blog arădean de cultură generală

Istoria Aradului: Repere cronologice

Zona Aradului la 1891

Repere cronologice:

circa 80.000 î.d.Hr.

cele mai vechi urme ale vieţii omeneşti, cunoscute de pe teritoriul arădean: unelte cioplite din cuarţite, silex şi opal, descoperite la Gurahonţ-Iosăşel – Valea Cremenoasă, Conop – Cotărci, Cladova – Dealul Carierei, Zăbrani – Dealul Pietrei

circa 40.000 î.d.Hr.

peste 70 de vârfuri, răzuitoare, lamele şi dăltiţe, cioplite dintr-o rocă bazică, descoperite în zona străzii A. Şaguna, reprezintă cele mai vechi urme ale prezenţei umane pe teritoriul actualului municipiu Arad

10.000 – 6.000 î.d.Hr.

descoperirea de piese microlitice, cioplite din cuarţite şi silex atestă prezenţa unor comunităţi umane la Zăbrani – Dealul Pietrei

6.000 – 2.500 î.d.Hr.

aşezări neolitice de agricultori şi crescători de animale:

Arad-Grădişte, Aradul Nou – Bufniţ, (cultura Starčevo – Criş),

Arad-Grădişte (cultura Vinča), Arad-Micălaca (cultura Tisa I), Arad:Grădişte, Gai, Uzina de Apă, Aradul Nou (cultura Tisa III/ Tiszapolgár); Păuliş; Sânpetru German (“Venus”); Tauţ (“dansatoarea”);

ENEOLITIC cultura Tisa IV (Bodrogkeresztúr): Curtici, Dorobanţi, Iratoş, Pecica-Forgaci (aşezare fortificată), Sânpetru German, Sîntana, Şiria; cultura Baden: Cladova-Dealul Carierei, Aradul Nou, Arad – Gai şi – Bujac.

2.500 – 1.200 î.d.Hr.

epoca bronzului Pecica – Şanţul Mare; Arad: centru, Bujac, Gai, Grădişte, Uzina de Apă, Aradul Nou, Aluniş, Bodrogu Nou, Bulci, Cenad, Chesinţ, Cicir, Cuvin, Felnac, Frumuşeni, Ghioroc, Horia, Lipova, Păuliş, Pecica, Satu Mare, Sâmbăteni, Sânpetru German, Semlac, Şeitin, Zăbrani, Zădăreni

1.000 – 800 î.d.Hr.

depozite de bronzuri: Sânpetru German, Zimandul Nou, Pecica şi Arad – “Astoria”

Sântana (cetate de pământ 78 ha), Socodor, Vânători, Sânpetru German, Zimandul Nou, Frumuşeni, Arad

sciţi: Şimand, Nădab, Mocrea, Pecica, Arad-Gai, Arad-Ceala

400 î.d.Hr. – 102 d.Hr.

Cetăţi dacice: Săvârşin, Vărădia de Mureş, Cladova, Pecica, Berindia, Clit; aşezări:Arad-Bujac, Arad-Micălaca

Aşezări celtice: Arad-Gai, Arad-Ceala, Aradul Nou, Vladmirescu,

102                            

trupele romane distrug cetăţile dacice de pe valea Mureşului;

prima pătrundere iazigă la est de Tisa, în Câmpia Aradului (Vărşand);

103 – 104

Decebal recucereşte Câmpia Aradului de la iazigi

105 – 106

al doilea război dacic al lui Traian; sunt cucerite Câmpia Aradului şi Crişana; descoperiri: Şepreuş (aureus), Neudorf (aureus), Vărădia de Mureş (aureus), Aradul Nou (cărămidă cu ştampila L IIII FF)

107 – 108

atac iazig în zona Mureşului inferior respins de guvernatorul Pannoniei Inferior, P. Aelius Hadrianus (viitorul împărat)

118 – 119

reorganizarea Daciei de către împăratul Hadrian lasă zona arădeană în afara provinciei

119 – 271

166/7 – 180

180

271

aşezări dacice: Arad (centru, Aurel Vlaicu, Ceala, Grădişte, Teba) Bruznic, Buhani, Caporal Alexa, Chisindia, Covăsânţ, Dezna, Felnac, Firiteaz, Frumuşeni, Neudorf, Păuliş, Pecica, Sântana, Şiria, Vladimirescu

sarmatice: Nădlac, Vânători; Nădlac, Pecica, Sânpetru German, Seleuş, Sânpaul, Şeitin, Şimand, Variaş, Zădăreni

războialele marcomanice; printre atacatorii provinciei Dacia, s-au numărat şi noile comunităţi sarmatice stabilite pe Mureşul inferior şi în Câmpia Aradului;

în virtutea păcii încheiate de împăratul Commodus cu barbarii, sarmaţilor iazigi li se permite să tranziteze provincia Dacia de la vest la est folosind, probabil, drumul de-a lungul Mureşului;

retragerea armatei şi administraţiei romane din provincia Dacia;

271 – 420

aşezări daco-romane: Arad-Ceala, Vladimirescu-Pădurea Vrăbiilor, Horia (aşezări de olari);

dacice: Arad (centru), Bruznic, Chisindia, Neudorf, Lipova, Mişca, Sîntana, Troaş,

aşezări sarmatice: Chişineu-Criş, Pecica, Nădlac, Pilu, Sânpetru German, Satu Mare, Seleuş 29

aşezări germanice: Arad (Ceala, Gai, Grădişte), Nădlac, Vladimirescu

335

vandalii, conduşi de regele Visimar, care ocupau teritoriul dintre Mureş, Tisa şi Criş, au fost înfrânţi, pe malul Mureşului, de goţii conduşi de regele Geberich (Iordanes, Getica, XXII, 113, 114)

358 – 359

împăratul Constantius II îi înfrânge pe limiganţi (limigantes = limitis gentes), dacii care apărau graniţa Sarmatiei cu Gothia, marcată de un sistem de valuri şi şanţuri care, pe teritoriul arădean, mai pot fi recunoscute pe aliniamentul Zăbrani – Sâmbăteni – Covăsânţ – Şiria

420 – 454

stăpânirea hună

descoperiri arheologice: Arad – Gai (dacice, alane), Nădlac (ostrogote)

448/449

Priscus din Panion, ambasador al împăratului bizantin Theodosius II la curtea lui Attila, trece prin zona Mureşului inferior unde întâlneşte aşezări stabile ale unei populaţii latinofone

472 – 568

centrul de putere al gepizilor se află în interfluviul Mureş – Tisa – Criş

descoperiri arheologice: Arad, Dorobanţi, Ineu, Pecica, Socodor, Vărşand

568 – 680

Primul caganat avar

descoperiri arheologice: Arad, Felnac, Peregul Mare, Sânpetru German, Şeitin

680 – 795

Al doilea caganat avar

descoperiri arheologice: Pecica

795

Carol cel Mare, sprijinit de longobarzi, pune capăt celui de-al doilea caganat avar

sec. VIII – IX

aşezarea de la Vladimirescu

890 – 910

ducatul lui Glad; cetatea de pământ de la Vladimirescu (faza I)

934

incendierea cetăţii lui Glad de la Vladimirescu de către războinicii maghiari

980 – 1028

voievodul Ahtum reia stăpânirea asupra cetăţii de pământ de la Vladimirescu, întărind-o prin noi lucrări de fortificare

sec. X – XI

necropole: Arad (Bufniţ, Ceala), Nădlac (Lutărie), Pecica, Şiclău, Tauţ

1080/90

regele Ladislau cel Sfânt al Ungariei şi ducele Lambert donează prepoziturii din Titel satele Ghioroc, Zăbrani, Iwanhaza şi Vodkerth “în comitatul Orod, lângă râul Mureş”

1080/90

prima atestare documentară a localităţii Frumuşeni

1080/90

prima atestare documentară a localităţii Ghioroc

1080/90

prima atestare documentară a localităţii Zăbrani

1131

regele Bela al II-lea al Ungariei editează o donaţie către biserica Sfântului Martin din Orod (localizată arheologic în raza comunei Vladimirescu/Glogovăţ)

1131

dieta regatului ungar se ţine la Orod, ocazie cu care sunt ucişi nobilii învinuiţi de orbirea regelui Bela al II-lea

1133

prima atestare documentară a localităţii Sâmbăteni (com. Păuliş)

1138

prima atestare documentară a localităţii Minead (com. Igneşti)

1138

prima atestare documentară a localităţii Şeitin

1160

prima atestare documentară a localităţii Mocrea (villa Aqua)

1169

prima atestare documentară a localităţii Şiria

1169

prima atestare documentară a localităţii Dud (com. Târnova)

1169

prima atestare documentară a localităţii Chesinţ (com. Zăbrani)

1169

prima atestare documentară a localităţii Zerind

1177

donaţia regelui Bela al III-lea al Ungariei către capitlul Orod, care cuprinde şi confirmarea teritoriului deţinut de cetate; în castrum Orod se aflau la cea dată 50 de soldaţi

prima atestare documentară a localităţii Pâncota (villa Pankota)

prima atestare documentară a localităţii Măderat (villa Meghyer)

1183

abaţiei de la Bistra (Byzere) precum şi capitlului şi prepoziturii Orod, li se recunoaşte dreptul la o treime din vama sării de la ambarcaţiunile care coboară pe Mureş

1192

prima atestare documentară a localităţii Nădlac (Noglak)

1198

prima atestare documentară a localităţii Zărand

1199

atestarea documentară a localităţii Mocrea sub denumirea de Macra

1202

regele Emeric al Ungariei confirmă donaţia predecesorului său, Bela al III-lea către capitlul Orod

1202

prima atestare documentară a localităţii Fântânele

1202

prima atestare documentară a localităţii Ineu (villa Jeneusol)

1202

prima atestare documentară a localităţii Adea (com. Sintea Mare)

30

1202

prima atestare documentară a localităţii Galşa (com. Şiria)

1202-1204

prepozitul Richard al Orodului

1212

prima atestare documentară a localităţii Vinga

1213

sunt menţionaţi diferiţi slujbaşi ai cetăţii Orod: Basu hotnogul – comandantul oştirii; Nuhu, Bayr, Belche şi Kelemin – centurioni; diferiţi iobagi şi oameni ai cetăţii (castrensi)

1213

prima atestare documentară a localităţii Gurba (com. Şicula)

1214

prima atestare documentară a localităţii Ineu (villa Ieneu)

1214

prima atestare documentară a localităţii Bulci (com. Bata)

1214

prima atestare documentară a localităţii Hăşmaş

1214

prima atestare documentară a localităţii Vânători (com. Mişca)

1214

prima atestare documentară a localităţii Pilu

1214

prima atestare documentară a localităţii Agrişu Mare (com. Târnova)

1216

atestare documetară a castrum Orod

1217

prima atestare documentară a localităţii Sânpaul (com. Şofronea)

1219

prima atestare documentară a localităţii Apateu

1219

prima atestare documentară a localităţii Şomoşcheş (com. Cermei)

1219

prima atestare documentară a localităţii Dezna

1219

prima atestare documentară a localităţii Cociuba (com. Dieci)

1219

prima atestare documentară a localităţii Munar (com. Secusigiu)

1220

prepozitul Gheorghe al Orodului

1223

prima atestare documentară a localităţii Vărşand (com. Pilu)

1224

inaugurarea bisericii (faza II) cu hramul Sf. Martin în prezenţa reginei Yolantha de Courtenay (soţia lui Andrei II, regele Ungariei); construcţia a fost co-finanţată de papa Honoriu al III-lea (1216 – 1227)

1230

atestare documetară a castrum Orod

1232

atestare documetară a castrum Orod

1233

prima atestare documentară a localităţii Bodrogul Vechi (Bodruch) (com. Pecica)

1238

atestare documetară a castrum Orod

1240

prima atestare a unui comite de Orod

1241

invazia tătară afecteză grav jumătatea vestică a actualului judeţ, inclusiv Orodul

1241

prima atestare documentară a localităţii Peregu Mare

1241

prima atestare documentară a localităţii Iermata Neagră (com. Zerind)

1242

prima atestare documentară a localităţii Fântânele (Kysfalud)

1247

prima atestare documentară a fortificaţiilor Lipovei

1249

prima atestare documentară a localităţii Mişca

1256

prima atestare documentară a localităţii Căprioara (com. Săvârşin)

1256

prima atestare documentară a localităţii Semlac

1256

prima atestare documentară a localităţii Firiteaz (com. Şagu)

1264

prepozitul Benedict al Orodului

1274

prima atestare documentară a localităţii Pătârş (com. Ususău)

1278

prima atestare documentară a unui castelan la Şoimoş (Solumus)

1278

prima atestare documentară a localităţii Covăsânţ

1278

prima atestare documentară a localităţii Miniş (com. Ghioroc)

1285

prima atestare documentară a localităţii Mănăştur (com. Vinga)

1290

prima atestare documentară a localităţii Şimand

1295

prima atestare documentară a unei fortificaţii la Ineu

1296

prima atestare documentară a localităţii Cicir (com. Vladimirescu)

1299

prima atestare documentară a localităţii Socodor

1308

prima atestare documentară a localităţii Felnac

1308

prima atestare documentară a localităţii Cladova (com. Păuliş)

1309

prepozitul Nicolae al Orodului

1311

ultima atestare a cetăţii Orod, când sunt menţionaţi trei iobagi castrensi (iobagionibus castri Orodiensis), eliberaţi de Dominic, castelan de Şoimoş şi comite al Aradului

1314

atestare documentară a Lipovei sub denumirea de Lipva

1315

prima atestare documentară a localităţii Horia (com. Vladimirescu)

1322

prima atestare documentară a localităţii Cruceni (com. Şagu)

1324

menţionarea documentară a castelanului Toma de Lypua (Lipova)

1325

prima atestare documentară a localităţii Chier (com. Târnova)

31

1326

prima atestare documentară a localităţii Zerindu Mic (com. Mişca)

1329

recunoaşterea imunităţii domeniului prepoziturii Orod

1329

prima atestare documentară a localităţii Pecica (Pechk)

1331

prima atestare documentară a localităţii Berechiu (com. Apateu)

1331

prima atestare documentară a localităţii Mâsca (com. Şiria)

1332

prima atestare documentară a localităţii Curtici

1332

prima atestare documentară a localităţii Beliu

1332

prima atestare documentară a localităţii Buteni

1333

prima atestare documentară a localităţii Turnu (Bak) (com. Pecica)

1333

prima atestare documentară a localităţii Variaşu Mare (com. Iratoşu)

1333

prima atestare documentară a localităţii Păuliş

1333

prima atestare documentară a localităţii Satu Mare (com. Secusigiu)

1333

prima atestare documentară a localităţii Şagu

1333

prima atestare documentară a localităţii Zădăreni

1334

prima atestare documentară a localităţii Nădab (Nodob) (azi, aparţinătoare de oraşul Chişineu Criş)

1334

prima atestare documentară a localităţii Comlăuş (com. Sântana)

1334

prima atestare documentară a localităţii Caporal Alexa (Kerecton) (azi, aparţinătoare de oraşul Sântana)

1334

prima atestare documentară a localităţii Almaş

1334

prima atestare documentară a localităţii Cuvin (com. Ghioroc)

1334

prima atestare documentară a localităţilor Şicula şi Chereluş (com. Şicula)

1334

prima atestare documentară a localităţii Şilindia

1334

prima atestare documentară a localităţii Tauţ

1335

prima atestare documentară a localităţii Sânpetru German (com. Secusigiu)

1337

prima atestare documentară a localităţii Sintea Mare

1344

prima atestare documentară a localităţii Craiva

1344

prima atestare documentară a localităţii Şiad (com. Craiva)

1348

prima atestare documentară a localităţii Mânerău (com. Bocsig)

1349

prima atestare documentară a localităţii Chisindia

1349

prima atestare documentară a localităţii Aluniş (com. Frumuşeni)

1350

prima atestare documentară a localităţii Căpruţa (com. Bârzava)

1350

prima atestare documentară a localităţii Monoroştia (com. Bârzava)

1359

prima atestare documentară a localităţii Milova (com. Conop)

1359

prima atestare documentară a localităţii Hălmagiu

1359

prima atestare documentară a localităţii Secusigiu

1364

prima atestare documentară a localităţii Şepreuş

1366

prima atestare documentară a localităţii Avram Iancu (com. Vârfurile)

1367

prima atestare documentară a localităţii Bata

1369

prima atestare documentară a localităţii Vărădia de Mureş

1374

prima atestare documentară a localităţii Virişmort (com. Birchiş)

