blog arădean de cultură generală

Care tip de miere este superioară calitativ. Apicultor: „Albina sintetizează întotdeauna ce este mai bun“

Mierea de albine, şi aliment şi medicament, este astăzi la îndemâna tuturor. Apicultorii îşi laudă marfa şi ne îmbie să cumpărăm, însă nu de puţine ori rămânem pe gânduri, oscilând între mierea polifloră şi cea de salcâm, de rapiţă, de mană etc

s560x316_miere_29905000

Mierea şi produsele apicole, folosite bine dozat, ne pot feri de boli şi ne scapă chiar, în anumite situaţii, de medicamente. Un ceai cu miere alegem fără să stăm pe gânduri la primele semne de răceală, convinşi că ne face bine. Însă tot mierea ne poate vindeca anemia, ne tonifică organismul, ne linişteşte etc.

Mierea polifloră, spun apicultorii, ar aduce cele mai mari beneficii organismului. Conţine o mare varietate de vitamine, are un gust puternic, pregnant, şi, din fericire, se produce în cele mai mari cantităţi.

Mierea de salcâm, în schimb, are un gust fin, conţine mai multă fructoză şi poate fi folosită şi de diabetici. În plus, dintre toate sortimentele, e cel mai des amintită pentru tratarea problemelor respiratorii.

Mierea de mană, cu un gust uşor caramelizat, este singurul sortiment de origine animală. „Este o miere care conţine proteină. Albinele o sintetizează de fapt din ceea ce culeg din pădurile de stejar şi brad, însă e vorba de secreţiile depuse de anumite insecte care se hrănesc cu seva plantelor şi elimină substanţe sub această formă pe care noi o numim mană“, spune Tibi Ilie, apicultor. Acelaşi sortiment de miere are şi un conţinut mare de fier, fiind indicată pentru consumul celor diagnosticaţi cu anemie.

Mierea de rapiţă, care are o consistenţă vâscoasă şi o culoare aproape albă, este de asemenea lăudată de apicultori şi nu numai de ei.

În cazul altor produse apicole se vorbeşte de virtutuţi terapeutice încă mai alese.

Polenul, amestecat cu miere sau consumat ca atare, este un excelent tonic fizic şi psihic. Odată achiziţionat se păstrează la rece, ne sfătuieşte apicultorul Tibi Ilie, altfel riscând să se „gărgăriţeze“.

Propolisul, „unul dintre cele mai complexe citostatice naturale“, după cum apreciază apicultorul, poate fi folosit în stare pură – „o bobiţă cât cea de porumb poate fi ţinută sub limbă până ce începi să simţi o arsură, sau se poate înghiţi“, sau macerat în alcool şi folosit sub formă de picături. Apicultorii cu experienţă aduc pe piaţă toate aceste produse, mult mai eficiente, spune Tibi Ilie, decât alte produse care doar le conţin.

Cât despre „mierea ecologică“, existând discuţii aprige în anumite medii pe tema „sunt sau nu tratate plantele folosite de albine“, „se folosesc sau nu tratamente pentru a menţine sănătoase familiile de albine etc.“ apicultorul face următoarea remarcă: „Albina sintetizează ce e mai bun, pentru că aduce pentru ea, nu pentru noi. Discuţiile le putem duce în alt registru, cu ce hrănim albinele, de exemplu. Bunicii mei foloseau zahăr, acum se folosesc şi produse specifice mai ieftine decât zahărul, iar lucrul acesta mă face pe mine să mă întreb cât de bune sau de mai bune sunt. Cât despre care miere e mai bună, cred că cea care-ţi place e cea mai potrivită. Cea pe care o preferi, pentru că mierea, de orice fel, are calităţi extraordinare. Ţine de gusturi, de obişnuinţă“, mai spune crescătorul de albine.

sursa

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s