33 înc. sec. XVIII

Clădirea este cea mai veche casă de locuit din municipiu. Clădirea cu două nivele a fost ridicată în anul 1725, pentru scurt timp slujind ca mânăstire franciscană, apoi devenind parohia comunităţii romano catolice a svabilor din localitate. Deşi a suferit mai multe modificări, în special la ferestre, edificiul şi-a păstrat stilul baroc iniţial: la intrare se poate distinge rizalitul cu ornamentatia barocă, dar nici intrarea cu boltă nu a fost modificată.

Biserica si Casa Parohiala Romano-Catolica din Aradul Nou

104.Biserica romano-catolica Aradu Nou Calea Timisorii 33 1812 – 1821

Prima biserică a fost construită de primii colonisti şvabi în 1727. Actuala biserică romano-catolică din Aradul Nou a fost ridicată intre 1812-1821, purtând şi ea elementele barocului târziu. Biserica cu o singură navă a fost sfinţită în cinstea Fecioarei Maria, tabloul de deasupra altarul principal reprezentând Maica Domnului cu Pruncul. Altarele laterale de stil baroc, precum şi câteva din tablouri şi statui provin din ateliere germane şi austriece. Grupul de statui de deasupra altarului principal reprezintă pe Domnul Atotputernic cu o sferă în ămânî, simbolizând perfecţiunea dumnezeiască.

105.Casa “Cu Lacat si Trunchi” Str. Tribunul Dobra 7 1815

Casa cu lacat

Clădirea a fost ridicată în 1815, apoi fiind supraetajată în 1851. Faţada a suferit mai multe modificări. La colţul clădirii se află un butuc de „fier”, o amintire a breselelor medievale: calfele care soseau în oraş pentru a însuşi tainele meseriilor, la plecare din oraş băteau în butuc ca amintire un cui, fiecare având un cap deosebit. Butucul restaurat se află în muzeul de istorie al judeţului.
Pe această stradă s-au desfăşurat sângeroasele lupte din 8 febr. 1849 între gărzile naţionale orăşenesti şi trupele austriece cartiruite în cetate. După înfrângerea revoluţiei de la 1848-49 în această casă a funcţionat poliţia secretă austriacă în aşa zisă „epoca Bach”, după numele ministrului de interne al Imperiului Austriac în perioada 1849-1860.

106.Sinagoga neologa (de rit mozaic) Str. Tribunul Dobra 10 1827 – 1834

Sinagoga neologa

Clădirea cu două etaje este sediul comunităţii evreieşti din Arad. A fost construită între 1828-34 în timpul rabinului şef reformator Aron Chorin (1766-1844). Clădirea proiectată de arhitectul arădean, în mai multe rânduri primar al oraşului, Domokos Heim are o formă aproape pătrată, în exterior având un stil clasicist, mai ales faţada dinspre strada Cozia, podobita cu semicoloane cu capiteluri ionice şi un timpanon. Celelalte faţade ne amintesc de stilul Renaşterii. În interior se află sinagogă, ridicată în stil maur spaniol, cu a bogată ornamentaţie geometrică colorată, având şi o orgă de bună calitate.

107.Hanul “Boul Rosu”, azi locuinte Str. Tribunul Dobra 22 sec. XIX

Hanul Boul Rosu

Hanul a fost construit în prima jumătate a secolului XIX. Hanul a găzduit producătorii şi negustorii sosiţi din sudul Mureşului la vestitele târguri arădene care se ţineau de mai multe ori pe an pe o durată de o săptămâna. Hanul avea şi grajduri pentru animale, faţada păstrează şi acum aspectul iniţial. Clădirea cu etaj de la colţ servea ca hotel cu restaurant la parter. Plăcile comemorative de pe perete ne amintesc de faptul că în 1890 muncitorii arădeni aici au sărbătorit pentru prima oară ziua de 1 Mai, precum şi de faptul că la 29. mart. 1891 în clădire s-a constituit organizaţia locală a Partidului Social-Democrat.