1379

prima atestare documentară a localităţii Cil (com. Almaş)

1380

prima atestare documentară a localităţii Macea

1386

prima atestare documentară a localităţii Gurahonţ

1386

prima atestare documentară a localităţii Iosaş (com. Gurahonţ)

1386

prima atestare documentară a localităţilor Pleşcuţa şi Aciuţa (com. Pleşcuţa)

1387

prima atestare documentară a localităţii Iermata (com. Seleuş)

1390

prima atestare documentară a localităţii Arăneag (com. Târnova)

1390

prima atestare documentară a localităţii Vârfurile

1391

prima atestare documentară a localităţii Cintei (com. Zărand)

1493

prima atestare documentară a localităţii Fiscut (com. Şagu)

1394

prima atestare documentară a localităţii Grăniceri

1395

papa Bonifaciu al VII-lea scoate prepozitura Orod de sub autoritatea episcopului de Cenad subordonând-o arhiepiscopului de Strigoniu (Esztergom)

1395

prima atestare documentară a localităţii Prunişor (azi, aparţinătoare de oraşul Sebiş)

1397

prima atestare documentară a localităţii Căpâlnaş

1405

prima atestare documentară a localităţii Ostrov (com. Birchiş)

1406

prima atestare documentară a localităţii Târnova

1418

prima atestare documentară a localităţii Şiclău (com. Grăniceri)

32

1418

prima atestare documentară a localităţii Igneşti

1418

prima atestare documentară a localităţii Iratoşu

1418

prima atestare documentară a localităţii Ususău

1427

prima atestare documentară a localităţii Ţela (com. Bata)

1429

prima atestare documentară a localităţii Hodiş (com. Bârsa)

1429

prima atestare documentară a localităţii Cărand

1429

prima atestare documentară a localităţii Cermei

1436

prima atestare documentară a localităţii Şofronea

1437

prima atestare documentară a localităţii Nadăş (com. Tauţ)

1437

prima atestare documentară a localităţii Bruznic (com. Ususău)

1439

atestarea altarului Sf. Mihail din bazilica de la Vladmirescu (Orod)

1439

prima atestare documentară a localităţii Donceni (azi, aparţinătoare de oraşul Sebiş)

1439

prima atestare documentară a localităţii Joia Mare (com. Almaş)

1439

prima atestare documentară a localităţii Slatina de Mureş (com. Bârzava)

1439

prima atestare documentară a localităţilor Buceava Şoimuş, Iacobini, Secaş (com. Brazii)

1439

prima atestare documentară a localităţilor Valea Mare şi Musteşti (com. Gurahonţ)

1439

prima atestare documentară a localităţilor Cristeşti, Leasa, Ţărmure şi Tisa (com. Hălmagiu)

1439

prima atestare documentară a localităţilor Hălmăgel şi Sârbi (com. Hălmăgel)

1439

prima atestare documentară a localităţilor Rostoci şi Tălagiu (com. Pleşcuţa)

1439

prima atestare documentară a localităţilor Lazuri şi Măgulicea (com. Vârfurile)

1440

prima atestare documentară a localităţii Radna

1440

prima atestare documentară a localităţii Odvoş (com. Conop)

1440

prima atestare documentară a localităţilor Şiştarovăţ şi Cuveşdia (com. Şiştarovăţ)

1440

prima atestare documentară a localităţii Zăbalţ (com. Ususău)

1441

prima atestare documentară a localităţii Rădeşti (com. Almaş)

1441

prima atestare documentară a localităţii Buhani (com. Dezna)

1441

prima atestare documentară a localităţilor Bonţeşti şi Honţişor (com. Gurahonţ)

1441

prima atestare documentară a localităţilor Băneşti, Bodeşti şi Ioneşti (com. Hălmagiu)

1447

prima atestare documentară a localităţii Cuied (com. Buteni)

1453

atestarea altarului Sf. Duh din bazilica de la Vladmirescu (Orod)

1457

atestarea altarului Sf. Agatha din bazilica de la Vladmirescu (Orod)

1464

prima atestare documentară a localităţii Brusturi (com. Hălmagiu)

1467

prima atestare documentară a localităţii Sintea Mică (com. Olari)

1468

prima atestare documentară a localităţii Obârşia (com. Petriş)

1471

prima atestare documentară a localităţii Aldeşti (com. Bârsa)

1471

prima atestare documentară a localităţii Bârzava

1471

prima atestare documentară a localităţii Dumbrăviţa (com. Bârzava)

1471

prima atestare documentară a localităţii Mândruloc (com. Vladimirescu)

1471

prima atestare documentară a localităţilor Sânnicolau Mic şi Utviniş (suburb. Arad)

1473

prima atestare documentară a localităţii Berindia (com. Buteni)

1477

prima atestare documentară a localităţii Nermiş (com. Archiş)

1477

prima atestare documentară a localităţii Leştioara (com. Hălmagiu)

1477

prima atestare documentară a localităţii Sânmartin (com. Macea)

1477

prima atestare documentară a localităţii Labaşinţ (com. Şiştarovăţ)

1477

prima atestare documentară a localităţii Nicolae Bălcescu (com. Vărădia de Mureş)

1477

prima atestare documentară a localităţii Vidra (com. Vârfurile)

1479

prima atestare documentară a localităţii Brazii

1479

prima atestare documentară a localităţii Selişte (com. Petriş)

1479

prima atestare documentară a localităţilor Săvârşin, Cuiaş şi Hălăliş (com. Săvârşin)

1479

prima atestare documentară a localităţilor Baia, Juliţa, Lupeşti, Stejar (com. Vărădia de Mureş)

1484

prima atestare documentară a localităţii Târnăviţa (com. Hălmăgel)

1487

prima atestare documentară a localităţii Urvişu de Beliu (com. Hăşmaş)

1489

prima atestare documentară a localităţii Bârsa

1489

prima atestare documentară a localităţilor Pârneşti şi Temeşeşti (com. Săvârşin)

1489

prima atestare documentară a localităţii Seleuş 33

1504

prima atestare documentară a localităţii Birchiş

1506

prima atestare documentară a localităţii Conop

1506

prima atestare documentară a localităţii Valea Mare (com. Săvârşin)

1506

prima atestare documentară a localităţii Laz (com. Dezna)

1508

prima atestare documentară a localităţii Moroda (com. Seleuş)

1510

prima atestare documentară a localităţii Poiana (com. Vârfurile)

1514

armata de ţărani, condusă de Gheorghe Doja, distruge Nădlacul după care pătrunde pe valea Mureşului, cucerind pe rând fortăreţele, distrugând castelele nobiliare, aruncând pe foc actele, diplomele; nobilii se refugiază în cetatea Şiriei; ecleziasticii capturaţi sunt eliberaţi în schimbul a 300 florini aur; după înfrângerea răsculaţilor sub zidurile Timişorii, urmează represalii crunte împotriva ţărănimii

1515

prima atestare documentară a localităţii Groşii Noi (com. Bârzava)

1516

prima atestare documentară a localităţii Luncşoara (com. Hălmagel)

1519

prima atestare documentară a localităţii Nădălbeşti (com. Igneşti)

1526

răscoala ţăranilor condusă de Ivan cel Negru; nobilimea se retrage în cetatea Şiriei; răsculaţii conduşi de Radici, un locţiitor al lui Ivan, înfrâng o oaste nobiliară lângă Seleuş; nobilimea se adună la Orod, sub conducerea lui Emerich Czibak, aducând ajutoare şi din alte părţi; ei îşi ridică tabăra întărită la Frumuşeni, lângă cetatea Seudului, unde s-a dat o bătălie cumplită, în care ţărănimea a fost zdrobită; se instaurează o stare de anarhie dominată de abuzurile sălbatice ale nobilimii

1526

după bătălia de la Mohács, fostul voievod al Transilvaniei, Ioan Zapolya, ales rege al Ungariei, îşi instalează stăpânirea şi la Arad

1528

prima atestare documentară a localităţii Roşia (com. Dieci)

1533

prima atestare documentară a localităţii Iercoşeni (com. Şilindia)

1538

Ioan Zapolya încheie Pacea de la Oradea cu Ferdinand de Habsburg prin care primul păstrează stăpânirea asupra zonei arădene

1541

după cucerirea Budei de către turci, văduva lui Zapolya († 1540), regina Isabella, se mută la Şoimoş împreună cu fiul ei, regele Ioan Sigismund, asupra căruia exercită tutela împreună cu cardinalul Martinuzzi

1541

Transilvania se transformă într-un principat autonom, tributar turcilor, zona arădeană făcând parte din acesta

1541

trupele generalului habsburgic Castaldo pun stăpânire pe valea Mureşului

1541

trupele turceşti ale beglerbegului Rumeliei, Mohamed Sokoli, întărite cu forţele marelui vizir Mahmud şi ale paşei Ahmed (în total, peste 80.000 oameni şi 50 de tunuri) pornesc contraofensiva pe valea Mureşului, Lipova fiind vizată ca principal punct strategic

1541

forţele transilvane ale cardinalului Martinuzzi şi cele imperiale ale generalului Castaldo, sprijinite de domnitorii români, de secui şi de mercenarii germani şi spanioli, trec la ofensivă pentru recucerirea Lipovei, apărată de 5000 de turci, conduşi de begul Uleman; creştinii reuşesc să recucerească Lipova, Ceala şi Orodul dar, în acelaşi timp, jefuiesc şi populaţia locală

1542

prima atestare documentară a localităţii Sebiş (parohia ortodoxă)

1550

prima atestare documentară a localităţii Olari

1551

trupele lui Mahmud cuceresc Cenadul, Nădlacul, Agrişul, Bodrogul, Zădăreniul şi cele două cetăţi de la Ceala; sub zidurile Lipovei, fac joncţiunea cu celelalte forţe venite de la asediul Timişorii; Lipova se predă fără lupte

1552

ofensiva otomană condusă Kasson Bey seamănă prăpăd pe valea Mureşului până dincolo de Bulci

1552

confirmarea statutului de târg al localităţii Sebiş (oppidum Sebes)

1552

prima atestare documentară a localităţii Archiş

1552

prima atestare documentară a localităţii Bochia (com. Beliu)

1552

prima atestare documentară a localităţii Tăgădău (com. Beliu)

1552

prima atestare documentară a localităţii Seliştea (com. Cărand)

1552

prima atestare documentară a localităţii Rogoz de Beliu (com. Craiva)

1552

prima atestare documentară a localităţii Dieci

1553

pe actualul teritoriu al judeţului, turcii formează trei sangiacuri: sangiacul Aradului, din care fac parte trei districte (nahii), cel din Arad cu 59 de sate şi 719 case, cel din Zărand cu 67 de sate şi 1087 case, şi cel din Bichiş, cu 61 de sate şi cu 1407 case; sangiacul Lipovei, care cuprinde şi nahia Felnacului cu 22 sate şi 579 case; sangiacul Ineului, care se întinde până la Beliu

34

1553

prima atestare documentară a localităţii Voivodeni (com. Bârsa)

1553

prima atestare documentară a localităţii Bocsig

1553

prima atestare documentară a localităţii Răpsig (com. Bocsig)

1553

prima atestare documentară a localităţii Păulian (com. Buteni)

1553

prima atestare documentară a localităţilor Neagra şi Slatina de Criş (com. Dezna)

1553

prima atestare documentară a localităţilor Crocna şi Revetiş (com. Dieci)

1553

prima atestare documentară a localităţilor Feniş, Zimbru şi Pescari (com. Gurahonţ)

1553

prima atestare documentară a localităţii Minead (com. Igneşti)

1553

prima atestare documentară a localităţilor Dumbrava şi Gura Văii (com. Pleşcuţa)

1553 – 1555

turcii construiesc o cetate patrulateră din cărămidă, pe malul drept al Mureşului, câţiva zeci de metri în aval de actualul pod Traian, în dreptul actualei fabrici textile Teba

1560

prima atestare documentară a localităţii Minişel (com. Tauţ)

1561

la Fântânele, sunt menţionate 20 de sesii iobăgeşti aflate în posesia familiei Balogh

1561

prima atestare documentară a localităţii Chişlaca (com. Craiva)

1561

prima atestare documentară a localităţii Dulcele (com. Gurahonţ)

1561

prima atestare documentară a localităţii Susani (com. Igneşti)

1561

prima atestare documentară a localităţilor Moneasa şi Rănuşa (com. Moneasa)

1561

prima atestare documentară a localităţii Luguzău (com. Şilindia)

1561

prima atestare documentară a localităţii Minişu de Sus (com. Tauţ)

1567

recensământ (defter) realizat de autorităţile turceşti

1567

fâneţele Aradului au livrat 65 de care cu fân sultanului

1574

prima atestare documentară a localităţii Sălăjeni (azi, aparţinătoare de oraşul Sebiş)

1574

prima atestare documentară a localităţilor Păiuşeni şi Văsoaia (com. Chisindia)

1579

fâneţele Aradului livrează 100 de care cu fân sultanului

1580

prima atestare documentară a localităţii Bârzeşti (com. Archiş)

1580

prima atestare documentară a localităţii Groşeni (com. Archiş)

1585

prima atestare documentară a localităţii Lalaşinţ (com. Bârzava)

1587

prima atestare documentară a localităţii Ciunteşti (com. Craiva)

1588

prima atestare documentară a localităţii Agrişul Mic (com. Hăşmaş)

1595

trupele generalului transilvănean Borbély ocupă Vărădia de Mureş; paşa Ahmed din Timişoara adună garnizoanele de la Cenad, Lipova şi Ineu pentru a face faţă situaţiei; primind întăriri de la Timişoara circa 8000 de ostaşi care se unesc cu forţele celor de la Lipova, turcii încearcă izgonirea trupelor ardelene, dar sunt înfrânţi; begul Geafer, din Ineu, cade prizonier şi este dus la Alba Iulia, apoi închis în cetatea Gherlei; după cucerirea Chelmacului, oştile transilvănene cuceresc Lipova în 18 august; urmează, pe rând, eliberarea văii Mureşului de la Arad la Cenad; ofensiva continuă şi în valea Crişului Alb, terminându-se cu eliberarea Ineului

1595

prima atestare documentară a localităţii Botfei (com. Hăşmaş)

1596

turcii încearcă să recucerească Aradul şi Lipova – fără succes; oştile transivănene recuceresc Felnacul; Ioan de Selişte, om de încredere al lui Mihai Viteazul, este numit în fruntea Lipovei

1599

după victoria de la Şelimbăr (SB), întreaga zonă arădeană intră sub stăpânirea lui Mihai Viteazul care revine la organizarea comitatensă, păstrând vechile comitate Arad şi Zărand

1599

prima atestare documentară a localităţii Comăneşti (com. Hăşmaş)

1600

prima atestare documentară a localităţii Clit (com. Hăşmaş)

1601

după asasinarea lui Mihai Viteazul, şi Ioan de Selişte este ucis în cetatea Şiriei, controlul asupra zonei arădene fiind preluat de Gheorghe Basta

1601

prima atestare documentară a localităţii Budeşti (com. Pleşcuţa)

1604

în urma extinderii ofensivei lui Ştefan Bocskay, autoritatea transilvană se extinde şi asupra părţilor arădene; turcii condiţionează recunoaşterea lui Bocskay ca principe al Transilvaniei prin retrocedarea Ineului, Lipovei, Aradului; Bocskay, şi urmaşii recurg la o politică de tărăgănare

1605

prima atestare documentară a localităţii Camna (com. Şilindia)

1607

prima atestare documentară a localităţii Belotinţ (com. Conop)

1615

Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei, retrocedează turcilor cetăţile Arad,

35

Şoimoş, Lipova şi Vărădia de Mureş, păstrând în schimb, cetatea Ineu

1685

Nădlacul e cucerit de armatele imperiale austriece

1687

la începutul lunii decembrie, sub conducerea generalului Mercy, austriecii încep asediul sistematic al oraşului Arad, apărat de circa 1500 spahii şi de 500 de ieniceri; noile forţe otomane sosite dinspre Timişoara sunt nimicite de austrieci lângă podul Mureşului; populaţia oraşului se răscoală, omorând o parte din turcii din oraş şi capturând întreaga garnizoană

la sfârşitul lunii decembrie, paşa din Ineu, ajutat de curuţii lui Emeric Thököly, recuceresc Aradul, luând măsuri pentru refacerea fortăreţelor

comandamentul suprem austriac hotărăşte atacarea liniei Mureşului cu forţe puternice, conduse de generalii Veterani, Stahremberg şi Piccolomini; în sprijinul lor, au fost aduse trupe de 5000 de sârbi voluntari

