blog arădean de cultură generală

Între tradiţie şi poveste. Adevărul despre BRADUL DE CRĂCIUN

Simbolul bradului de Crăciun este o reminiscenţă a unui cult celtic, conform căruia pomul este o metaforă a axului lumii, a legăturii spirituale dintre Pământ şi Divinitate. Bradul are o semnificaţie aparte la români şi este legat de mai toate sărbătorile şi ritualurile, de la naştere şi nuntă, până la moarte.

Christmas-Tree-Nature800-551277_a4dadee3b7

După datina din străbuni, bradul împodobit cu fructe şi panglici se leagă de stâlpul porţii la nunţi. În unele sate din nordul Moldovei, crucile de la morminte sunt înfipte în trunchiuri de brad. Există morminte care au pietre funerare sculptate sub forma unor arbori, în special brazi.

Mere, nuci vopsite şi conuri aurite

În antichitate, exista obiceiul de a închina un copil nou-născut la brad sau de a da un copil din “flori” sau orfan în paza unui copac bătrân. Se aduceau ofrande bradului ca unui zeu şi i se atribuiau puteri magice. Destinul copiilor se putea citi apoi în felul în care creştea bradul. Dacă era verde şi viguros, însemna că şi copilul va fi sănătos. Dacă crengile dădeau semne de uscăciune, însemna că micuţul va fi atins de boală sau de sărăcie. Aborigenii din Australia mai cred şi acum că spiritul copiilor s-ar afla în interiorul unor copaci, de unde se desprinde pentru a patrunde, prin buric, în pântecele mamei. biceiul împodobirii bradului de Crăciun a venit la români din nordul Europei, fiind adoptat mai cu seama de cei înstăriţi. La început, bradul era împodobit cu mere, nuci vopsite şi conuri aurite. Începând cu secolul al XIX-lea au apărut podoabe confecţionate ca mici jucării. Tot cam atunci au apărut şi globurile, devenite repede tradiţionale. Lumânările au început să fie folosite la decorarea bradului de Crăciun în secolul al XVIII-lea, în Germania, şi simbolizau focurile solstiţiale din antichitate.

Obicei păgân pentru americani

În anul 1834, Regina Angliei, Victoria, şi-a adus soţul german, Prinţul Albert, la castel, introducând în imperiu tradiţia bradului de Crăciun şi a colindelor. În anul 1836, Alabama devenea primul stat din SUA care declara Crăciunul sărbătoare legală. În 1837, cartea lui T.H. Hervey “Cartea Crăciunului” devenea best seller, iar în 1860, ilustratorul american Thomas Nast se inspira din povestirile europene despre Sfântul Nicolae pentru a-l crea pe Mos Crăciun (Santa Claus). În anul 1907, Oklahoma devenea ultimul stat american care declara Crăciunul sărbatoare legală. Statele Unite datorează multe din tradiţiile de sărbători, inclusiv împodobirea bradului, emigranţilor germani şi olandezi. Primii au adus tradiţia împodobirii bradului, deşi americanii, pe la 1830, considerau obiceiul păgân!

Tradiţii de Crăciun

La marele Praznic al Crăciunului, cele mai frumoase tradiţii sunt legate de viaţa de familie. Toate îşi adună seva din mituri străvechi sau din cele creştine, din rodul rugăciunilor adresate Maicii Domnului şi Fiului ei, Iisus Hristos.

În legătură cu Moş Crăciun, în lumea întreagă circulă numeroase legende: unele povestesc cum s-a născut Iisus în ieslea gospodăriei lui Crăciun, alte mărturisesc convertirea lui Crăciun la creştinism.

Pretutindeni Crăciunul este considerat Sărbătoarea Iubirii, a Familiei,este cea mai frumoasă, cea mai caldă şi mai emoţionantă sărbătoare a lumii creştine. Crăciunul este o sărbătoare când uităm de griji, de supărări şi de obositorul cros prin viaţă şi redevenim copii. De Crăciun, savurăm cu toţii poveştile care ne spun despre drumurile lui Moş Crăciun care alergă prin lume cu daruri cu sania trasă de reni

Legende despre Naşterea Pruncului Iisus

Una dintre cele mai vechi legende, referitoare la naşterea lui Iisus, spune că Maica Domnului a cerut găzduire lui Moş Ajun să nască în gospodăria sa. Fiind prea sărac să primească oaspeţi, Moş Ajun a îndrumat-o pe Maica lui Iisus să mergă la fratele lui mai înstărit, Moş Crăciun. Astfel, spune legenda, Iisus s-a născut în ieslea lui Moş Crăciun.

Într-o altă legendă se povesteşte că Fecioara Maria a urmat sfatul lui Moş Ajun şi s-a dus să nască în casa lui moş Crăciun. Crăciunoaia, care ştia că soţul ei nu-i iubeşte pe creştini a adăpostit-o pe ascuns în grajdul casei şi i-a moşit pruncul. Când a aflat, Crăciun şi-a pedepsit soţia tăindu-i mâinile. Atunci, Fecioara Maria a înfăptuit un miracol şi i le-a lipit la loc. Crăciun şi-a recunoscut greşeala şi s-a bucurat văzând neaşteptata minune. Pentru că soţia lui n-a rămas infirmă, evenimentul trebuia sărbătorit.