108.Antrepozit Str. Unirii 5 sf. sec. XIX

109.Antrepozit Str. Unirii 7 sf. sec. XIX

110.Casa Str. Unirii 11 cca. 1900

111.Casa Str. Unirii 12 cca. 1900

112.Casa Str. Unirii 13 cca. 1900

113.Casa Str. Unirii 14 cca. 1900

114.Casa Str. Unirii 17 1890

115.Clinica de pediatrie Str. Victoriei 1 cca. 1905

Clinica de Pediatrie

116.Casa Str. Vladimirescu Tudor 3 cca. 1910

117.Casa Str. Vladimirescu Tudor 17-19 1913

118.Fosta cladire administrativa a Fabricii “Astra” Calea Vlaicu Aurel 43 1900 – 1910

Fabrica de masini MARTA

Uzina de Vagoane marfa Arad

Fabrica de maşini MARTA, ridicată în 1905, a fost prima uzină de automobile de pe actualul teritoriu al României. Marta este acronimul pentru Magyar Automobil Részvény Társaság Arad. Firma era o sucursală a firmei americane Westinghouse, prin intermediul filialei franceze din Le Havre, Franţa. Aici se produceau automobile atât pentru Budapesta cât şi pentru uz local, cu timpul ajungând să exporte în mai multe ţări euopene, inclusiv în Anglia. Asigurând condiţii optime de muncă, având vestiare, spălătoare cu apă rece şi caldă, sală pentru servit masa, fabrica ajunge în 1913 să lucreze cu 280 de muncitori. Pe lângă motoarele pentru tracţiune feroviară ce se fabricau aici, oferta de automobile era foarte cuprinzătoare: autobuze cu sau fără etaj, camioane de trei sau cinci tone sarcină utilă. Din 1910 începe fabricaţia de autoturisme cu diferite caroserii: Dublu-Phaeton, Landolet, Limuzină, etc. Motoarele erau cu patru cilindri de 20, 30 sau 40 CP. Autoturismele cu motoare de 20 sau 30 de CP aveau transmisie cardanică, ier cele cu motoare de 40 CP aveau trnsmisie prin lanţ. Bineînţeles, toate automobilele erau fabricate sub licenţa firmei Westinghouse.

Circa 150 autoturisme Marta au fost fabricate până în 1912 când firma franceză Westinghouse a dat faliment. Viitorul devenise sumbru şi pentru firma Marta, dar salvarea a venit din partea firmei austriece Austro Daimler. Aceasta preia firma Marta şi trece la reorganizarea producţiei introducând modele noi de automobile de data aceasta sub licenţa Austro Daimler. Modelul de bază devine un autoturism mai uşor, cu motor de 4 cilindri, de 2,5 litri, cu puterea de 18/22 CP. Acesta a fost folosit mai ales ca taxi în ţările Europei Centrale. În 1936 mai circula în Arad un taxi Marta ce parcursese peste un milion de kilometri, spre deplina satsfacţie a proprietarului.
Bineînţeles că şi camioanele Marta produse după 1912 erau sub licenţă Daimler, purtând binecunoscuta stea în trei colţuri. Între 1909 şi 1914 au fost fabricate circa 650 de autoturisme şi autobuze. În 1914 începe Primul Război Mondial.Producţia civilă încetează şi în fabrica Marta.Din 1915 până în 1918 aici s-au fabricat numai motoare de avion. Primul Război Mondial ia sfârşit în 1918. Imperiul Austro-Ungar se destramă; Transilvania se uneşte cu Regatul României.
Schimbări majore se produc şi în activitatea firmei Marta. Relaţile cu foştii patroni s-au deteriorat, producţia aste dezorganizată. În aceste condiţii ia fiinşă societatea Astra – prima fabrică română de vagoane şi motoare. Aceasta s-a realizat prin unirea fabricii de vagoane Weitzer cu fabrica Marta.
În cadru Societăţii Astra, fabrica Marta a căpătat denumirea de Fabrica de Motoare. Aici se construiau autocamioane, autobuze, autostropitoare, autoturisme, motoare cu benzină sau gaz metan, maşini unelte de precizie precum şi … avioane.
Avionul de recunoaştere Astra-Porto, realizat aici după proiectul ing. Ştefan Protopopescu şi care avea un motor Hispano-Suiza de 300 CP, a fost foarte apreciat de Armata Română care a comandat 25 de bucăţi.
În cea ce priveşte automobilele Astra, ponderea au avut-o camioanele şi autobuzele, dar la comandă au fost executate câteva luxoase automobile cu motoare de 4 cilindri, de 8000 cm3 ce dezvoltau o putere de 60 CP.
În anul 1926 capitolul automobilelor fabricate la Arad s-a închis definitiv. Toate utilajele au fost expediate la Braşov unde s-a înfiinţat Întreprinderea Aeronautică Română (IAR).