1688

la 26 martie, începe atacul cetăţii Şoimoş care, în scurt timp, este ocupată; la 18 iunie, începe asediul Lipovei care, după trei zile, capitulează; contraofensiva otomană se soldează cu reocuparea Lipovei, după care începe şirul hărţuielilor, în timpul cărora populaţia locală este principala victimă

1688

Proclamaţia împăratului Leopold al II-lea al Austriei către populaţia din Balcani, prin care solicită înrolarea în armata habsburgică a unor contingente de grăniceri

1689

Eugeniu de Savoya finalizează planurile pentru reamenajarea fostei cetăţi turceşti a Aradului, lucrările efective fiind conduse de Georg Haruckern; în cetate, va fi incartiruit Regimentul teritorial 33 de linie (infanterie)

1690

proclamaţia leopoldină găseşte ecou mai ales în rândul clerului sârbesc, condus de Arsenie Cernovici, care începe dirijarea unor grupuri mari de grăniceri spre Arad

1691

la 21 august, episcopul Isaia Diacovici obţine privilegii pentru sârbii aşezaţi pe teritoriul judeţului Arad

1699

Pacea de la Karlovitz stabileşte graniţa dintre Imperiile otoman şi habsburgic pe Mureş

1701

sunt organizate primele unităţi austriece de grăniceri pe linia Mureşului, în conformitate cu planurile elaborate de generalul Stahremberg încă din 1699

datorită reticenţei nobilimii maghiare faţă de organizarea regimentelor gănicereşti, Curtea de la Viena îl trimite la Arad pe contele Lamberg şi pe emisarul cancelariei, Albert Thavonat, pentru stabilirea modalităţilor de aşezare a populaţiei grănicereşti

1702

Aradul primeşte rangul de oraş cameral; până în anul 1747, oraşul a avut două primării una a părţii “rasciene” şi cealaltă, a părţii “germane”; date complete despre funcţionari s-au păstrat doarvdespre primăria fostului oraş “german”; aici, între 1702-1834 s-au succedat 52 de primari; de 31 de ori au fost primari de etnie germană, de 19 ori de confesiune ortodoxă şi de 2 ori de etnie maghiară

în luna mai, Consiliul de Război de la Viena hotărăşte cum trebuie să fie distribuiţi grănicerii, stabilindu-se drept centre principale: Cenad, Nădlac, Semlac, Pecica, Arad, Glogovăţ, Şiria, Păuliş, Şoimoş, Vărădia, iar în Valea Crişului Alb la Ineu, Dezna şi Hălmagiu; nu s-a putut realiza o înţelegere cu nobilimea în privinţa separării grănicerilor şi ţăranilor, întrucât nobilimea se străduia să-i transforme în iobagi şi pe grănicerii activi

preotul Kamill Höfflich, din ordinul cavalerilor minoriţi de Lichtenstein, înfiinţează parohia romano-catolică din oraşul Arad, pusă sub oblăduirea “Sf. Anton”

este atestată prima breaslă din Arad, cea a cojocarilor

1703

izbucneşte răscoala curuţilor lui Francisc Rákoczi II, pentru înăbuşirea căreia Curtea din Viena avea nevoie de sprijinul grănicerilor, fapt care a determinat-o să pună frâu pretenţiilor nobilimii maghiare; curuţii au reuşit să pătrundă în Valea Mureşului dinspre Transilvania, atacând şi Aradul, dar, după ce noi forţe imperiale sub conducerea generalului Rabutin au sosit sub zidurile Aradului, curuţii au fost nevoiţi să se retragă

1705

la Arad, este edificată o capelă romano-catolică şi o locuinţă modestă, acoperită cu stuf, pentru preotul paroh, Kamill Höfflich

1707

10 iulie

în urma unui asalt, trupele curute ale lui Károlyi Sándor, care veneau dinspre Gyula, ocupă o parte din oraşul Arad (oraşul german) şi încep bombardarea cetăţii vechi şi a oraşului sârbesc

16 iulie

noaptea, curuţii ocupă oraşul sârbesc; rămas pe mâna curuţilor, în urma retragerii gărzilor în cetate, oraşul Arad suferă importante distrugeri, cetatea fiind supusă, şi

36

ea, unui bombardament continuu în zilele următoare; incendiile izbucnesc în diferite colţuri ale oraşului, mistuind numeroase case, dar şi edificii de cult precum biserica ortodoxă română şi capela din oraşul german

1708

sprijinit de autorităţile guvernamentale, preotul Kamill Höfflich deschide o şcoală romano-catolică în oraşul Arad

1711

copistul de carte Vasile Sturza Moldoveanul îşi desfăşoară activitatea la Felnac

1713

copistul de carte Vasile Sturza Moldoveanul îşi desfăşoară activitatea la Nădab

1715

conscripţie realizată de autorităţile habsburgice

1715

în oraşul Arad sunt înregistraţi: 14 negustori, 7 căruţaşi, 2 rotari, 4 morari, 2 armurieri, 2 cizmari, 3 cojocari, 2 olari, 2 brutari, 3 lăcătuşi, 6 croitori, 1 zidar, 1 tâmplar şi 1 ţiglar

1715

prima atestare documentară a localităţii Poenari (com. Hălmagiu)

1715

prima atestare documentară a localităţilor Petriş, Ilteu, Roşia Nouă (com. Petriş)

1715

prima atestare documentară a localităţii Toc (com. Săvârşin)

1717

prima atestare documentară a localităţii Bacăul de Mijloc (com. Bata)

1717

prima atestare documentară a localităţii Dorgoş (com. Ususău)

1718

Pacea de la Passarowitz prin care întregul Banat revine Imperiului habsburgic

la Arad, este atestată breasla fierarilor şi rotarilor

1720

conscripţie realizată de autorităţile habsburgice

1720

în oraşul Arad locuiesc 441 familii

în oraşul Arad sunt înregistraţi: 77 meşteşugari civili, 32 meşteşugari în slujba garnizoanei, 13 negustori civili, 7 în serviciul garnizoanei şi 12 căruţaşi

1720

prima atestare documentară a localităţii Ţoheşti (com. Hălmagel)

la Arad, este atestată breasla croitorilor ortodocşi români şi sârbi

1721

la Arad, funcţionează două şcoli de rit neunit (ortodoxe)

1723

prima atestare documentară a localităţii Neudorf (com. Zăbrani)

1724

primele 40 de familii de colonişti germani, veniţi din Franconia, sunt aşezaţi în Aradul Nou

1724

prima atestare documentară a localităţii Vladimirescu

1725

i se promite Aradului ridicarea la rangul de oraş liber regal, drept recompensă pentru purtarea demnă şi curajoasă a locuitorilor săi în timpul războaielor cu Imperiul otoman

1725

la Arad, se înfiinţează breasla cojocarilor români

1731

la 4 februarie, Vichentie Iovanovici, episcopul ortodox al Aradului, este ales mitropolit la Karlowitz; ademenit de promisiunile Curţii imperiale, el începe o campanie vizând câştigarea grănicerilor mureşeni pentru unirea bisericească

Iovanovici convoacă la Belgrad pe ofiţerii grănicerilor mureşeni: Pero Seghedinaţ – comandantul de la Pecica, Gheorghe Savici şi Rancu Tekelija din Arad şi Ioan Strba din Nădlac, precum şi pe alţi ofiţeri şi preoţi; aceştia refuză orice iniţiativă de a părăsi ortodoxia; poziţia lor fermă a găsit un sprijin moral la Isaia Antonovici, episcopul Aradului, care se opunea cu fermitate încercărilor vieneze de a-i trece pe grăniceri la religia unită

prima atestare documentară a breslei pantofarilor germani din Arad şi împrejurimi precum şi a breslei dulgherilor din Arad

1732

aproape întreg comitatul Arad a fost donat ducelui Rinaldo de Modena

1732

prima atestare documentară a localităţii Sederhat (azi, aparţinătoare de oraşul Pecica)

1733

prima atestare documentară a localităţii Groşi (com. Vârfurile)

1734

nemulţumirea grănicerilor faţă de intoleranţa religioasă a Vienei, ştirbirea treptată a privilegiilor ilirice, sarcinile fiscale în creştere, precum şi faţă de demersurile nobilimii maghiare de a-i transforma în iobagi, determină planuri de insurecţie din partea grănicerilor sub conducerea lui Pero Seghedinaţ, elaborate, în toamna anului, la Pecica, în casa insurgentului

1735

în martie, palnul răscoalei antihabsburgice a grănicerilor arădeni capătă contur, Pero fiind creierul ei; căpitanul grănicerilor arădeni, Gheorghe Savici, se alătură ideii, în timp ce în tabăra lui Pero soseşte şi delegatul curuţilor; împreună cu aceştia, se elaborează planul răscoalei care prevedea: ocuparea Aradului şi o ofensivă către Oradea şi Ardeal

1 mai

Pero se întâlneşte cu căpitanii curuţilor la Pecica

3 mai

Pero se întâlneşte, la Arad, cu Rancu Tekelja, încercând să-l atragă de partea

37

răsculaţilor; austriecii descoperă complotul lui Pero şi-l arestează

9 mai

rămaşi fără conducător, răsculaţii sunt înfrânţi de către imperiali lângă Pădureni

august

152 de răsculaţi arestaţi sunt transportaţi la Buda, între ei şi căpitanii Strba şi Savici

prima atestare documentară a breslei negustorilor din Arad

1740

ducele Rinaldo de Modena este disgraţiat, comitatul fiind preluat de domeniul de stat (erarial) iar Aradul ridicat la rang de oraş cameral privilegiat

1740

primul val de colonişti germani se aşează la Sântana

1741

organizarea noului comitat nobiliar Arad; începe desfiinţarea regimului confiniar care cuprindea 24 de localităţi şi peste 9000 de oameni

1743

conscripţie realizată de autorităţile habsburgice

1743

prima atestare documentară a localităţii Zimandu Nou

1744 – 1748

Regimentul teritorial 33 linie, recrutat din rândul fiilor de ţărani din comitatul Arad, incartiruit in vechea cetate a Aradului, participă la luptele de la Artemisio, Piacenza, Tidone şi Genova

1745

la Arad, călugării minoriţi înfiinţează o clasă de gramatică, punând astfel bazele gimnaziului latin

1746

noul comitat al Aradului cuprinde vechiul comitat medieval al Aradului, numai partea de nord de Mureş, precum şi comitatul Zărandului, până la Vârfurile; plasa Hălmagiului aparţine comitatului mic al Zărandului din Principatul Transilvaniei

1746

în oraşul Arad sunt consemnate: 28 meserii cu peste 90 meseriaşi din care: 9 croitori, 9 cizmari, 7 olari, 6 tăbăcari, 6 fierari, 5 brutari, 5 pantofari, 5 rotari, 5 măcelari, 5 zidari, 4 dogari, 4 aurari, 3 cojocari, 3 lingurari şi câte doi berari, săpunari, năsturari, arămari, frânghieri, geamgii şi 1 sitar, 1 sculptor, 1 bărbier, 1 turtelar, 1 zugrav, 1 tâmplar, 1 tinichigiu, 1 ţiglar, la care se adaugă 18 negustori

1746

în oraşul Arad, activează 90 de meşteşugari

1746

prima atestare documentară a localităţii Corbeşti (com. Petriş)

1747

apare zvonul că autorităţile de la Viena ar intenţiona să mute oraşul Arad în pusta Zimandului

1748

primul val de colonişti germani se aşează la Aluniş (com. Frumuşeni)

1750

la 29 octombrie, Viena ordonă desfiinţarea ultimelor rămăşiţe ale regimului confiniar, grănicerii fiind trecuţi în rândul iobagilor

o parte din foştii grăniceri din Arad, sub conducerea lui Ioan Horváth, iau contact cu grănicerii de pe Tisa, în vederea emigrării lor în Rusia; autorităţile, aflând despre aceste planuri, fac cercetări severe pentru descoperirea celor răzvrătiţi, încercând să oprească plecarea lor; de la Viena, au sosesc porunci pentru arestarea căpeteniilor şi trimiterea lor la muncă forţată; totodată, se interzice cu desăvârşire să se mai elibereze permise de plecare

la intervenţia ţarinei Elisabeta a Rusiei, grănicerii continuă pregătirile de a părăsi Aradul; în urma unei înţelegeri între ţarina Elisabeta şi împărăteasa Maria Tereza, sosesc ofiţeri ruşi la Arad, adunând declaraţiile pentru plecare; cei înscrişi pentru plecare se adună în centrul oraşului şi depun drapelele lor în biserica sârbească, precum şi sigiliile şi alte obiecte de breaslă

prin desfiinţarea zonei grănicereşti de pe Mureş, se formează noul comitat al Aradului care include vechile comitate medievale Arad şi Zărand, cu excepţia Hălmagiului, şi comunele aflate la sud de Mureş

conducerea armatei din Viena interzice ridicarea de noi construcţii în incinta vechii cetăţi, fapt care întăreşte spaima arădenilor că oraşul va fi mutat în pusta Zimandului; ordinul este reiterat în şi în 1751

1752

conscripţie realizată de autorităţile habsburgice

1752

oraşul Arad este locuit de 1.321 de familii din care 1027 iobagi, 124 jeleri, 163 meşteşugari; cu această ocazie, mai sunt menţionate 7 mori şi 32 căldări de ţuică

1752

Nădlacul este ridicat la rang de oraş

1753

prin deschiderea şi claselor de poetică şi retorică, instituţia înfiinţată de minoriţi în 1745, devine gimnaziu şi este trecută în subordinea directoratului regional din Oradea; deşi conducerea gimnaziului din Arad este asigurată de minoriţi, printre elevi se află şi ortodocşi de origine română şi sârbă

1756 – 1763

Regimentul teritorial 33 linie participă la Războiul de şapte ani

1758

la 13 aprilie, şeful bisericii minorite este anunţat de curtea de la Viena că se acceptă terminarea construirii bisericii şi a consistoriului minorit din Arad cu

38

condiţia ca în caz de necesitate clădirile să fie demolate pe cheltuiala proprie

1758

magiştri Ioan şi Petre precum şi protopopul Peia se ocupă, la Arad, cu pregătirea unor tineri pentru a deveni preoţi sau învăţători

1759

în Arad există 128 de meşteşugari

1760

prima atestare documentară a localităţii Mermeşti (com. Vârfurile)

în Arad există 147 de meşteşugari

1761

colonizarea primelor familii de germani la Fântânele

prima atestare documentară a breslei lăcătuşilor şi tâmplarilor din Arad

1763

începe construirea noii cetăţi a Aradului, Curtea de la Viena hotărând aplicarea unei taxe tuturor locuitorilor judeţului în vederea viitoarei mutări a Aradului în pusta Zimandului

1764

prima atestare documentară a localităţii Baraţca (com. Păuliş)

1765

prima atestare documentară a breslei croitorilor şi postăvarilor din Arad

1765

în Arad există 264 de meşteşugari

1766

colonizarea primelor familii germane la Frumuşeni

1768

în urma vizitei viitorului împărat Iosif II la Arad, în luna mai consiliul orăşenesc a hotărât repararea şi mărirea primăriei existente

1768

prima atestare documentară a breslei zidarilor din Arad

1769

demarează lucrările de reparare şi extindere a sediului primăriei din Arad, ele fiind încredinţate meşterului zidar Kuschel Baurin şi meşterului dulgher Sally Márton (au fost finalizate în 1770)

1769

prima atestare documentară a breslelor dogarilor şi năsturarilor din Arad

1769

în Arad există 277 de meşteşugari

1770

prima atestare documentară a breslelor morarilor şi ţesătorilor din Arad

1771

prima atestare documentară a localităţii Troaş (com. Săvârşin)

1772

al doilea val de colonişti germani se aşează la Sântana

1773

vizita viitorului împărat Iosif II la Arad; începe demolarea vechii cetăţi a Aradului

1774

conscripţia din 21 ianuarie precizează că în Arad funcţionează două şcoli greco-neunite – subordonate Episcopiei Ortodoxe a Aradului – şi două şcoli catolice, una fiind administrată de minoriţi, cealaltă de franciscani

1774

în oraşul Arad locuiesc 1240 de familii cu 1100 case, dintre acestea, 299 de familii sunt meşteşugari, 38 negustori şi 10 funcţionari

1775

vizita viitorului împărat Iosif II la Arad

31 mai

soseşte ordinul potrivit căruia nimeni nu are dreptul să construiască pe teritoriul oraşului Arad ci doar în afara lui şi doar în locul desemnat de comandantul împărătesc