Atunci, el a aprins un rug din lemne şi, cu toţii, s-au prins în horă. Legenda urmăreşte transfigurarea sufletească a lui Crăciun, care s-a convertit la creştinism. După acest moment de euforie, Crăciun cel dur şi neînduplecat a devenit un om blând şi generos, dăruindu-i Fecioarei Maria bunătăţi făcute în gospodăria lui: lapte, caş, unt şi smântână. De atunci spune tradiţia, Crăciun a primit de la Maica Domnului o pedeapsă blândă : de-a lungul secolelor, el să vestească Naşterea Mântuitorului şi să ducă daruri copiilor.

Tradiţii pentru spor şi sănătate de Crăciun

Dumnezeu a orânduit sărbătoarea Crăciunului, pentru ca omul să deguste roadele pământului. Pe lângă acestea, preparatele din porc împodobesc masa de sărbătoare, iar cine nu taie un porc gras, este bine să pregătească pentru masa festivă din ajunul Crăciunului supă şi friptură, preparate dintr-o găină grasă, sacrificată special pentru acest eveniment religios.

Potrivit tradiţiei populare, Ajunul Crăciunului este sărbătoarea de sfârşit de an patronată de Moş Ajun, fratele geamăn al lui Moş Crăciun, unul dintre apostolii lui Iisus. De la Moş Ajun s-a răspândit obiceiul colindului, iar cei care merg pe la casele gospodarilor, să le ureze acestora spor şi sănătate, primesc mere, nuci şi colaci. Tradiţia spune că Moş Ajun a orânduit ca în această noapte sfântă, părinţii să-i dăruiască fiecărui copil câţiva bănuţi. Acest dar financiar simbolizează sporul, de care se va bucura copilul până la anul următor.

De asemenea, tradiţiile legate de sănătatea copiilor se practică cu sfinţenie în Ajunul Crăciunului în multe judeţe ale ţării. Atunci, pe lângă alte bunătăţi, copiilor li se dă să mănânce la masă semniţe de bostan, pentru ca ei să fie sănătoşi tot anul.

Un alt obicei, practicat de secole în seara de Ajun, se referă la ungerea pâinilor cu „muruială”, o pastă preparată din făină de grâu şi aghiazmă. Ritualul este împlinit de gospodina casei pentru ca pâinile preparate în gospodărie să se păstreze proaspete şi gustoase. Cu muruiala care a rămas, gospodarii ung pomii din grădină, pentru ca în anul următor, rodul acestora să fie şi mai bogat.

În Ajunul Crăciunului, în Muntenia, în Oltenia şi în Banat se păstrează obiceiul ca stăpâna casei să frământe un aluat, pe care-l folosesc la ritualul contra deochiului animalelor erbivore din gospodărie, al vitelor mai ales, pentru ca acestea să aibă mult lapte tot anul.

În această noapte sfântă, pe masa sărbătorească au prioritate aperitivele preparate din carne de porc, de peşte şi de pasăre, ca simboluri ale vitalităţii, ajutându-i pe gospodari să fie sănătoşi în Noul An. Potrivit tradiţiei, după ce se degustă aceste bucate tradiţionale, mesenii degustă ţuica, tot un simbol al vitalităţii.

Tot în Ajunul Crăciunului, în multe zone din ţară, pentru ca pomii fructiferi să rodească şi mai mult, gospodarii leagă câte un snop de paie în jurul tulpinii lor.

În familiile care respectă cultul morţilor, în Bucovina şi în multe localităţi din Argeş, în noaptea de Crăciun se împlineşte o tradiţie: se pun pe masă un pahar cu apă şi un colac, pentru cei răposaţi, care vin la casele lor în noaptea magică de Crăciun. Atunci, când se deschid cerurile, cei plecaţi la viaţa veşnică se bucură că n-au fost uitaţi.

Şi apicultorii respectă cu sfinţenie o datină : în Ajunul Crăciunului, ei nu înstrăinează nici un obiect din casă, pentru ca albinele să nu părăsească stupii în timpul roitului (nunta albinelor) şi să fie plini de miere.

În Muscel, creştinii cred că zilele de 24, 25,26 şi 27 decembrie corespund celor patru anotimpuri: de exemplu, ziua de 24 este simbolul primăverii, a doua zi reprezintă vara etc.; astfel că vremea din aceste zile anticipează cum va fi timpul în acel anotimp.

Persoanele care se manifestă violent sau care se răzbună pe semenii lor, în ajunul sărbătorii, vor suferi tot anul de buboaie.