119.Fosta Fabrica de spirt si drojdie “Fratii Neuman” Calea Vlaicu Aurel 274-276 1880 – 1890

Fabrica de spirt si drojdie

Fabrica de spirt si drojdie “Indagrara”

Fabrica a fost fondată în anul 1851 de către Adolf Neuman, venit din Boemia. După două incendii de proporţii, în 1884 a fost terminată actuala clădire, cea mai modernă fabrică a vremii din sud-estul Europei. Alături a funcţionat şi o moară, precum şi o fermă de porci. Instalaţiile au rămas funcţionale timp de peste o sută de ani, fiind demontate abia după 1990. Fabrica şi moara au fost transformate în societate anonimă în 1922, ramânând în proprietatea familiei Neuman pâna la naţionalizarea din 1948.

120.Crucea martirilor (închinata preotilor martiri din perioada noiembrie 1918 – primavara 1919) Parcul Mihai Eminescu 1936

Monumentul a fost realizat în 1936 după planul arhitectului şef al oraşului, Silvestru Rafiroiu în memoria preoţilor martiri ortodocşi români din 1918-19. Iniţial crucea a fost ridicată în Piaţa Podgoria, fiind înlăturată de autorităţile comuniste în anii 1960, timp de 30 de ani a fost păstrată în mănăstirea Gai. A fost reinstaurată în anii 1990.

121.Monumentul celor 13 generali, executati în anul 1849 Piata 13 Martiri 1881

Monumentul celor 13 generali (2011)

La 6 octombrie 1849 în cetatea Arad au fost executaţi 13 generali ai armatei revoluţionare maghiare:

Cei 13 generali executati in Cetatea Aradului

Aulich Lajos (1793–1849)
Damjanich János (1804–1849)
Dessewffy Arisztid (1802–1849)
Kiss Ernő (1799–1849)
Knezić Károly (1808–1849)
Láhner György (1795–1849)
Lázár Vilmos (1815–1849)
Leiningen-Westerburg Károly (1819–1849)
Nagysándor József (1804–1849)
Poeltenberg Ernő (1813–1849)
Schweidel József (1796–1849)
Török Ignác (1795–1849)
Vécsey Károly (1807-1849)

În cinstea lor din contribuţia cetăţenilor oraşului a fost ridicat în 1881 MONUMENTUL DE LA SUBCETATE. Obeliscul din marmură gri este aşezat pe o movilă artificială, pe cele patru laturi fiind trecute data execuţiei şi numele celor 13 martiri. În anul 1974, cu ocazia comemorării a 125 de ani de la tragicul eveniment, în postament au fost aşezate rămăşiţele pământeşti ale celor 11 generali înmormântaţi la Arad. După revoluţia din 1989, în fiecare an pe monument sunt depuse coroane din partea autorităţilor locale, organizaţiilor civile şi persoanelor particulare.

122.Bustul profesorului Theodor Ceontea Str. Academia Teologica 9 1912

Bustul profesorului Theodor Ceontea (1846-1906) a fost dezvelit în 1912, fiind opera sculptorului Andor Albert. Renumitul profesor de geografie şi biologie a fost dascălul Preparandiei arădene, membru al conducerii Reuniunii Învăţătorilor Români. A fost autorul mai multor manuale şcolare şi scrieri pedagogice. Statuia se află în curtea Academiei Teologice din strada Preparandiei.

123.Bustul lui George Enescu * este bustul lui George Cosbuc Piata Enescu George În fata Palatului Cultural 1929

124.Bustul lui Petru Pipos Piata Enescu George 1937

Bustul este lucrarea lui Marcel Olinescu, a fost dezvelit în 1937 pe alea de lângă Palatul Cultural. Petru Pipoş (1859-1913) a fost un excelent profesor de pedagogie la Preparandia arădeană, fiind autor al mai multor manuale şcolare şi cărţi pedagogice şi didactice, colaborator al revistelor arădene.

125.Bustul lui Gh. Popa de Teius Piata Enescu George 1938

Gheorghe Popa de Teiuş (1824-1867) politician deosebit de talentat al românilor din comitatul Arad a îndeplinit diferite funcţii de stat. În anii 1850, aşa zisă epocă „Bach” a fost numit pretor, iar în 1864 comite suprem al comitatului. A militat pentru drepturile românilor şi folosirea liberă a limbii române în administraţie. Bustul lui dezvelit în 1938 este opera sculptorului Ioan Moga.