1776

împărăteasa Maria Tereza hotăreşte mutarea Aradului în pusta Zimandului; încep tratativele dintre imperiali şi familia Bohus, pentru obţinerea de la aceştia a pustei Zimandului, în vederea construirii acolo a noului oraş; în paralel, se desfăşoară demersurile în vederea stabilirii despăgubirilor ce urmau să le primească locuitorii Aradului pentru casele ce urmau să fie demolate

1776

în oraşul Arad, funcţionează două şcoli de rit neunit frecventate de 97 respectiv 51 de elevi; cei doi învăţători sunt salarizaţi unul cu 100 fl., altul cu 90 fl. anual; cuprinsul învăţământului constă din scris, citit, cânt, catehism şi aritmetică; copiii sunt dispensaţi să frecventeze şcoala timp de 20 de zile în toamnă, în timpul culesului poamelor

1777

în Arad, funcţionează o şcoală catolică (germană) şi una cu predarea în limba maghiară; cursurile şcolii maghiare sunt frecventate de 50 băieţi şi 30 fete, care sunt instruiţi din scris, citit, aritmetică şi catehism; în luna octombrie, copiii sunt dispensaţi de frecventarea şcolii

1778

11 iunie

în Arad sosesc patru căpitani însoţiţi de nouă soldaţi cu ordinul de a demola casele construite în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea fără aprobarea lui Gal, consilier a curţii de apel, fapt ce a dus la ciocniri cu populaţia

12 decembrie

familia Bohus este înştiinţată că primeşte pentru pusta Zimand localităţile Galşa şi Şiria iar arădenii sunt asiguraţi de împărătesă că în momentul reconstruirii oraşului în pusta Zimandului, acesta va intra în rândul oraşelor libere regeşti

1781

14 ianuarie

în timpul vizitei sale la Arad, împăratul Iosif al II-lea, anunţă abandonarea planului de strămutare a oraşului în pusta Zimandului; cu propria mână împăratul a scris:

39

“An die Versetzung dieser Stadt solle von jetzo nicht gedacht werden” adică să nu se mai gândească de acum încolo la mutarea Aradului

1781

ordinului dat de Iosif al II-lea în anul 1781 referitor la scoaterea cimitirelor în afara perimetrului locuibil al oraşelor, duce la închiderea vechilor cimitire din oraşul Arad şi anume celor ortodoxe, român şi sârb, cât şi a celui catolic, deschizându-se unul nou, comun, în actualul cartier al funcţionarilor

1783

se încheie construirea noii cetăţi a Aradului; în intervalul de 20 de ani, cât a durat construirea, a fost rotunjită bucla Mureşului, au fost demolate 168 de case care se aflau pe locul viitoarei cetăţi, au fost săpate şanţurile de apărare ale acesteia şi au fost arse cărămizile necesare construcţiei; cetatea, de tip bastionar (un model care are la bază experienţa inginerilor militari italieni) a fost ridicată sub supravegherea arhitectului militar, comandantul Ferdinand Philipp Harsch; costurile au însumat 3 milioane de florini; fortificaţia stelată hexagonală are, pe o circumferinţă de 3180 m, bastioane de tip “cavaler” care alternează cu cele detaşate, fiind flancate de câte două redute pentagonale prevăzute, şi ele, cu guri de tragere pentru artilerie (în total, 296 de guri de foc); pe un nivel inferior, în faţa acestui sistem constructiv, se aflau cazematele de brizură, dintre care cele nouă din partea de sud a cetăţii dispuneau de un şanţ de apărare care putea fi alimentat, la nevoie, cu apă din râu; toate aceste elemente de fortificaţie erau acoperite cu pământ şi iarbă, creând o mască eficientă; în curtea interioară a cetăţii se putea pătrunde pe două porţi mari, boltite, construite sub forma unui tunel cotit, lung de zeci de metri; poarta dinspre fostul sat Micălaca ducea la cimitirul militar, astăzi dispărut; principalele trei corpuri de clădire care flanchează vechea piaţă de paradă au avut următoarele destinaţii: 1. Corpul comandamentului (Comandanten Gebäude), cu un etaj şi o curte interioară; până în 1919 a adăpostit şi un muzeu al Regimentului 33 infanterie; 2. Clădirea corpului gărzii (Hauptwach Gebäude); 3. Mănăstirea-spital care include biserica în stil baroc; ultimii patru călugări, dedicaţi Sfântului Ioan de Capistrano, au locuit în mănăstire până în 1861, când aceasta a devenit, în mod exclusiv, spital militar; un loc aparte îl ocupau cazematele, unele fiind locuite, altele nu, deoarece erau întunecoase, prost aerisite şi igrasioase

mai

Iosif al II-lea îl înştiinţează pe groful Pálfy să aducă la cunoştinţă consiliului local că arădenii care vor să construiască din material bun vor primi aprobări indiferent de confesiune şi vor fi scutiţi de taxe pe următorii cincizeci de ani

potrivit conscripţiei din acest an, în Arad sunt înregistrate 84 de străzi

1786

prima atestare documentară a localităţii Bătuţa (com. Bârzava)

1786

prima atestare documentară a localităţilor Coroi, Mărăuş, Stoineşti (com. Craiva)

1786

prima atestare documentară a localităţii Tisa Nouă (com. Fântânele)

1788 – 1790

ultimul război austro-turc solicită prezenţa activă a soldaţilor arădeni în sudul Europei, în asediile de la Novi şi Dubiţa

1791

Francisc Milici, primar al Aradului, este şi director şcolar; în oraşul Arad, activează doi învăţători: Grigorie Voinovici, care predă la clasa I, şi Maxim Iancovici, care preda la clasa a II-a; în Micălaca predă învăţătorul Gheorghe Popovici, care are 2 ani vechime în activitatea şcolară

1792

este înfiinţată şcoala ortodoxă sârbească

1793

arădenii se reamrcă între donatorii voluntari pentru războiul cu Franţa; comunitatea poliglotă din cartierul german şi din cel “ilir”, sau “rascian”, al târgului cameral privilegiat al Aradului oferea 2000 de guldeni; comercianţii şi meşteşugarii, atât cei germani cât şi cei “iliri” cumulau o donaţie de peste 689 de guldeni (“Wiener Zeitung” din 29 iunie 1793)

1793

în războiul purtat de coaliţia antifranceză, Regimentul teritorial 33 se evidenţiază în cucerirea fortificaţiilor de la Valenciennes, în sudul Belgiei (iulie)

1795

arădenii cer ridicarea urbei lor la rang de oraş liber regesc; răspunsul împăratului Francisc stabileşte nivelul bănesc al răscumpărării obligaţiilor la suma de 200.000 de florini

1796

pentru paza cetăţii Arad, orăşenii înfiinţează o gardă civilă compusă din 70 de voluntari; în scurt timp, efectivul acestora ajunge la cifra de 500 de membri; cele trei batalioane componente foloseau în mod distinct limbile română, germană şi maghiară; existenţa lor s-a perpetuat până la războiul civil (1848-1849)

1797

în planul străzilor oraşului Arad, întocmit de inginerul hotarnic Ioan Salix, apare Piaţa Peştelui (Forum Venalicum Piscium), azi Piaţa Veche, inexistentă în 40

conscripţia din anul 1783

1799

Regimetul teritorial 33 participă la luptele din nordul Italiei

1803

prima colonizare slovacă la Nădlac

oraşul Arad are 8476 de locuitori

1804

suma depusă de către oraş pentru ridicare în rang se cifrează la 158.875 de florini

1806

prima atestare documentară a localităţii Beneşti (com. Beliu)

1806

regele exilat al Serbiei, Alexandru Karagheorghevici, construieşte castelul de la Bocsig (astăzi – şcoala veche)

1806

prima atestare documentară a localităţii Bodrogu Nou (com. Zădăreni)

1807

în 29 iunie, D. Tichindeal şi protopopii Ştefan Atanasievici (Lugoj), Gheorghe Petrovici (Belinţ) şi Petru Popovici (Bocşa) înaintează un recurs către Curtea din Viena prin care cer împăratului să numească “pentru şcoalele noastre naţionale un director aşişderea naţional”

1807

sfinţirea bisericii de lemn de la Groşii Noi (com. Bârzava)

1809

victoria efemeră de la Aspen (pe teritoriul ducatului austriac), repurtată de către regimentul din Arad, nu are darul să schimbe sorţii războiului împotriva lui Napoleon Bonaparte

1810

prima atestare documentară a localităţii Mailat (com. Vinga)

1811

în 28 august, episcopul ortodox Pavel Avacumovici anunţă protopresbiterii din subordinea că vor fi înfiinţate trei preparandii, câte una la Arad, Pesta şi Sânandrei pentru pregătirea învăţătorilor; pentru buna funcţionare a Preparandiei din Arad, va fi constituit un fond preparandial, la toţi preoţii şi credincioşii din eparhie sunt invitaţi să contribuie

1812

memoriul din ianuarie al judecătorului de tablă regală local, Cornea Barb de Ilieni (din ianuarie), în favoarea oraşului Arad, a avut darul să-l aducă la Arad pe comisarul imperial Rhedey; realităţile văzute, cât şi balul dat în cinstea acestuia, l-au determinat pe înaltul funcţionar să înţeleagă faptul că nu mai există probleme care împietează asupra acordării rangului de oraş liber regesc

1812

la 3/15 noiembrie, în casa căpitanului oraşului Sava Arsici, se deschid cursurile preparandiei româneşti; numărul elevilor înscrişi la cursurile de 15 luni ale tinerei preparandii a fost de 126

1814

în oraşul Arad se înfiinţează funcţia de comisar suprem, şeful poliţiei, primul fiind Ferdinand Klein

1815

conscripţia şcolilor din protopopiatul Aradului, alcătuită de protopopul Gheorghe Alexici, menţionează că în oraşul Arad sunt 6384 locuitori de religie ortodoxă pentru care funcţionează două şcoli: una condusă de învăţătorul Lazăr Adamovici, originar din Kikinda, cealaltă condusă de învăţătorul Constantin Stoianovici; şcoala din Micălaca e condusă de Isaia Pilcovici

1815

Sava Arsici, primarul Aradului, a decis să fie acordată fiecărui învăţător, indiferent de confesiune, 8 iugăre de pământ

1816

Edmund Joseph Deyack, comisar al muzicii corale, se adresează către Magistratura din Arad deplângând faptul că muzicanţii arădeni sunt obligaţi să-şi aducă contribuţia la reprezentaţiile publice susţinute de trupele itinerante de teatru şi operă

1817

bogatul negustor de covoare Jacob Hirschl, obţinând aprobare de la împărat, construieşte pe propria cheltuială un teatru, realizat în stil neoclasic, şi propria casă în stil empire, amplasate în actuala Piaţa Avram Iancu colţ cu strada Gheorghe Lazăr

1817

în 19 septembrie, prima generaţie de absolvenţi ai Preparandiei, donează a treia parte din salariul lor dăscălesc pentru înfiinţarea unui internat şcolar

1817

prima atestare documentară a breslei blănarilor germani din Arad

1818

10 mai

împăratul Ferdinand vizitează Aradul, ocazie cu care dispune reducerea perimetrului de siguranţă din jurul cetăţii la 400– 500 m

1818

după examenul public susţinut în 25 august, învăţătorul Simion Sofronie întocmeşte o dare de seamă din care aflăm că: şcoala este îndrumată pedagogic şi cultural de profesorul C. Diaconovici-Loga şi era susţinută prin eforturile comunităţii româneşti; învăţătorul, cu 9 ani vechime în învăţământ, are 82 de elevi, dintre care 80 fii de plugari şi 2 de nobili (nemeşi); la examenul final, copiii au fost interogaţi din următoarele obiecte: religie, cunoaşterea literelor, silabisirea, citirea, istorie 41

bisericească, aritmetica, gramatica, limba germană, limba maghiară, scrisoarea şi cântarea; numărul orelor pe săptămână se ridica la 25

1819

prima atestare documentară a localităţii Dorobanţi

1820

prima atestare documentară a localităţii Varniţa (com. Şiştarovăţ)

1822

prin rezoluţie imperială, este aprobată deschiderea şcolii clericale ortodoxe de la Arad

1825

la Arad funcţionează primul atelier pentru producţia de maşini-unelte (utilaje) din Transilvania

1826

la februarie, împăratul a cedat, prin intermediul trezoreriei sale de la Buda, Erariului regal, drepturile de percepere a veniturilor domeniilor oraşului cameral Arad şi ale domeniului Bujacul Mic

mai

oraşul varsă la finanţe imensa sumă de 177.216 florini

noiembrie

lărgirea teritoriului administrativ al oraşului este dusă cu bine la capăt; comitetul orăşenesc care preia dreptul de vamă şi trupurile de hotar extravilane este compus din următorii funcţionari: Thoma Schirmer, primar, judele adjunct Vasile Petrovici, căpitanul orăşenesc Gheorghe Seculici, consilierii Anton Misici şi Szikra András Károly, notarul şef Lazăr Mihailovici şi purtătorul de cuvânt Iosif Orlovici; de asemenea, participă următorii cetăţeni: Emanuil Nan, Ferdinand Aninger şi Lazăr Teneţchi

1828

inginerul Pikulyi Ludovic face public noul plan urbanistic al Aradului; acesta stabileşte centrul oraşului în actuala Piaţă Avram Iancu, a cărei contur se profila tot mai bine

1828

oraşul Arad este locuit de 5338 familii plătitoare de impozite adică: 638 familii de iobagi, 3046 familii de jeleri cu casă, 509 familii de jeleri fără casă, 379 familii de slugi, 507 familii de meşteşugari, 77 familii de negustori, 82 familii de liber profesionişti (honoratiori); din punct de vedere confesional, situaţia este următoarea: 6985 ortodocşi, 300 greco-catolici, 5923 romano-catolici, 191 helveţi (calvini) şi 725 izraeliţi; între ortodocşi, sârbii sunt evaluaţi la o cifră de aproximativ 500

1828

la Arad, sunt puse în funcţiune 156 de felinare cu ulei pentru iluminatul public

1828

demarează construcţia originalei sinagogi, amplasată pe actuala stradă Tribunul Dobra colţ cu Piaţa Mică; asemănătoare unei cetăţi, ea grupează lăcaşul de cult, şcoala confesională şi locuinţele în jurul unei curţi interioare unice; sinagoga este prevăzută la acoperiş cu un turn de observaţie din lemn; proiectele au fost elaborate de Heim Domokos

1828

prima atestare documentară a localităţii Lunca Teuzului (Vasile Goldiş) (com. Beliu)

1828

prima atestare documentară a localităţii Tălmaci (com. Craiva)

1830

la cazinoul din Arad, se pun bazele primului club politic, de orientare liberală; între membrii săi, de toate naţionalităţile, se numără şi doi români, profesorul Dimitrie Constantini şi juristul Sigismund Popovici

1831

la Arad, este înfiinţată cea mai veche grupare cu caracter sportiv de de pe teritoriul de azi al României – Societatea Civilă de Tir

1832

este înfiinţată şcoala izraelită

1833

în contextul în care acordul stărilor şi ordinelor nobiliare de la nivel comitatens şi dietal întârzia, speranţele orăşenilor se îndreaptă spre tron; ca atare, în decembrie, Lazăr Mihailovici, în fruntea unei delegaţii era primit în audienţă de către împărat; asigurările monarhului au avut drept efect eliberarea actului oficial cerut de arădeni

1833

conscripţia şcolară semnalează existenţa şcolilor din Arad cu 76 de elevi conduşi de învăţătorul Nicolae Zaslo, din Gai cu 15 elevi (învăţător Petru Gherbon) şi Micălaca cu 25 elevi (învăţător Sava Mihalcovici)

1833

la 15 februarie, mai mulţi “bărbaţi de încredere”, în calitatea lor de melomani şi de membri ai Asociaţiei iubitorilor de muzică (Gesellschaft der Musikfreunde) se întâlnesc punând în discuţie necesitatea înfiinţării unui Conservatorium; printre cei prezenţi se află: Joseph Daurer, negustor de sticlărie, Peter Nimsgern, învăţător la o şcoală primară, Ignatz Markovits, comerciant de gravuri; împreună hotărăsc înfiinţarea Conservatorului arădean, începând cu data de 1 mai 1833, beneficiind de patronajul baronului Orczy; prefectul Aradului a compus pe loc un contract de înfiinţare semnat şi parafat

în 14 martie, la Teatrul Vechi are loc spectacolul de operă cu piesa “Don Juan” de Mozart, prezentat de către trupa germană condusă de Andreas Kollmann, cu

