blog arădean de cultură generală

Codul bunelor maniere la masă. Cum aşezăm tacâmurile şi în ce ordine servim fiecare fel de mâncare

Atunci când ne aşezăm la masă, indiferent că suntem în familie sau în cadru festiv, este bine să respectăm anumite reguli, pentru a nu părea lipsiţi de educaţie

646x404

Tot ce trebuie să ştim despre cum ne comportăm la masă găsim în celebrul volum al Aureliei Marinescu, ”Codul bunelor maniere astăzi”. Iată care sunt regulile de bază, aşa cum sunt prezentate în volumul citat:

Cum aşezăm masa

Cand aranjăm farfuriile pe masă, trebuie să asigurăm un anumit spaţiu pentru fiecare invitat, chiar şi pentru cei foarte bine educaţi, care ştiu să-şi ţină coatele pe lângă corp. Ca musafirii să se simtă confortabil, acest spaţiu trebuie să fie de cel puţin 50 de centimetri.

Fiecare farfurie va fi dublată la msele festive de alta, utilizată doar pentru a pune pe ea farfuria din care mâncăm. La mesele de fiecare zi ne putem lipsi de această farfurie de serviciu. O masă festivă se prezintă, de obicei, astfel: farfuria pentru primul fel este aşezată deasupra farfuriei de serviciu. Pe ea sau alături, sub furculiţă, se pune şervetul frumos împăturit. Chiflele sau feliile de pâine se pun în două-trei coşuleţe speciale, repartizate simetric. Locul furculiţelor este la stânga farfuriei. Aliniate de la stânga spre dreapta în ordinea utilizării lor, acestea se aşează cu dinţii în sus. La dreapta se pun cuţitele, cu partea tăioasă spre farfurie, tot în ordinea utilizării, cel mai îndepărtat fiind pentru primul fel de mâncare. În faţa farfuriei stă lingura de supă cu partea adâncită în sus şi uneori linguriţa de desert. Nu vom aşeza alături mai mult de trei cuţite şi trei furculiţe. Restul tacâmurilor – linguriţele de tort, furculiţele şi cuţitele mici pentru baclava sau pentru fructe – nu se pun pe masă ci pe o măsuţă de serviciu sau pe un bufet, pentru a fi la îndemână.

Tot în faţa farfuriilor, spre dreapta, este şi locul paharelor. Trei tipuri de pahare sunt obligatorii – de ţuică, de vin (paharul de vin roşu e ceva mai mic decât cel de vin alb) şi de apă. După folosire, paharele de ţuică se iau de pe masă.

Cum se mănâncă diverse feluri

Pâinea şi tartinele se mănâncă în mod diferit. Felia de pâine se rupe cu mâna, în timp ce tartinele mari se taie cu cuţitul şi se bagă în gură cu furculiţa, exact ca bucăţile de friptură.

Tartinele mici se iau cu mâna. Pentru a întinde untul pe felia de pâine se utilizează un cuţit special, nu cel obişnuit. Nu se ia untul direct din untieră pentru a unge pâinea, ci se ia o bucăţică pe farfuria proprie. Apoi se unge pţinea ruptă în prealabil, ţinând-o deasupra farfuriei.

Dulceaţa şi mierea nu se mănâncă direct din borcan. Fiecare îşi ia pe farfurie cât doreşte, servindu-se de linguriţa special adusă la masă în acest scop.

Mezelurile de toate felurile, tăiate în prealabil în felii, se curăţă de coajă cu furculiţa şi cuţitul, în propria noastră farfurie.

Ouăle moi în coajă se mănâncă dintr-un păhărel-suport, cel mai adesea fixat pe o farfurioară. Se sparge coaja din vârf, se îndepărtează partea de sus a oului cu linguriţa şi se pun cojile pe suport, sub ou, sau pe farfurioară.

Cartofii nu se taie cu cuţitul şi nu se zdrobesc cu furculiţa în farfurie. Excepţie fac cartofii copţi în coajă, care se înţeapă cu furculiţa şi se curăţă cu cuţitul.

Supele se servesc în ceşti sau boluri. Nu se răceşte o supă prea caldă suflând în ea. Aşteptăm până ajunge la o temperatură acceptabilă. În niciun caz nu aplecăm farfuria pentru a lua ultima înghiţitură. Nu se înmoaie pâinea în supă (şi nici în sos).