126.Bustul lui Ioan Rusu-Sirianu Piata Enescu George 1938

Ioan Rusu Şirianu (1864-1909) politician, istoric, ziarist, născut la Şiria a fost un fruntaş al mişcării de emancipare naţională a românilor. Ca vicepreşedinte al Partidului Naţional Român a fost adeptul activismului politic, a susţinut introducerea votului universal în Monarhia Austro-Ungară. A fost redactor al ziarului Tribuna din Sibiu şi Gura satului din Arad. Bustul lui a fost realizat de Gheorghe Moga în 1938.

127.Bustul lui Mircea V. Stanescu Piata Enescu George 1938

Avocatul si ziaristul Mircea V. Stănescu (1841-1888) a fost un fruntas al miscarii nationale a romanilor din Arad. A creat Clubul romanilor tineri, a semnat apelul pentru infiintarea unui teatru national, a fost adeptul adoptarii unui program national, a infiintat societatea Progresul. In parlamentul ungar a fost deputat al circumscriptiei Chisineu Cris. Autorul bustului (1938) este Ioan Moga.

128.Bustul lui A. D. Xenopol Piata Enescu George 1929

Cunoscutul istoric român, Alexandru Dimitrie XENOPOL (1847-1920) a fost profesor universitar la Universitatea din Bucureşti, autor al multor cărţi şi studii istorice. După moartea lui o parte din biblioteca lui valoroasă a fost donată bibliotecii arădene de către văduva savantului. Bustul aşezat în faţa Palatului Cultural (Piaţa Enescu 1) este opera sculptorului Gheorghe Groza, fiind dezvelit în 1929.

129.Statuia Sfântului Ioan Nepomuk Str. Episcopiei 1729 (din 1870, pe actualul loc)

Statuia a fost ridicată în anul 1729, imediat după sanctificarea episcopului ceh de către papalitate. Sfântul fiind protectorul apelor, a podurilor, statuia lui iniţial a a fost aşezată pe malul Mureşului lângă clădirea vămii de sare, fiind mutată în actualul loc (intersecţia străzilor Episcopiei şi Desseanu) în 1880, după construirea primăriei şi ridicării digului Mureşului. Statuia colorată provine dintr-un atelier vienez, fiind opera unui sculptor anonim, reprezentând sfântul în straie preoţeşti, cu bogată ornamentaţie barocă, cu bireta pe cap, având în mână o cruce barocă. În prezent statuia originală se află în incinta bisericii romano-catolice Arad-centru, copia expusă fiind opera sculptorului arădean Mihai Takács

130.Statuia Sfântului Florian Str. Guttenbrunn Adam 135 1869

Statuia Sfântului Florian din cartierul Aradul Nou, a fost ridicată în 1869 din donaţiile familiei Dambacher şi ale lui Anton Sachs, fiind opera unui sculptor necunoscut. Frumoasa stauie colorată reprezintă pe mucenicul Florian, patronul pompierilor în uniforma ofiţerilor români, cu coif pe cap, având în mâna dreaptă un ulcior cu apă pentru stingerea incendiilor, iar în mâna stângă un steag.

131.Mormântul Elenei Ghiba Birta Cimitirul Eternitatea 1904

132.Mormântul lui Vasile Goldis si Elenei Goldis Cimitirul Eternitatea al doilea sfert al sec. XX

133.Mormântul lui Ioan si Coriolan Petranu Cimitirul Eternitatea a doua jum. a sec. XX

134.Mormântul lui Ioan Popovici Desseanu Cimitirul Eternitatea înc. sec. XX

135.Bustul rabinului Chorin Aron * nu mai exista,a fost furat Cimitirul Evreiesc, Cartier Gradiste 1846; amplasat în 1851

136.Fostul sediu al Asociatiei Generale a Muncitorilor, azi locuinte si sedii comerciale Piata Catedralei 1 1850 – 1900

Fostul sediu al Asociatiei Generale al Muncitorilor, in prezent magazinul “Delicates” la parter

137.Casa Stefan Cicio-Pop (sediul Consiliului National Român Central), azi locuinta Str. Cicio-Pop Stefan 3 înc. sec. XX