42

Friedrich Theimar în rolul titular

la 1 mai 1833, Conservatorium der Gesellschaft der Musikfreunde din Arad începe să funcţioneze în primul său an şcolar; este aprobat statutul de fondare, cuprinzând numele celor 90 donatori şi acţionari (între aceştia, şi Dimitrie Constantini, directorul Preparandiei); în prima propoziţie din Statut este menţionată data înfiinţării (1 mai 1833), apoi continuă cu cele 63 de paragrafe în care sunt cuprinse toate elementele specifice unui autentic regulament de funcţionare: este prevăzut accesul la şcoală fără discriminări etnice, religioase sau sociale ale copiilor talentaţi între 7-15 ani contra unei taxe anuale sau prin burse pe care acţionarii aveau dreptul să le ofere copiilor săraci; anul şcolar este de 12 luni, împărţit în două semestre, iar durata şcolarizării este stabilită la 6 ani prin cursuri care se predau zilnic – separat băieţi şi fete; programul de studii cuprinde următoarele discipline: pian, vioară, violoncel, contrabas, chitară şi instrumente de suflat; armonia şi canto sunt materii obligatorii pentru toţi elevii – ultima cu scopul formării unui Cor al şcolii; joia şi duminica se ţin cursuri de teoria muzicii şi au loc repetiţiile orchestrei şi ale corului; în lunile martie şi august se desfăţoară examenele cu public la Teatrul Vechi sau la hanul “Trei Crai”

în toamnă, Conservatorul arădean se mută într-un “apartament” dintr-o clădire de pe strada Bischoph/Episcopului, proprietatea prim-pretorului Peter Vank (azi str. N. Bălcescu); numărul elevilor creşte substanţial; sunt angajaţi trei profesori: Franz Zenker, organist din Praga, el fiind şi primul director numit de Asociaţie (predă contrabasul, armonia, teoria muzicii şi conduce orchestra şcolii), Georg Novatschek (pian, chitară şi violoncel), Eduard Johann Wessely (vioară, canto, instrumente de suflat, dirijor al corului)

1834

12 aprilie

ignorând părerea dietei nobiliare, împăratul semnează diploma de eliberare a oraşului; calculul făcut părea să ţină seama de împlinirea a 30 de ani de la proclamarea lui Francisc drept împărat al Austriei, la 1 august 1804, şi de împlinirea vârstei de 66 de ani; Aradul – oraş liber regesc; de acum încolo, oraşul ar fi avut dreptul de a se bucura de reprezentare în starea a patra în dietă. Dar vocea nobilimii mijlocii şi mari a anihilat această posibilitate. A făcut-o abia atunci când elementele ei liberale şi moderate au reuşit, la 1848, să smulgă Vienei un guvern responsabil şi un parlament la Pesta. Moşierul Salbeck György, de la Petriş, a fost deputatul oraşului Arad în acest parlament

17 – 28 august

“Sărbătorile Aradului”;

17 august

la orele 13, o delegaţie condusă de către judecătorul orăşenesc Lazăr de Mihalovici, căreia i s-au alăturat numeroase căruţe şi miliţii civile călare, îl întâmpină pe comisarului regal, baronul Laurenţiu de Orczy, la Bodrog; la intrarea în Aradul Nou, comisarul regal este întâmpinat de o a doua deputăţie, formată din două banderii călare, a cărei purtător de cuvânt este curatorul Andrei de Boros; comisarul regal intră în oraş, aşezat într-o caleaşcă de lux trasă de şase cai, împodobiţi cu panglici în culorile oraşului, conduşi de 6 bărbaţi înveşmântaţi în negru, antemergător fiind şeful poştei, Iosif de Graf, flancat de două poştalioane; coloana oficială trece prin spalierul format de membrii breslelor, fiecare breaslă cu streagul ei; comunitatea izraelită, în frunte cu rabinul şef Aaron Chorin, este grupată în faţa casei ei de rugăciuni; rabinul îl întâmpină pe comisar cu o scurtă cuvântare la care comisarul răspunde; însoţit de o mulţime jubilândă, coloana se îndreaptă spre piaţa mare, unde mii de voci strigă Eljen şi Vivat; în faţa primăriei, a fost instalat un cort în preajma căruia s-au aliniat toate companiile civile; înainte de a intra în cort, trei fete şi trei băieţi au recitat o poezie în germană şi au oferit comisarului regal două medalii comemorând evenimentul (una de aur şi una de argint) aşezate pe o periniţă din mătase frumos brodată; trecând pe sub o frumoasă cupolă de ghirlande ţinute de fete şi băieţi îmbrăcaţi în alb, comisarul intră în cort unde este întâmpinat de magistraţii oraşului în frunte cu primarul Domokos Heim care îl salută în numele locuitorilor oraşului şi rosteşte o alocuţiune în limba maghiară; comisarul răspunde cu un discurs scurt dar plin de semnifiaţie prin care explică rostul perzenţei sale la Arad; un cor constituit din elevi ai Conservatorului Arad intonează imnul imperial; însoţit de un mare alai, comisarul pleacă spre sediul comitatului unde este întâmpinat cu trei salve de foc executat cu armamentul mic; seara, oraşul este luminat strălucitor; jubilare şi bucurie

43

stăpânind în toate locurile

20 august

Ziua Sfântului Ştefan; la orele 9, începe slujba religioasă la care asistă comisarul, magistraţii comitatensi, cei ai oraşului şi miliţiile urbane care execută tradiţionalele salve de întâmpinare; după slujbă, comisarul inspectează companiile de miliţie civilă şi urmăreşte defilarea acestora; între orele 19 şi 20, toate bisericile din oraş trag clopotele mari; începând cu ora 20, la teatrul local, se desfăşoară un spectacol care cuprinde un prolog compus de directorul teatrului, August Miller (recitat de chiar acesta) şi un concert prezentat de elevii conservatorlui arădean; scena este împodobită cu decoruri transparente, în fundal tronând portetul lui Francisc I cu coroana cu raze şi genii; în final, toţi elevii conservatorului intonează imnul, peste care suprapun jubilaţiile spectatorilor care au umplut teatrul până la refuz

21 august

Ziua instalării (Installationstag); între orele 5 şi 6, se trag toate clopotele din oraş; la ora 9, comisarul regal, însoţit de numeroşi oaspeţi deputaţi, intră în biserică unde este întâmpinat de administratorul parohial care-l însoţeşte, prin biserica splendid împodobită, spre tronul special construit pentru acest eveniment; se ţine o slujbă capitală după care se intonează Veni Sancti; la ora 10, comisarul regal, însoţit de preoţi, magistraţi şi deputaţi, se îndreaptă spre cortul din faţa primăriei, acompaniat de sunetul clopotelor şi de tunetul salvelor de durde; după un discurs adecvat momentului, rostit în limba maghiară, comisarul dispune citirea Diplomei de Privilegii, după care proclamă, în numele împăratului, Aradul drept oraş liber regesc; cortul, în care se află portretul împăratului, este flancat de corpurile de miliţie urbană, 2 banderii călare şi reprezentanţii breslelor care jură credinţă împăratului şi patriei după proclamarea Oraşului Liber Regesc; miile de participanţi la eveniment, veniţi de aproape sau departe, s-au bucurat de o vreme de vară superbă; la orele prânzului, din partea cetăţenilor, se organizează mese fastuoase atât la primărie cât şi la Sala “Trei Crai” şi în pădurice; după masă, pe platoul cazărmii puşcaşilor, sunt fripţi doi boi graşi, oferiţi de breasla măcelarilor; se servesc şi 130 de găleţi de vin alb şi roşu; seara, întreg oraşul este iluminat feeric de o mare de torţe şi lampioane iar în sala “Trei Crai” , are loc un bal cu intrare liberă care ţine până dimineaţa la ora 3; la miezul nopţii, începe o ploaie abundentă care determină mulţimea să se răsfire în linişte către casă

25 august

Festivitatea Restauraţiei (a alegerii magistraţilor oraşului); comisarul regal a selectat 30 de electori care au ales, la balotaj, câte unul din trei candidaţi până când s-a ajuns la numărul de 60 de electori

26 august

în funcţia de curator a fost ales Iosif Stotz; drept consilieri magistraţi au fost aleşi: Dominic Heim, Lazăr Mihailovici, Albert Franczely, Basil Petrovici, Francisc Scherfeneder, George Seculici, Ioan Lucaci, Paul Ioanovici, Ioan Sergeul, Gabriel Iancovici

27 august

fiind zi de sărbătoare după vechiul calendar (Sf. Maria), continuarea restauraţiei magistraţilor a fost suspendată

28 august

sunt completate toate funcţiile orăşeneşti prin care se încheie restauraţia magistraţilor; sunt aleşi: primar – Dominic Heim; judecător orăşenesc – Lazăr Mihailovici; căpitan orăşenesc – Ioan Lucaci; comisarul regal îi numeşte pe Teodor Şerb – notar general, Iosif Imre – honoratius, Ioan Czucz – fiscal general şi Andrei Boros – exactor; după o slujbă religioasă, se completează lista celorlalţi magistraţi urbani aleşi; toate companiile miliţiilor civile defilează prin faţa primăriei în uralele cetăţenilor şi acompaniate de salve de mortiere; după încheierea paradei, comisarul regal se îndreaptă spre reşedinţa sa din Casa Comitatului unde se retrage după ce binecuvântează pe toţi participanţii la festivitate

1836

Anton Dangl pune bazele renumitei fabrici de orgi din Arad

1839

în oraşul Arad trăiesc 6.124 romano – catolici, 7.125 ortodocşi, 498 greco-catolici, 160 evanghelici, 812 mozaici, 523 reformaţi

1840

învăţător ortodox român în oraşul Arad este Silvan Muntean din Lipova, renumit prin cultura şi lupta sa naţională

1841

se pun bazele Societăţii de lectură din Arad, club politic de expresie maghiară şi de orientare liberală; între membri, se află şi trei români: Dimitrie Constantini, Atanasie Şandor şi Gheorghe Stupa

1842

statistica şcolară semnalează existenţa în Arad a 376 elevi şi a 5 învăţători, iar în Micălaca un singur învăţător are 113 elevi

1842

prima atestare documentară a localităţii Livada 44

1844

o inundaţie de proporţii afectează oraşul Arad, ruinând 636 de case afectând parţial altele 100

1845

în oraşul Arad, sunt înregistrate 44 de bresle, incluzând 65 de meserii diferite

1848

16 martie

autorităţile comitatense primesc circulara contelui Zichy Ferenc – vicepreşedintele Locotenenţei Regale din Buda – care dispune “imediata proclamare a libertăţii tiparului” chemând, concomitent, conducerea comitatului la “la vigilenţă publică în urma difuzării regulamentului provizoriu al exercitării dreptului de tipar”

17 martie

dupămasa, piaţa principală se umple cu o mare mulţime de oameni, unduindu-se tulmultuos, “în valuri” şi “pândind cu lăcomie repetarea celor întâmplate la Pesta”; spectacolul cu piesa “Don Cezar de Bazan”, de la orele 19, de la Teatrul Hirschl, eşueză în favoarea unei demonstraţii antiaustriace iniţiată de Jozsef Jankai, în fruntea tineretului maghiar, ca apoi, în urma răspândirii acestor tineri pe străzile din jurul pieţii mari din vecinătatea teatrului, spectacolul să se desfăşoare fără tulburări

22 mai

la Arad, se constituie “Consiliul orăşenesc revoluţionar”, din care fac parte şi profesorii Alexandru Gavra şi Dimitrie Constantini

iunie

solicitarea gardiştilor din oraş în luptele cu trupele insurecţionale sârbeşti din sudul Ungariei este maximă; 36 de gardişti prestează serviciul în cetate, după plecarea celor patru companii ale batalionului nr. 3 din regimentul de linie Don Miguel, în sudul comitatelor Bacs şi Torontal; în aceeaşi sunt aduşi în cetate primii robi din sudul răsculat

iulie

însufleţirea orăşenilor pentru a trimite gărzi împotriva insurecţiei naţionale sârbe scade atât de mult încât, în consecinţă, cei cu rosturi în destinele oraşului, reţin grosul voluntarilor la Arad, explicând Pestei că aceştia sunt necesari pentru paza depozitelor şi a cetăţii

august

în faţa ostilităţii manifeste a populaţiei nemaghiare faţă de înscrierea în gărzi, prim-ministrul Bathyany dispune concentrarea gardiştilor naţionali – selecţionaţi conform principiilor armatei regulate – în tabere de pregătire (13 august); peste două săptămâni, Bathyány hotăra ca oraşul Arad să se numere între cele patru tabere militare

septembrie

general-locotenentul Berger refuză cererea conducerii oraşului pentru a primi două tunuri din cetate, la data de 10 septembrie 1848, în vederea înăbuşirii răscoalei din zona Chişineu

proaspăt numitul maior Máriássy soseşte la Arad pentru a organiza în oraş sau chiar în cetate tabăra militară ordonată de primul ministru; la 19 septembrie, Berger respinge orice colaborare cu Máriássy; lucrurile au ajuns în văzul lumii după ce imperialii au tăiat copacii din jurul fortificaţiilor; poarta principală – cea dinspre oraş – urma să fie deschisă doar ziua între orele 5 – 19

3 octombrie

Atanasie Şandor – martor ocular – descrie cele văzute de el pe strada principală, fără a avea întru totul percepţia ansamblului manevrelor desfăşurate de către trupele imperiale: o parte a regimentului de cavalerie uşoară (ulani) Schwartzemberg stă blocat în nordul arterei principale a urbei, evitând să forţeze trecerea înspre cetate; peste câteva ceasuri soseşte batalionul nr. 2 al regimentului de linie nr. 31 Leiningen, format din soldaţi români, în sprijin; colonelul comandant al acestui regiment, Christian Leiningen-Westerburg, în pofida asigurărilor date că nu va intra în cetate, ci se va îndrepta spre Timişoara, dirijează o secţiune de ostaşi ai batalionului în marş spre cetate, urmaţi îndeaproape de ulanii în cuirasa lor uşoară; aceştia din urmă se incartiruiesc la Aradul-Nou; ulanii veniţi de la Şiria evită oraşul, trecând Mureşul pe la Mândruloc; în seara zilei următoare, “manifestul împărătesc din 3 octombrie a fost înmânat Congregaţiei orăşene spre a se supune cetăţii”; dar nu orăşenii dispun de iniţiativă, “ci tinerimea înfocată maghiară, gardiştii străini şi honvezii”; cei 5500 de oameni de sub comanda lui Máriássy stau faţă în faţă cu cei 1351 de militari din cetate

7 octombrie

dimineaţa, începe bombardarea oraşului, durând o jumătate de oră

22 octombrie

are loc prima ciocnire serioasă între forţele lui Máriássy şi cele din cetate, într-un teren improvizat în pripă în preajma satului Fântânele

retragerea temporară a cavaleriei uşoare spre Vinga îi permite lui Máriássy să ocupe Aradul Nou, considerând “că fără primejdie va putea merge în chip de

45

expediţiune asupra românilor de pe la promontoriu şi-n alte părţi”

10 noiembrie

corpul expediţionar condus de maiorul pensionar Gaál Lászlo a reuşit să înainteze până la Brad în condiţiile în care insurecţia populară românească, preconizată cu sprijinul ulanilor şi al cetăţii, n-a putut fi pregătită pe deplin, ba chiar fiind întreruptă

13 noiembrie

bătălia de la Lipova se încheie în favoarea glotaşilor români, secondaţi de imperiali; la această veste, trupa maghiară din Aradul Nou se retrage peste Mureş, fără luptă, în Aradul vechi

4 decembrie

Kossuth decide să se ocupe mai întâi de asedierea şi cucerirea cetăţii Arad, ceva mai mică şi mai slab înarmată decât cetatea Timişoarei; ca atare, a dispune aducerea la Arad a grănicerilor secui şi transformarea lor în batalioane maghiare; de asemenea opreşte aici legiunea poloneză, aflată sub comanda lui Adam Poptavsky şi Sulyok Ede; atacul este un eşec strategic şi tactic

14 decembrie

cu ajutor de la Sibiu, imperialii reuşesc să deschidă o breşă în asediul cetăţii făcând posibilă aprovizionarea acesteia dinspre Timişoara; efectivele cetăţii au fost suplimentate cu companiile a 15-a şi a 16-a grăniceri caransebeşeni

1849

ianuarie

comandantul forţelor asediatoare, generalul Gaál, începe bombardamentul asupra cetăţii Arad; atacul propus cade, datorită topirii gheţii de pe Mureş şi a inundării şanţurilor cetăţii