Colindatul, un ritual care aduce sporul

Colindatul începe în seara de 23 spre 24 decembrie şi se continuă până noaptea târziu. Seara, copiii merg cu colindul la rude, la prieteni şi la vecini. Cele mai îndrăgite colinde : Moş-Ajunul, Bună-dimineaţa sau Bună-dimineaţa la Moş-Ajun răsună în noaptea sfântă, în toată ţara. Tradiţia spune că fiecare colind simbolizează un ritual care atrage sporul în casa gazdei care primeşte colindătorii, alungă boala şi demonii, aducând noroc şi copiilor din acea gospodărie.

Steaua, un obicei la toţi creştinii

Din ziua de Crăciun şi până la Bobotează, pe 6 ianuarie, copiii merg să colinde cu Steaua la casele prietenilor şi vecinilor creştini. Cu acest prilej, copiii rostesc cele mai îndrăgite cântări religioase care vestesc Naşterea Domnului Iisus Hristos precum: „Steaua sus răsare”, „Trei crai de la răsărit”, În oraşul Viteem”. Potrivit tradiţiei, aceste cântări religioase sunt întâmpinate cu bucurie de gospodarii care-i primesc pe colindători. Şi, de fiecare dată, colindele cu Steaua aduc linişte sufletească şi bucurii în familiile unde se opresc colindătorii cu Steaua.

Steaua magilor a existat cu adevărat 

O serie de amănunte referitoare la Steaua magilor au fost prezentate în Evanghelii şi confirmate de istorie. Totodată şi astronomia le susţine cu argumente. Un lucru este cert, Steaua Magilor a existat cu adevărat.

Ce se spune despre Steaua Magilor

În anul 1606, astronomul Iochannes Kepler a demonstrat că steaua care i-a condus pe magi a fost o triplă conjuncţie a lui Jupiter şi a lui Saturn în constelaţia Peştilor.

Un eveniment atât de rar are loc la intervale de 100 de ani, pe când conjuncţiile simple au loc la aproximativ 20 de ani. Tripla conjuncţie din constelaţia Peştilor s-a repetat în anul Naşterii Domnului de trei ori: la 23 mai, 3 octombrie, 4 decembrie, fiind perfect vizibile. Călătoria de la Babilon la Ierusalim durează o lună şi jumătate. Pentru că Betleemul era la sud de Ierusalim, în cazul unei călătorii care se efectuează după-amiază, steaua devenea foarte strălucitoare şi, pentru că se apropia amurgul, dădea într-adevăr impresia că merge înaintea lor. Astronomul Richard Hennind a reconstruit artificial „drumul stelei magilor” la planetariul din Dusseldorf, în intervalul 1933-1937, demonstrând ipoteza lui Kepler în faţa miilor de vizitatori.

Magii care au adus daruri pruncului Iisus

Unele dovezi istorice spun că au fost trei magi care au adus daruri pruncului Iisus; alte surse precizează că fost patru, şase şi chiar doisprezece. Totuşi, sfânta Tradiţie spune că drumul” Stelei din Bethleem “, către locul unde s-a născut Iisus Hristos a fost urmat de trei magi, iar tradiţia păstrează chiar şi numele lor: Balthazar, Melchior şi Caspar (Gaşpar).

În toată lumea creştină, Crăciunul începe cu un post care este urmat pe parcursul a şase săptămâni , şi se încheie în seara de Crăciun, după slujbă. În orice loc din Moldova, Crăciunul începe cu un post care durează şase săptămâni, şi se încheie în seara de Crăciun, după slujbă.

Sărbătoarea Crăciunului are la noi un preambul în data de 20 decembrie, când tradiţia vorbeşte despre ziua de Ignat. Atunci se taie porcul şi se pregătesc diferite preparate specifice sărbătorii de Crăciun. Această tradiţie mai este respectată în mediul rural. .

Împodobirea bradului

Împodobirea bradului este cel mai îndrăgit obicei de Crăciun, datorita simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este împodobit de toţi membrii familiei), bucurie şi fericire (pentru că sub el se adună cadourile), magie (pentru că Moş Crăciun vine doar în casele unde există un brad împodobit). Bradul este şi simbolul vieţii, trăiniciei şi sănătăţii (pentru că este mereu verde, chiar şi când afara e zăpada). Se spune că obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îl păstrăm de pe vremea romanilor, atunci a apărut tradiţia de a face daruri celor dragi de Crăciun. Apoi, tradiţia a fost preluată de familiile înstărite din toate zonele ocupate de romani.

La început, bradul se împodobea cu dulciuri, cu mere şi cu nuci vopsite. În secolul al XVIII-lea, lumânările au început să fie folosite la împodobirea bradului de Crăciun în Germania. Din secolul al XIX-lea, au apărut podoabele confecţionate sub formă de jucării. Tot cam atunci au apărut şi globurile, adoptate repede ca simboluri care atrag veselia în toată lumea creştină.

Crăciunul fără cadouri, ar fi ceva de neimaginat. Tradiţia lor datează, la fel, din vremea romanilor. În timp, s-a născut un personaj legendar, Moş Crăciun, cel mai îndrăgit mit al copilăriei, cu nume diferite, în jurul căruia se adună tot felul de poveşti , în funcţie de fiecare ţară.

sursa

sursa

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s