Sosul nu se pune pe friptură, nici pe piure sau alte garnituri deoarece este inestetic. Se pune în farfurie şi se înmoaie în el bucăţelele de carne tăiate pe rând. Nu se amestecă tot ce avem în farfurie, cu toate că este gustos; ”pasta” obţinută este imposibil de privit. Salata se serveşte în castronele separate, pentru fiecare invitat în parte. Când friptura este tăiată la masă, gazda trebuie să aibă la îndemână tacâmuri speciale. E de preferat însă ca această operaţie să fie făcută în bucătărie, iar carnea să fie adusă taiată felii, pe un platou.

Salata verde şi andivele se aduc la masă gata tăiate şi preparate. Dacă bucăţile sunt foarte mari, nu se duc ca atare la gură, ci se taie cu cuţitul.    Murăturile – Când se oferă în castroane, gogoşarii şi castraveciorii muraţi se iau cu furculiţa proprie şi se taie în farfurie pe măsură ce se mănâncă, la fel ca friptura. Gogonele se pot lua cu lingura, pentrua nu face un ”duş” comesenilor cu sucul ce ar ţâşni dacă le înţepăm cu furculiţa.

Conopida şi broccoli se taie cu furculiţa, nu se foloseşte deloc cuţitul.

Peştele nu se mănâncă la fel ca friptura. Cuţitul special de peşte se foloseşte doar la dezosare şi ca ajutor la mâncat. Odată operaţiunea de dezosare terminată, cuţitul nu se mai foloseşte la tăiat. Oasele de peşte din gură se pun pe furculiţă. În caz de ”forţă majoră”, le putem scoate cu două degete.

Stridiile – Dacă nu ştim cum se mănâncă, mai bine le refuzăm. Dar există nişte reguli care se pot învăţa. Se deschide scoica, dacă este închisă, cu lama unui cuţit. Se scot intestinele şi branhiile cu ajutorul furculiţei. Se scoate apoi stridia din scoică, desprinzând-o din articulaţie. Se pune în farfurie şi se mănâncă cu lămâie, sare, piper.    Crustaceele se servesc de obicei fără carapace. Dacă masa e mai puţin festivă, creveţii se curăţă cu mâna: li se rupe capul, ceea ce face să iasă şi intestinele, apoi se scoate carnea din carapace. La raci, crabi, languste şi homari se rup cu mâna articulaţiile şi apoi, cu un cleşte special, se sparge crusta calcaroasă şi se scoate carnea din coşul pipetului, din picioare şi din coadă. Carnea acestor crustacee se mănâncă de regulă cu pâine prăjită şi unt. Este necesar ca pe masă să existe un bol cu apă pentru clătitul degetelor.

Carnea de pasăre nu se mănâncă cu mâna. Pot face excepţie copanele de pui.

Dulciurile se iau cu mâna dacă sunt uscate (cornuleţe, biscuiţi), cu linguriţa sau cu furculiţa de desert dacă au cremă ori frişcă. Clătitele se mănâncă tăind bucăţele mici pe rând, ca la friptură.

Perele şi merele le tăiem cu cuţitul de fructe în patru părţi, pe care le curăţăm de coajă una câte una. Tăiem apoi fiecare sfert în bucăţi pe care le mâncăm cu furculiţa.

Fragii şi căpşunele se mănâncă fie cu mâna, dacă au codiţă, fie cu linguriţa, dacă nu au, mai ales când sunt servite cu frişcă.    Strugurii, vişinele şi cireşele se mănâncă întotdeauna cu mâna. Ciorchinele de strugure se ia din fructieră în farfurie şi se mănâncă tot, bob cu bob. Sâmburii de la vişine, cireşe sau struguri se pun în palma făcută căuş şi apoi în farfurie.

Piersicile se ţin cu mâna stângă pentru a le tăia în două. Separăm sâmburele de fruct şi-l curăţăm de coajă. Se mănâncă fructul cu cuţitul şi furculiţa.

Prunele şi caisele le desfacem în două cu mâna, scoatem sâmburele, după care mâncăm fieacre jumătate, tot cu mâna.

Portocalele, mandarinele şi clementinele – le tăiem coaja în formă de stea, scoatem fructul şi-l separăm în felii pe care le mâncăm cu mâna.

Bananele se iau cu mâna, se decojesc în farfurie şi se mănâncă tot cu mâna sau, dacă sunt prea moi, cu cuţitul şi furculiţa.

Pepenii şi ananasul se servesc în felii şi se mănâncă doar cu furculiţa, în afara cazului excepţional în care ananasul este foarte dur şi justifică folosirea cuţitului.

Kiwi se taie în două, se ţine o jumătate în mâna stângă şi se mănâncă miezul cu linguriţa.

sursa

One response

  1. Reblogged this on valiciudin.

    16 June 2016 at 11:25 AM

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s