6 februarie

în ajutorul celor asediaţi pornesc, în mod separat, două coloane, una din cetatea Timişorii, sub comanda lui Gläser, iar cealaltă, sub comanda lui Todorovici; cele două corpuri se întâlnesc la Orţişoara, înaintând spre Arad; lipsit de ajutorul lui Damianici, recent plecat cu trupa sa, Gaál plănuieşte să-şi retragă ostaşii din Aradul Nou, dar întâmpină împotrivirea comisarului guvernamental Boczkó

7 februarie

până la urmă, trupele lui Gaál se retrag din Aradul Nou; Gläser, aflând imediat de veste, a ocupat fără luptă Aradul Nou în aceeaşi zi

8 februarie

trupele pedestre de grăniceri şi de linie – căci cavaleria nu se încumeta să treacă ghiaţa Mureşului – întâmpină rezistenţa batalioanelor ungare pe străzile oraşului; contraatacul condus de căpitanul Asztalos Sándor reuşeşte să respingă forţele imperiale până în dreptul sinagogii de pe strada Tribunul Dobra; ulterior, aceştia, împreună cu trupele maiorilor Villam şi Szentivany, îi împing pe imperiali până la Mureş; cetatea începe să bombardeze oraşul

9 februarie

Cetatea se întăreşte cu tunurile capturate şi cele două companii de grăniceri români bănăţeni (a 17-a şi a 18-a)

26 aprilie – 3 iunie

în urma izolării severe a cetăţii, de către generalul Vécsey, acesteia îi sunt remise trei somaţii de capitulare

5 iunie – 28 iunie

au loc tratativele privind condiţiile de predare a cetăţii

1 iulie

baronul Berger înmânează cheile cetăţii trupelor republicane ungare ale generalului Damjanich

4 – 6 august

guvernul republican ungar, în frunte cu Kossuth Lajos, îşi desfăşoară activitatea în cetatea Aradului

6 august

guvernul revoluţionar ungar, însoţit de membrii parlamentului se refugiază în podgoria Aradului, împreună cu mulţimea de funcţionari, membri de familie şi slugi de casă

9 august

cei refugiaţi înspre Făget şi Lugoj revin la Arad, având în frunte armata lui Görgey

10 august

Kossuth îi predă puterea generalului Görgey care propune, în şedinţa Consiliului de miniştri, ţinută în cetatea Aradului, oferirea coroanei regatului Ungar către ţarul Rusiei

11 august

corpul de armată austriac aflat sub comanda generalului Schlick ajunge în Aradul Nou, oraşul predându-se imperialilor

generalul Damianici, comandantul cetăţii Arad, s-a îndurat cu greutate să predea garnizoana fără nici o condiţie; înconjurat la nord de ruşi, iar la sud şi vest de austrieci, a predat cetatea, armamentul şi trupa către ţarişti

13 august

armata revoluţionară maghiară capitulează în faţa trupelor ţariste; actul de capitulare este semnat de generalii Görgey şi Rüdiger, în castelul Bohus din Şiria

21 august

generalul imperial Haynau soseşte şi îşi instalează cartierul în casa primarului din strada Domnilor (azi Eminescu); cetatea devine închisoare pentru aproape 500 de

46

ofiţeri şi, totodată, placă turnantă pentru trupele destinate să controleze focarele de răscoală

23 august

ţariştii, conform înţelegerii dintre Paşchievici şi Haynau, îi duc pe prizonerii maghiari spre nord, predându-i austriecilor la Arad în 23 şi 24 august 1849

regimentul armatei revolţionare maghiare condus de generalul Vécsey Károly depune armele în cetatea Ineului

6 octombrie

13 generali din statul major al armatei republicane maghiare au fost executaţi, prin strangulare sau împuşcare, lângă zidurile cazematelor exterioare ale cetăţii Aradului

1850

17 ianuarie

Dimitrie Constantini trimite Consistoriului din Arad documentul “Principii pentru organizaţia provizorie a trebii de învăţătură în Tara Ungurească şi a Coroanei ereditară”

februarie

sentinţele capitale pentru ofiţerii armatei republicane maghiare, încarceraţi în cetatea Aradului sunt comutate

23 iulie

la Arad, încep lucrările Sinodului eparhial, prezidat de episcopul Ghenadie Raţ; participă 26 de deputaţi reprezentând clerul şi mirenii din Dieceza Aradului, printre ei protopopul Aradului Ioan Raţiu, avocatul Ioan Popovici, fost director al Preparandiei, avocatul Ioan Arcoşi, luptător din generaţia lui Moise Nicoară şi autor al unei monografii a luptei naţionale a românilor din Arad, profesorii Atanasie Şandor şi Gheorghe Popescu, judele cercual Georgiu Popa, Mihai Cociuba; participanţii la sinod iau în dezbatere problema devoltării învăţământului, cerând Curţii din Viena să sprijine şcolile româneşti şi “să înfiinţeze pentru folosul românilor şcoli reale, gimnaziale, politehnice, academice şi universităţi”

1850

oraşul Arad are 22.398 de locuitori

1850

generalul Gaál László, din statul major al armatei revoluţionare maghiare, încetează din viaţa, la Bulci, în refugiu, fiind înmormântat în cimitirul din localitate unde i s-a ridicat un monument funerar din marmură în 1883

1851

se înfiinţează fabrica de producere a spirtului şi drojdiei, a fraţilor Neuman, odată cu moara ei de aburi

1851

prima atestare documentară a breslei blănarilor maghiari din Arad

1851

conscripţia înregistrează următoarea situaţie şcolară în Arad: 145 elevi conduşi de trei învăţători: Silvan Munteanu, Nicolae Beldea şi Toma Dema; în Gai, se află 24 elevi (învăţător Ioan Tomici), iar în Micălaca 40 (învăţător Ştefan Ioanovici)

1851

prima atestare documentară a localităţii Susag (com. Craiva)

1852

iunie

împăratul Franz Iosif I vizitează cetatea Aradului dispunând o serie de graţieri, amnistieri şi comutări de pedepse ale ofiţerilor

1852

prima atestare documentară a localităţii Sânleani (com. Livada)

1852

prima atestare documentară a localităţii Zimand Cuz (com. Zimandu Nou)

1853

funcţia de căpitan suprem a fost transformată în cea de consilier poliţienesc, situaţie care dăinuie până la 1860, când se revine la vechiul sistem care va dăinui până în vara anului 1919

1857

la 4 mai, ultimii prizonierii politici (participanţi la revoluţia din 1848/49) au fost eliberaţi din toate închisorile imperiului, inclusiv din cetatea Aradului

la Arad, prin fuziunea grupărilor politice maghiare ale “conservatorilor” şi “radicalilor”, se pun bazele aşa numitului “partid naţional”

în oraşul Arad activează 351 de comercianţi

1858

este dată în folosinţă gara Aradului

1859

un crochiu reprezintă limitele intravilanului oraşului Arad, acesta este mărginit la sud de sinuozităţile Mureşului Mort; între Mureş şi acest canal se înşirau, de la est la vest, cartierul central (numit pe atunci oraşul interior), trupul de hotar (sau duleul), Bircaş – numit astfel datorită păşunii pentru cornute mici – şi pădurea Ceala, care aparţinea de satul cameral Pecica; mai departe, la sud-vest, perimetrul extravilan al oraşului Arad se învecina cu pusta Sântoma; la vest, se mărginea cu pusta Variaş, iar la nord, cu pusta Sânpaul şi domeniul Utviniş; la est, perimetrul extravilan se mărginea cu hotarul satului cameral Micălaca; hotarele intravilanului şi extravilanului oraşului Arad s-au structurat în cursul secolului al XVIII-lea; până la sfârşitul primului război mondial, ele rămân neschimbate

1860

la 13 decembrie, se înfiinţează Reuniunea de Cazino, dominată de către elita

47

maghiară

1861

protopopul Aradului, Ioan Raţ, îşi exprimă opţiunea pentru un “Congres al tuturor românilor” de pe întinsul monarhiei habsburgice; în cuvântarea sa din 10 iunie, deputatul de Buteni, vicecomitele Sigismund Popovici exprimă cu claritate opţiunea politică, spunând că “în afară de chestiunea dreptului public” el nu cunoşte un obiect de mai mare importanţă “decât chestia naţională”

1863

este sfinţită noua catedrală ortodoxă română din Piaţa Mare, construită după planurile arhitectului arădean Czigler Antoniu

1863

Consistoriul din Arad elaborează regulamentul “Instrucţiune provizorie pentru inspectorii districtuali ai şcoalelor greco-neunite”

1863

recensământul şcolar realizat de protopopul Ioan Raţiu prezintă următoarea situaţie: din 106 copii recenzaţi în circumscripţia centrală a Aradului, frecventează cursurile 62 de elevi, al căror învăţător este Ion Doboş; în Pârneava funcţionează o nouă şcoală condusă de Ion Dogariu, care are 95 elevi, din 130 de copii de vârstă şcolară recenzaţi; în Şega funcţionează învăţătorul Al. Sombati, care are 40 elevi din cei 50 de copii recenzaţi; în Arad-Gai, învăţătorul A. Timotici are 50 elevi din 91 copii recenzaţi; în Arad mai funcţionează o puternică şcoală condusă de învăţătorul T. Petrovici care are 101 elevi din cei 148 copii recenzaţi; în Micălaca, învăţătorul M. Babescu are 81 elevi din cei 234 copii de vârstă şcolară

1863

se înfiinţează catedra de limba română la Gimnaziul din Arad

1866

prima atestare documentară a localităţii Satu Mic (com. Şilindia)

1868

populaţia Aradului ajunge la 32.725 de locuitori; numărul caselor cu etaj este de 172 din care cu un nivel 134, cu două 34 iar cu trei niveluri 4

1868

în ianuarie, apare programul conferinţei naţional-politice a “Partidei naţionale române din comitatul Aradului”

1868

în Arad, funcţionează următoarele şcoli populare româneşti: şcoala din Arad centru, condusă de învăţătorul Ion Doboş, cu 70 elevi; şcoala din Pârneava, cu 90 elevi, de a căror educaţie se ocupă învăţătorul Ion Dogariu; în Şega funcţionează o şcoală cu 22 de elevi, al căror învăţător este George Popescu; în Gai, şcoala condusă de Aron Timotici are 64 de elevi; în Micălaca, învăţătorul Moise Babescu are 115 elevi

1868

şcolile cu limba de predare maghiară se prezintă astfel: pe strada Bisericii (Templom utca) se află o şcoală cu 6 clase (4 de băieţi şi 2 de fete); şcoala de pe str. Şaguna (Valaszto utca) are două clase mixte într-o singură sală; şcoala din Pârneava are tot două clase mixte într-o singură sală de clasă; şcoala din Orczy utca are două clase mixte într-o singură sală; şcoala din Gai are două clase mixte într-o singură sală

1869

cu ocazia alegerilor, pentru deputăţia oraşului Arad, primarul Atzél Péter, deakist (guvernamental) câştigă cu 1077 de voturi împotriva baronului Simonyi (liberal), care cumulează doar 791 de voturi

1869

gruparea politico-electorală din jurul avocatului arădean Mircea Vasile Stănescu se autodefineşte “Club al românilor tineri”

1869

în Arad, se construieşte fabrica de amidon, în zona actualei străzi Mucius Scevola, fabrica ce-şi va închide porţile în anul 1895

1869

localitatea Fântânele are 1224 locuitori

1870

situaţia statistică a micilor ateliere şi fabrici consemnează, pentru oraşul Arad, un număr de 82 de “întreprinzători independenţi” în domeniul construcţiilor şi arhitecturii, dispunând de 323 de muncitori; prelucrarea metalului, lemnului şi a pietrei ocupă 375 de întreprinzători şi 862 de muncitori; industria chimică, alimentară şi a tutunului absorb activitatea a 372 de întreprinzători şi 566 de muncitori;industria textilă cuprinde 430 de întreprinzători şi 463 de muncitori; industria pielăriei, hârtiei şi alte ramuri au 436 de întreprinzători, 575 de muncitori şi un număr mare de funcţionari în raport cu celelalte domenii (141); toate aceste categorii de industrie şi manufactură însumează 5074 de întreprinzători, 6839 de funcţionari şi 11.913 muncitori; numărul muncitorilor agricoli şi silvo-pastorali, se cifrează la 2654

se deschide Casa de Păstrare a Judeţului Arad, cu sucursale la Ineu şi Pâncota

1870

la Arad, activează 686 de comercianţi

1870

avocatul Ion Popovici-Desseanu propune sinodului eparhial să înfiinţeze “Şcoala mare română eparhială arădeană”, în a cărei structură să intre facultăţi de drept, teologie, filozofie şi politehnică 48

1870

începe reconstruirea cetăţii Ineului în stil eclectic (neoclasic cu elemente ale renaşterii târzii)

1871

oraşul Arad devine municipiu, moment în care justiţia se separă de administraţia civilă; Atzél Péter devine comite suprem al Aradului

1871

este dat în folosinţă noul sediu al prefecturii care, până în 1892, adăposteşte şi tribunalul

1872

la Arad, este fondată fabrica de maşini “Hendl”

1872

în 20 aprilie, este fondată “Reuniunea învăţătorilor arădeni”, al cărei preşedinte este ales Vincenţiu Babeş; Reuniunea şi-a constituit filiale în toate inspectoratele şcolare ale Eparhiei Aradului

1873

Trefort Agoston, ministrul învăţământului, aflat în vizită la Arad, promite directorilor un substanţial ajutor pentru construirea şcolii civile

1873

în Arad, încep să circule tramvaiele cu cai; un traseu porneşte de la gară până la podul de lemn de acces în cetate; altul, de la gară spre Fabrica de spirt Neuman; al treilea traseu pornea din centru spre Obor, pe strada Mărăşeşti

1873

este dată în folosinţă actuala clădire a Liceului Moise Nicoară, construită în stil neorenascentist, după planurile arhitectului Diescher Iosif şi sub directa supraveghere a arhitectului arădean Jiraszek; lucrarea a fost finanţată din fondurile Fundaţiei Bibici (familie de aromâni, veniţi din sudul Dunării); liceul a fost construit pe terenul ce-a aparţinut vechii biserici ortodoxe româneşti a Aradului, care fusese bombardată în anul 1848

1873

conscripţia şcolilor, care funcţionează în oraşul Arad prezintă următoarea situaţie: şcoala din Arad centru are 44 elevi şi e condusă de învăţătorul Elia Dogariu (salariul său este de 600 fl. în bani şi bunuri în natură în valoare de 115 fl.); şcoala din Pârneava îl are ca director pe învăţătorul Petre Popovici; şcoala din Şega, are 41 de şcolari, educaţi de învăţătorul Iulian Babescu; şcoala din Gai are 24 elevi, de a căror educaţie se îngrijeşte învăţătorul Ion Tomici; în şcoala din Micălaca îşi desfăşoară activitatea învăţătorul Moise Babescu

1874

este inaugurată noua clădire a teatrului, ridicată după planurile lui Czigler Gyözö

1875

pe lângă Preparandia din Arad, se organizează un curs pentru elevele, care doresc să devină învăţătoare

1876

este dat în folosinţă noul edificiu al primăriei (stil neorenascentist), proiectat de arhitectul budapestan Lechner Ödön; din lipsă de fonduri realizarea proiectului a fost preluată de arhitectul arădean Pekar Francisc, care a făcut anumite modificări cu aprobarea lui Lechner.