Casa Stefan Cicio-Pop

În această casă eclectică a locuit marele politician român, membru al Partidului Naţional Român, deputat în parlamentul de la Budapesta. În clădirea familiară cu un singur nivel au avut loc în noiembrie 1918 consfătuirile Consiliului Naţional Central Român, care a hotărât convocarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

138.Casa Vasile Goldis (ulterior sediul ziarului “Românul) Str. Goldis Vasile 6 1910

Muzeul Vasile Goldis

Casa a fost construită la a două jumătate a secolului XIX. în stil eclectic. În clădirea cu un etaj a funcţionat în perioada 1911-16 redacţia ziarului Românul, organ al Partidului Naţional Român. În coloanele ziarului au publicat personalităţi de seamă ale culturii româneşti, ca istoricii Nicolae Iorga şi A. D. Xenopol, scriitorii Octavian Goga şi George Coşbuc, politicienii Vasile Goldiş, Ştefan Cicio Pop şi Ioan Suciu. La etajul clădirii a locuit în ultimele decenii ale vieţii sale Vasile Goldiş (1863-1934), una din personalităţile marcante ale luptei pentru unirea Transilvaniei cu România.

139.Fostul sediu al “Caminului Muncitorului”, azi cabinete si laboratoare medicale Str. Paris 2 1913

Caminul Muncitorilor

Policlinica cu plata

Clădirea a fost inaugurată la 1 mai 1913 şi a servit ca sediu al organizaţiei locale al Partidului Social Democrat şi al sindicatelor. Ridicată în stil electic, în partea centrală are o cupolă impozantă, cele două aripi poartă amprentele stilului neoclasicist

140.Casa Toth Arpad Str. Ratiu Ioan 23 mijl. sec. XIX, modif. înc. sec. XX

Poetul maghiar Tóth Árpád (1886-1928) s-a născut în Arad în această casă. Casa a fost identificată în 1931, când în curte au fost găsite încă pietre cioplite de tatăl poetului, sculptorul Tóth András. Poetul a publicat mai multe volume de versuri şi de tălmăciri, mai ales din literatura franceză. Astăzi o stradă din Arad îi poară numele, iar în Casa de cultură a minoritilor se află o placă comemorativa, dezvelită în 1996.

141.Fostul sediu al Comandamentului Garzilor Nationale Române (noiembrie-decembrie 1918), azi spitalul ORL Str. Vladimirescu Tudor 1 colt cu Piata Mihai Viteazul înc. sec. XX

Sediul Comandamentului Garzilor Nationale Române

Spitalul ORL

Clădirea este un edificiu P+2 construit în anul 1908 după planurile arhitectului Emil Tabacovici.
Edificiul atrage atenţia prin aticele de mari dimensiuni aflate pe zona decroşată a fiecărei faţade, atice ale căror timpane este amplasată stema oraşului liber regesc Arad. Aticului de la faţada dinspre Piaţa Mihai Viteazul îi corespunde la parter intrarea pietonală în clădire, intrare cu ancadrament puternic profilat , încadrat de piatră de codru fasonată ce decorează , de altfel, întregul parter al edificiului.
Clădirea a găzduit pentru o scurtă perioadă de timp Comandamentul Suprem al Gărzii Naţionale Române din Transilvania, precum şi câteva birouri ale Consiliului Naţional Român Central. Din noiembrie 1918, timp de trei luni, aici a fost şi sediul Comandamentului Gărzilor Naţionale din judeţul Arad *.
Astăzi clădirea necesită urgente măsuri de conservare, elemente de faţadă fiind puternic atacate. Cu toate insistenţele, exprimate de reprezentanţii societăţii civile, în mass-media arădeană, se continuă lipirea de afişe comerciale şi diverse anunţuri, fără ca autorităţile să intervină.
Asociaţia Pro Urbe Arad, semnalează lipsa unei plăci comemorative care să conţină date referitoare la trecutul istoric a acestei importante clădiri.
* Date preluate din volumul „ARAD – patrimoniul cultural construit”. Autori Lanevschi Gheorghe şi Ujj János. Edit BRUMAR Timișoara

Monumentele pe Google Map

Multumiri Asociatiei “PROURBE” pentru munca depusa in protejarea patrimoniului urban

Blogul Asociatiei Pentru Conservarea Patrimoniului Urban