1878

la Arad, ia fiinţă partidul celor fără drept de vot

1878

este dată în folosinţă clădirea actualului Liceu Agricol

1879

în iunie, un grup de intelectuali arădeni, în frunte cu candidatul de avocat dr. Dimitrie Magdu, îi trimite lui George Bariţ, la Sibiu, un articol alarmator, intitulat “introducerea limbei maghiare în şcolile noastre elementare 1879”, cerându-i acestuia să mobilizeze cât mai multe voci din public, în favoarea apărării limbii materne româneşti

1879

Episcopul Ion Meţianu înfiinţează Tipografia diecezană

1879

este înfiinţată Asociaţia arădeană de gimnastică

1880

este înfiinţată secţia din Arad a Partidului general muncitoresc din Ungaria

1881

nouă delegaţi arădeni participă la conferinţa de constituire a Partidului Naţional Român, de la Sibiu (12-14 mai)

1881

sunt înfiinţate organele de poliţie, dotate cu servicii de detectivi, în principalele oraşe ale regatului ungar, inclusiv la Arad

1881

în oraşul Arad trăiesc 18.126 romano-catolici

1881

prima atestare documentară a localităţii Ţipar (com. Sintea Mare)

1881

1239 de militari otomani, luaţi prizonieri în Bosnia-Herţegovina sunt închişi în cetatea Aradului

1882

în 22 ianuarie este înfiinţată societatea culturală maghiară “Kölcsey” din Arad

1882

prima atestare documentară a localităţii Satu Nou (com. Mişca)

1884

fruntaşii moderaţi de la Arad, George Constantini şi Dimitrie Bonciu participă la închegarea unui “Partid moderat român”, cu ocazia alegerilor

1884

la conferinţa electorală a P.N.R., de la Sibiu (1 iunie) participă din partea cercului electoral al oraşului Arad, avocatul Aurel Suciu

1884

din iniţitiva învăţătorului evreu Roboz Ioszef, se construieşte şcoala de surdo-muţi, 49

prima de acest gen din imperiu (str. Gheorghe Bariţiu)

1884

este înfiinţată “Reuniunea femeilor române”

1884

în Arad funcţionează 11 şcoli cu 41 de clase în care predarea se face în limba maghiară

1885

are loc prima grevă de mari proporţii la Arad; ea cuprinde majoritatea atelierelor de tâmplărie

1887

la conferinţa P.N.R. de la Sibiu (7 mai) participă: Aurel Suciu, N. Oncu, Dimitrie Magdu, Alexie Popovici, Demetriu Antonescu (ginere al comerciantului şi mecenei Georgiu Dogariu) şi referentul consistorial Giorgiu Popa; singurii aleşi dintre arădeni în componenţa comitetului de la Sibiu, sunt N. Oncu şi G. Popa

1888

în vara anului, în cadrul conferinţei P.N.R. de la Timişoara, M.V. Stănescu, V. Mangra şi N. Oncu aderă la ideea susţinerii gazetei “Luminătoriul” şi la cea a înfiinţării unui instituit tipografic românesc

1888

are loc o demonstraţie a ţărănimii române în faţa Curţii cu juri din Arad, în ziua când urma să se judece cazul deputatului “naţionalist” român, generalul în retragere Traian Doda; meritul organizatoric îi aparţine lui M. V. Stănescu

1889

în locul vechii primării se construieşte Palatul Domany Ştefan (Piaţa Avram Iancu nr. 16)

1890

la 1 mai, cei peste 900 de muncitori adunaţi în pădurea Ceala, cer, pe lângă o serie de revendicări legate de condiţiile muncii (opt ore pentru adulţi), libertatea de organizare şi întrunire

1890

în comitetul central, constituit în urma conferinţei naţionale de la Sibiu, din 27-28 octombrie, între cei 25 de membri se aflau doi arădeni: G. Popa şi dr. Nicolae Oncu, directorul băncii “Victoria” din Arad

1890

la iniţiativa “Reuniunii femeilor române”, este înfiinţată o şcoală de fete superioară ca grad celei populare; instituţia este îndrumată de Ion Popovici-Desseanu

1890

la Arad, se înfiinţează Asociaţia Vâslaşilor “Mureşul”

1891

la 29 martie, în sala hanului “Boul Roşu”, are loc adunarea de constituire Partidului Socialist; comitetul de conducere ales cu această ocazie se compune din reprezentanţi ai naţionalităţilor existente în oraş

1891

este dat în folosinţă noul local al Şcolii comerciale (Piaţa G. Enescu 2)

1892

tribunalul Arad se mută din clădirea prefecturii în sediul actual

este dat în folosinţă ansamblul construit care actualemente adăposteşte Liceul “Aurel Vlaicu”

se construieşte Palatul Palugyi (Piaţa Avram Iancu nr. 18)

13 ianuarie

Vincenţiu Mangra (vicepreşedinte al “Comitetului clubului partidei naţionale”), secondat de dr. Ştefan Cicio Pop (notar al acestui Comitet), publică, la 13 ianuarie, în ziarul timişorean “Luminătorul” un apel: “Fraţi români, alegători dietali din comitatul Aradului! /…/ Aşa vine întrebarea, cum să ne purtăm la aceste alegeri? Un răspuns, cel mai bun ni-l dau lipsele şi foloasele noastre, ce le vedem şi le simţim cu toţii, ca naţionali ce suntem şi ca patrioţi. Cu toţii suntem fraţi de-un sânge şi de o mamă. Din acestea ne învăţăm că împreună avem să mergem: toţi pentru unul, şi unul pentru toţi! Oaia, ce pe cuvânt oarecare s-ar desface de turmă, va fi a lupului /…/”

21 – 22 ianuarie

la conferinţă P.N.R. de la Sibiu, din partea Aradului pleacă mai mulţi delegaţi ca niciodată; oraşul Arad este reprezentat de către profesorul de teologie Roman Ciorogariu şi avocaţii Aurel Suciu (nepotul dinspre mamă al lui Moise Nicoară) şi Lazăr Petco (ginerele octogenarului cărturar şi medic Atanasie Şandor); Vasile Mangra, deşi nu reprezenta vreun cerc electoral dinspre partea P.N.R., ia parte la lucrările conferinţei; motivul pentru interesul major manifestat şi de către arădeni este votarea Memorandumului adresat împăratului; între arădenii încluşi în “deputăţiuniunea” însărcinată cu ducerea Memorandului la Viena se numărau avocaţii Aurel Suciu şi Ştefan Cicio Pop şi Vasile Mangra

1893

odată ce Memorandul a fost trimis de împărat la Budapesta, tribunalul regesc din Arad începe faza interogatorie împotriva lui Aurel Suciu, în ziua de 25 mai; Ştefan Cicio Pop îi este avocat

1893

la conferinţa din luna iulie a P.N.R., în componenţa noului comitet (de 24 persoane) sunt aleşi doi membri din Arad (dr. Ştefan Cicio Pop şi Vasile Mangra) şi doi din comitat (medicul Iuliu Traian Mera – fiul preotului din Şiria şi protopopul Şiriei, Gheorghe Popovici)

50

1894

6 – 7 ianuarie

la Arad, are loc congresul de întemeiere a Partidului Muncitoresc Social-Democrat pe principii marxiste

2 mai

la Arad, are loc o adunare populară de solidarizare cu foştii membri ai comitetului central al P.N.R., împrocesuaţi pentru Memorandum; Vasile Mangra, secondat de avocatul Lazăr Potco şi profesorii G. Telescu şi Roman Ciorogariu reuşesc să adune peste 10.000 de persoane, din Banat şi din Crişana

iulie

P.N.R. este scos în afara legii

august

cu ocazia plecării din Arad spre închisoarea de la Vaţ (la nord de Budapesta) a lui Aurel Suciu şi Mihai Veliciu (venit de la Chişineu), o mulţime de “sodali / meseriaşi/, inteligenţi şi ţărani” se adună în gară pentru a-i saluta

1895

21 octombrie

conferinţa alegătorilor români din comitatul Arad, convocată din iniţiativa lui V. Mangra; cei 83 de români ai acestei adunări pot lua cuvântul şi în limba română

15 decembrie

liderii locali români cu vederi intransingente, R. Ciorogariu, Aurel Baleş, medicul George Vuia, G. Popa, medicul Ion Hozan (de la Gräfenberg – azi Jesenik, în Cehia), Petru Truţia, Ştefan Cicio Pop, Ioan Suciu organizează la hotelul “Palatin” din Arad, unde îi mobilizează pe membrii români ai adunării generale comitatense pentru “apărarea şcolilor poporale şi a asociaţiilor culturale româneşti, numirea unui număr corespunzător de funcţionari români şi, în sfârşit, utilizarea limbii române în administraţie”.

1895

municipalitatea Arad contractează cu firma Shone & Ault amenajarea reţelei de ape menajere “pe baza principiului pompării mecanice a apelor reziduale” spre bazinele de decantare de la vest de oraş

1895

este pusă în funcţiune reţeaua de curent electric din municipiul Arad

1895

în zona de sud a oraşului Arad, din iniţiativa lui Pollak Frigyes, se construieşte o fabrică de hârtie care a funcţionat până în anul 1925 când este transformată în fabrica de zahăr

1897

în vara anului, au loc mitinguri de mari proporţii pentru introducerea votului universal

23 decembrie

la sediul episcopului ortodox din Arad şi la biserică, concomitent cu publicarea în ziar a “proiectelor rezoluţiunii” şi a telegramei trimisă “la Maiestatea Sa” împăratul Fraz Iosef I, are loc un protest al românilor faţă de legea maghiarizării numelor de localităţi

1899

guvernul Banffy desfiinţează asociaţia muncitorească de expresie română “Progresul”; ea trece imediat la Asociaţiunea Naţională Arădană pentru cultura poporului român

1899

cu ocazia Târgului de fete de pe muntele Găina, este înfiinţată Asociaţia turiştilor zonei montane care îşi schimbă denumirea în Asociaţia turistică arădeană în anul 1902, având în frunte un animator deosebit în persoana lui Gyula Czaran din Sepreuş

1899

la 15 august, are loc la Arad primul meci oficial fotbal de pe actualul teritoriu al României, disputat pe un teren regulamentar, cu două reprize a 45 de minute, arbitri şi public

1899/1900

se construieşte Palatul Földes Kelemen (farmacist), primul edificiu în stil secession din oraşul Arad (str. Ştefan Cicio Pop, colţ cu str. Mihai Eminescu), proiect al arhitectului arădean Emil Tabacovici

1900

oraşul Arad are 56.260 de locuitori dintre care 29.313 sunt romano-catolici

1902

în oraşul Arad trăiesc 11.368 ortodocşi, 6.125 de reformaţi, 1737 evanghelici, 1.221 de greco-catolici

1903

în primăvara anului, Clubul naţional român comitatens adoptă tactica electorală activistă

1903

la Arad, se înfiinţează o organizaţie socialistă românească

1904

pe raza municipiului Arad, şcolile româneşti sunt deservite de opt învăţători, care asigură educaţia unui număr de 383 elevi din 1173 recenzaţi (nivel de şcolarizare: 28,30%)

1905

este sfinţită biserica luterană din Arad (“Biserica Roşie”), edificiu realizat după proiectele arhitectului Szantay Ludovic

1906

la 30 noiembrie, este dată în folosinţă gara Arad-Podgoria, terminal al căii ferate care leagă oraşul de Podgorie

51

1907

la Arad, are loc un mare miting în favoarea votului universal; manifestarea este organizată de V. Goldiş (deputat parlamentar) şi profesorul Roman Ciorogariu

1908

între 5 şi 6 ianuarie, în sala mare a primăriei, se desfăşoară al treilea congres al secţiei române a P.S.D. din Ungaria, în prezenţa unor observatori din regatul României (I.C. Frimu, Cristian Racovski şi Elena Carenin); este reiterată vechea propunere ca “centrul mişcării româneşti /…/ să fie într-o localitate unde locuieşte populaţie românească în masă. Aradul este centru cel mai potrivit spre scopul acesta, fiindcă este aşezat în mijlocul poporului de sute de mii, el însuşi având 12.000 de români”; centrul coordonator de la Budapesta a aprobat cererea

secţia română a Clubului deputaţilor naţionalităţilor maghiare din dubla monarhie işi fixează sediul la Arad, funcţionând în casa avocatului dr. Ion Suciu

la şedinţa din 15 noiembrie a P.N.R. Arad, se perfectează alianţa electoral-politică cu secţia română a P.S.D.; se remarcă “triumviratul” viitor: Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop şi Ioan Suciu

1909

între 26 şi 28 noiembrie, are loc inaugurarea sediului propriu al cotidianului “Tribuna”, concomitent cu o “serbare a presei”, plănuită drept “un sfat al gazetarilor Români” de pretutindeni; sunt prezenţi la festivitate gazetari şi jurişti din regatul român şi liderul slovac Milan Hodza; în afara liderilor români din monarhie (L. Bolcaş, Octavian Goga, Vasile Lucaciu, Alexandru Vlad, Nicolae Şerban, Vasile Osvadă, Gheorghe Tulbure, Valer Branişte, Maria Cosma şi mulţi alţii), la concert şi bal au venit şi o serie de militari precum “generalul Nicolae Fekete (Negruţiu – n.n.), locotenent-colonelul Silvius de Herbay, locotenent-colonelul Ion Boeriu, maiorul Dimitrie Florian, medicul statului major dr. Moga – toţi cu doamnele şi foarte mulţi ofiţeri din garnizoana cetăţii Aradului

1909

fraţii Neuman înfiinţează fabrica de textile

1910

cu ocazia vizitei primului ministru Tisza István la Arad, au loc numeroase incidente datorate nemulţumirii muncitorilor provocată, mai ales, de nelegiferarea votului universal şi secret

1910

recensământ localitatea Fântânele are 1580 locuitori

1910

prima atestare documentară a localităţii Călugăreni (com. Felnac)

1910

prima atestare documentară a localităţii Variaşu Mic (com. Iratoşu)

1912

este inaugurat “Căminul muncitorilor – Munkás otthon”, din preajma pieţei Arenei

1913

este fondată Asociaţia sportivă română Gloria Arad, cu o puternică echipă de fotbal;în 27 iulie, cu ocazia meciului de fotbal dintre Societatea de Gimnastică Arădeană şi formaţia timişoreană Chinezul, este inaugurat Stadionul Gloria, cu o tribună acoperită şi cu o pistă de zgură pentru alergări

1913

la 6 octombrie, este inaugurat Palatul Cultural, opera arhitectului arădean Szantay Ludovic; edificiul adăposteşte filarmonica, muzeul şi biblioteca oraşului

1914

Gavrilo Princip, asasinul arhiducelui Franz Ferdinand de Habsburg (Sarajevo, 1914), este adus în cetatea Aradului unde rămâne arestat timp de un an

1914

municipiul Arad are 67.246 de locuitori

1917

după ce starea de război condus la încetarea activităţilor de masă, socialiste, grevele şi demonstraţiile de 1 mai se reiau (după momentul declanşării revoluţiei din Rusia)

1918

în cadrul Adunării generale a comitatului Arad, din luna mai, Ştefan Cicio-Pop se pronunţă în favoarea votului universal şi a egalităţii în drepturi a tuturor naţionalităţilor din Imperiu

24 septembrie

Vasile Goldiş se retrage la Lipova pentru a schiţa programul mişcării pentru unire

6 octombrie

comitetul executiv al P.N.R. se întâlneşte cu inginerul Enea Grapini, consecinţa imediată a constituit-o strângerea legăturilor cu secţia română a P.S.D.

10 octombrie

la Arad, au loc ample manifestaţii muncitoreşti

12 octombrie

comitetul executiv al P.N.R. se întruneşte în locuinţa avocatului Aurel Lazăr din Oradea; arădenii prezenţi: Şt. Cicio-Pop, V. Goldiş şi Ioan Suciu; declaraţia emisă a fost definitivată de către o comisie compusă din V. Goldiş, A. Lazăr şi Sever Dan; cel care insistă ca declaraţia “de rupere de statul ungar” să fie citită în parlamentul pestan este Şt. Cicio-Pop; au loc contacte româno-slovace privind organizarea militară română; primul trimis al socolilor la Arad sugerează modul de organizare militară a românilor, plecând apoi la Timişoara

30 octombrie

la Budapesta, se înfiinţează Consiliul Naţional Român

31 octombrie

nota oficială a preşedintelui SUA, W. Wilson, obliga Austro-Ungaria să recunoască 52

dreptul la unire naţională a popoarelor oprimate; la Arad, au loc o grevă generală şi adunarea populară din piaţa Libertăţii (azi piaţa Avram Iancu) la care, alături de civili, iau parte şi militarii din oraş; de la tribuna improvizată de către muncitorii Teatrului, iau cuvântul câţiva reprezentanţi ai organizaţiei locale a P.S.D; după miting, mulţimea a dezarmat paza din cetate, eliberându-i pe cei din lagărul militar (900 persoane); de asemenea, sunt desfiinţate taberele militare din pădurea Ceala şi de la Sânicolaul Mic (ultima fiind situată în sudul cetăţii); în aceeaşi zi, cei închişi la Penitenciar (situat în edificiul Tribunalului) s-au autoeliberat; alarmat de o ştire, care ulterior s-a dovedit a fi falsă, Vasile Goldiş pleacă seara din oraş, sosind, a doua zi, la Ineu

1/2 noiembrie

În urma proclamării Republicii Populare Maghiare Independente, în Arad se contura o dualitate a puterii; pe de-o parte, intrarea în funcţiune a comisarului guvernamental Varjassy Lajos (atât pentru oraş cât şi pentru comitat), pe de-altă parte, Consiliul Naţional Central şi local; în paralel cu aceste organe reformiste, se desfăşura organizarea militarilor români şi a celor de expresie maghiară, în cadrul Consiliilor Naţionale Militare pendente; scopul lor prioritar îl constituie păstrarea liniştii şi ordinii, garantarea proprietăţii şi stoparea tendinţelor de răsturnare socială

2 noiembrie

are loc întâlnirea reprezentanţilor ofiţerilor români şi a “teteriştilor” români la cafeneaua “Hungaria”; întâlnirea cvasioficială a ofiţerilor şi subofiţerilor români din fosta armată austro-ungară în casa locotenentului Oprea (primul nucleu al Gărzii naţionale române din Arad).

ofiţerii români din fosta armată austro-ungară formează primul nucleu al Gărzii Naţionale Române (G.N.R.) din Arad; în noaptea dintre 2 şi 3 noiembrie membrii C.N.R.C. sosesc la Arad, venind de la Budapesta; delegaţia este găzduită în casa lui Şt. Cicio-Pop

membrii Marelui Sfat Naţional Român – Şt. Cicio-Pop, T. Mihali, Al. Vaida Voevod, V. Goldiş, A. Vlad, A. Lazăr, Gh. Crişan (secretar) – sosesc la Arad, fiind găzduiţi în casa Cicio-Pop care devine primul sediu organizatoric, civil şi militar, pentru coordonarea înfiinţării consiliilor şi gărzilor naţionale române

3 noiembrie

se constituie Consiliul Naţional Român local, în următoarea componenţă: din partea socialiştilor, Vasile Maghiar, Ioan Costa şi Ludovic Feier, iar din cea a “naţionalilor”, Ştefan Cicio-Pop, Vasile Goldiş şi Gheorghe Crişan; are loc arestarea temporară a delegaţiei ofiţerilor români care sunt duşi în cetatea Aradului (lipsită de prezenţa regimentului teritorial nr. 33, aflat în nordul Italiei); Şt. Cicio-Pop intervine pentru eliberarea celor arestaţi; colonelul Miron Şerb înfiinţează Consiliul Naţional Militar Român

4 noiembrie

Gărzile Naţionale Române din satele aflate în apropierea Aradului depun jurământul în casa Cicio-Pop

5 noiembrie

se perfectează colaborarea cu Consiliul Naţional Maghiar din Arad în vederea menţinerii ordinii cetăţeneşti în municipiul Arad

6 noiembrie

Şt. Cicio-Pop lansează manifestul pentru organizarea Gărzilor naţionale române în locul jandarmeriei, fugită din sate

7 noiembrie

colonelul Miron Şerb relatează că ordinea publică pe teritoriul comitatului Arad a fost restabilită; casa Cicio-Pop devine neîncăpătoare pentru numărul tot mai mare de activităţi ale C.N.R.C.; la Radna, voluntarii din cadrul Gărzilor naţionale române depun jurământul

8 noiembrie

reapare ziarul “Românul” cuprinzând şi proclamaţia “Cătră Naţiunea Română” precum şi textul proclamaţiei preşedintelui american Woodrow Wilson; este difuzat anunţul “Organizarea Gardei Naţionale Române” cu referire la comitatele Arad, Bichiş, Cenad, Timiş, Bihor şi Hunedoara

9 noiembrie

Şt. Cicio-Pop convoacă comitetele executive ale P.N.R. şi P.S.D.U. (secţia română) pentru redactarea notei ultimative către guvernul ungar; comandamentul Gărzilor naţionale române (în frunte Alexandru Vlad) se mută în edificiul Şcolii civile comerciale de fete din actuala piaţă Mihai Viteazul de unde coordonează întreaga Transilvanie

10 noiembrie

biroul central al C.N.R. şi secţia militară a acestui consiliu se mută la Şcoala civilă comercială de fete; printr-o notă ultimativă, C.N.R.C. cere predarea administraţiei teritoriilor locuite majoritar de către români, capitala noului stat suveran român urmând a fi la Sibiu (“guvernul îl vom constitui la Sibiu”)

12 noiembrie

soseşte la Arad Oskár Jászi, ministrul naţionalităţilor, însoţit de faimosul Bokányi,

53

care comunică C.N.R. propunerile guvernului pestan;

13 noiembrie

prima zi a tratativelor dintre delegaţii CNRC, PNR, ai unor consilii judeţene (Şt. Cicio Pop, V. Goldiş, E. Grapini, I. Jumanca, I. Flueraş, A. Lazăr, I. Maniu, I. Erdelyi, Gh. Crişan, A. Cosma, I. Giurgiu, I. Ciordaş ş.a.) şi C.N. Maghiar; C.N.R. evaluează condiţiile guvernului pestan

14 noiembrie

V. Goldiş citeşte în faţa delegaţiei ungare un text în care se preciza că “Naţiunea română pretinde cu tot dreptul independenţa sa de stat”; probabil la sediul Comandei supreme a gărzilor naţionale române din Arad, soseşte mesajul lui Ion I.C. Brătianu privind încetarea imediată a tratativelor româno-maghiare; tratativele continuă până noaptea târziu, când Bokányi fixează ziua de 15 noiembrie drept ultim termen pentru un răspuns definitiv din partea delegaţiei române

15 noiembrie

dimineaţa, delegaţia română, aflată la ceai în casa Cicio-Pop, primeşte nota Comandei supreme; ultima zi a tratativelor româno-maghiare; delegaţia română este suplimentată cu Aurel Lazăr, Iuliu Maniu şi Aurel Vlad; antologică a rămas replica dată de I. Maniu lui O. Jászi, cu privire la soarta Transilvaniei în raport cu statul ungar: “Teljes elszakadás!” (“Ruptură deplină!”); C.N.R.C. publică regulamentul de alegere a deputaţilor pentru Adunarea Naţională care urmează a fi convocată

16 noiembrie

Laurenţiu Oanea aduce un mesaj din partea guvernului român de la Iaşi cu privire la programul Adunării Naţionale; Ghiţă Crişan şi Teodor Roxin pleacă cu un mesaj la Iaşi

17 noiembrie

Iuliu Maniu şi Aurel Vlad pleacă spre Ardeal cu rostul de a pregăti masele pentru luarea hotărârii decisive – Unirea; Se constituie C.N.R. locale din Hălmagiu şi Curtici

18 noiembrie

C.N.R.C. decide convocarea Adunării Naţionale la Alba Iulia, precizând şi data ei – 1 decembrie 1918; socialistul Ioan Mihuţ şi Vasile Goldiş “au reuşit să determine C.N.R.C. ca în cadrul Adunării Naţionale /…/, alături de delegaţii aleşi pe circumscripţii, să fie convocaţi în aceeaşi zi şi în acelaşi loc, românii din toate colţurile Ardealului, Banatului, Crişanei / Sătmarului – n.n. / şi Maramureşului, pentru ca astfel întrunirea să se transforme într-o mare adunare populară a tuturor românilor transilvăneni”

20 noiembrie

o circulară a C.N.R. al comitatului Arad cere înfiinţarea de consilii locale; în ziarul “Românul”, este publicat apelul “Către popoarele lumii”, semnat de V. Goldiş; Nicolae Bălan, revenit din misiunea sa, de la Iaşi, prezintă în faţa C.N.R.C. sugestiile guvernului român privind modalităţile înfăptuirii unirii;

23 noiembrie

colonelul Miron Şerb preia comanda G.N.R. din comitatul Arad

24 noiembrie

C.N.R.C. îşi constituie secretariatul, prezidiul şi secţiile

29 noiembrie

o garnitură de tren (2 vagoane) porneşte spre Alba Iulia cu delegaţiile de Arad şi Oradea; între cei 150 de delegaţi ai social-democraţiei române din Transilvania, secţia română a P.S.D. din Arad era reprezentată de către Sava Damian-Ştrengar, Leon Muntean (tipograf) şi Ghiţă Hălmăgean (tipograf)

1 decembrie

C.N.R Arad şi comanda G.N.R. se mută în sediul conducerii comitatului

2 decembrie

asupra participanţilor la Adunarea de la Alba Iulia care se întorceau acasă se trag focuri de armă în gara Zam, ele provin dintr-un tren blindat aflat în stăpânirea unui comando maghiar (“banda lui Pronay”); în faţa gării din Arad, participanţii întorşi de la Alba Iulia sunt întâmpinaţi de focuri de armă, trase asupra lor

4 decembrie

la Beliu, încep trei săptămâni de teroare a unor formaţiuni maghiare din zonă

29 decembrie

prezenţa oficială a generalului Berthelot la Arad (hotelul “Crucea Albă” şi Episcopie) a generat o serie de incidente de stardă; înştiinţat de cele întâmplate, generalul a dispus imediat introducerea unei forţe militare franceze, cu rol de tampon, în oraş

31 decembrie

armata română se apropie de linia demarcaţională Sighet-Ciucea-Zam, fără a trece la sud de Mureş, ţinând seama, în acest fel, de dispoziţiile marilor puteri întrunite la Paris (Versailles) la conferinţa de pace

proclamaţia comandamentului diviziei coloniale franceze (cu sediul în Timişoara), interzice, începând cu data de marţi, 31 decembrie, posesia armelor de orice fel, arborarea steagurilor, purtarea însemnelor naţionale de orice fel şi formarea unor grupuri mai mari de trei persoane; presa a fost supusă cenzurii militare franceze

1919

15 ianuarie

Consiliul Dirigent îi numeşte pe Iustin Marşeu prefect pentru oraşul Arad şi pe Romul Veliciu prefect al judeţului Arad 54

19 – 20 ianuarie

secţia P.S.D. din Arad trimite la congresul de constituire, de la Sibiu, al Partidului Social Democrat din Ardeal şi Banat patru persoane din oraş şi una din Şicula

20 – 27 ianuarie

forţe militare comandate de către generalul Soós, venite dinspre Szeged în trenuri blingate, controlează gara Arad şi valea Mureşului până la Zam

29 – 30 ianuarie

I. Marşeu este invitat de către comisarul guvernamental Varjassy să participe la proiectul de constituire a Comitetului pentru ordinea publică

3 februarie

Iustin Marşeu, Romul Veliciu şi Teodor Roxin intră în comitetul pentru ordine

21 februarie

trupele ungare, încep acţiunea de dezarmare a gărzilor naţionale din oraş şi a celor aflate de-a lungul căilor ferate

25 februarie

căpitanul Moise Rişcuţia este arestat de către trupele ungare şi transportat la Szeged

3 martie

căpitanul Moise Rişcuţia scapă din detenţia de la Szeged datorită intervenţiei armatei franceze

22 – 23 martie

la Arad, numeroşi muncitori participă la mitingul din Pădurice; a doua zi, cei convinşi de justeţea cauzei internaţionalismului socialist sunt primii care, fascinaţi de victoria revoluţiei sociale socialiste de la Budapesta, pornesc într-acolo pentru a se înrola în armata roşie ungară

25 martie

generalul francez Gondrecourt, guvernatorul militar al oraşului Arad, proclamă starea de asediu

18 aprilie

trupele române sosesc la Şoimoş şi Radna unde sunt vizitate de generalul Gondrecourt

25 – 26 aprilie

la Arad, are loc o întrunire antibolşevică, în prezenţa ofiţerului francez Saint L’Aumer; unele elemente extremiste, de expresie maghiară, scăpând de controlul francez, pregătesc o rezistenţă armată la bariera Micălăcii, împotriva trupelor române

28 aprilie

ocolind Aradul, pentru a evite inutile vărsări de sânge, trupele române înaintează spre Crişul Alb, ajungând la Gyula

2 mai

trupele române intră în Makó, atingând linia Mureşului

5 mai

În seara zilei, la Arad se constituie o parte a guvernului ungar antibolşevic; cei 13 miniştri pornesc spre Szeged în 9 mai

16 mai

16 mai, dr. Sever Ispravnic, avocat din Arad, anunţă autorităţile ungare din Arad că a doua zi va sosi armata română

17 mai

spre surprinderea generală se constată că trupele regimentului 6 Vânători al armatei regale române intraseră pe la nord în oraş, venind dinspre Curtici; primii care îi întâmpină sunt elevii români; încartiruirea trupei româneşti se face pe actuala stradă Mărăşeşti (într-o clădire cu destinaţie potrivită)

18 mai

duminică, este organizată o paradă militară, începând din faţa catedralei ortodoxe române şi sfârşind în centrul oraşului; sub ochii tuturor, la ora 10 a fost arborat pe edificiul conducerii comitatului tricolorul românesc, iar la ora 11 – pe turnul primăriei; comisia administrativă românească soseşte de la Radna pentru a prelua, în frunte cu Iustin Marşeu, administraţia publică

19 mai

luni, de la orele 12 la 17 dureză rezistenţa comisarului Green Nandor faţă de insistenţele lui Iustin Marşeu, secondat de Romul Veliciu de a preda frâiele administraţiei autorităţilor româneşti; trupele coloniale franceze se retrag din oraş în cetate, sub ochii generalului Pétain

25 – 26 iunie

Franchet d’Esperay, cel care încheiase convenţia de armistiţiu de la Belgrad cu guvernul ungar, întreprinde o inspecţie la Arad; cu această ocazie vizitează oraşul şi, la plecare, ordonă schimbarea vechiului corp de funcţionari publici şi recomandă intrarea administraţiei orăşeneşti în mâna autorităţilor de stat române; generalul Gondrecourt, guvernatorul militar al oraşului Arad, este înlocuit cu De Tournadre

7 – 10 iulie

întreaga administraţie trece efectiv în mâinile statului român

1 septembrie

este înfiinţată Şcoala civilă de stat “Iosif Vulcan” având profilul unui gimnaziu cu patru clase; funcţionează în localul (construit în 1885) fostei şcoli civile (înfiinţată în 1872); director este numit Victor Babescu, profesor de limba franceză cu studii la Paris

29 septembrie

Romul Veliciu este instalat oficial ca prefect al municipiului Arad în prezenţa celorlalte autorităţi locale şi a delegatului trimis de Consiliul Dirigent, dr. Ioan Suciu

29 septembrie

se constituie “Asociaţia învăţătorilor din judeţul Arad”, la iniţiativa învăţătorului Iosif Moldovan, numit mai târziu revizor şcolar al Aradului

octombrie

Liceul “Moise Nicoară” îşi începe activitatea în primul său an de funcţionare ca

55

instituţie de învăţământ românească, avându-l ca director pe Nicolae Mihulin

octombrie

îşi deschide porţile Liceul de fete din Arad (din 1920, “Elena Ghiba Birta”) avându-l ca director pe profesorul Lazăr Nichi

7 noiembrie

la alegerile pentru Parlament sunt aleşi membri arădeni ai Partidului Naţional: Vasile Goldiş, Şt. Cicio Pop, Ioan Suciu, Cornel Ardelean, Iuliu Grofşoreanu, Iacob Hătăranu

Ştefan Cicio Pop deţine funcţia de viceprim-ministru şi portofoliile finanţelor şi justiţiei

1919

în municipiul Arad funcţionează 58 de întreprinderi; “Ablonczy şi Bustin” devin reprezentanţa locală a firmei “Ford”

1919 – 1926

Dr. Ioan Robu este primar al Aradului

1920

Vasile Goldiş este ministru însărcinat cu girarea afacerilor Transilvaniei în guvernul Averescu

1920

“Astra” Arad este înfiinţată prin fuziunea fabricii de vagoane “Johann Weitzer” cu fabrica de automobile “Marta”

1920

în 21 noiembrie, este deschisă Şcoala Normală de Fete, în actualul local al şcolii normale din str. Dragalina; conducerea este încredinţată profesoarei Consuela Georgescu

1920

directoratul Liceului “Moise Nicoară” îi este încredinţat profesorului de matematică Ascaniu Crişan care, între 1920-1947, timp în care a fost directorul liceului, şi-a pus amprenta excepţionalei sale pregătiri ştiinţifice şi pedagogice asupra instituţiei care a contribuit enorm la formarea intelectualităţii arădene şi la afirmarea unor elevi talentaţi cum au fost Aurel Avramescu (automatică), Caius Iacob (fizică), Tiberiu Popovici (matematică), Valeriu Novacu (fizică), Salvator Brădean (drept), Deheleanu Petru (teologie), Ştefan Augustin Doinaş (literatură), Cantemir Rişcuţia etc.; liceul a avut profesori renumiţi: D. Panaintescu-Perpessicius, Al. Stamatiad, Ştefan Manciulea, Ştefan Zissulescu, Eduard Găvănescu; dintre elevii şi profesorii liceului s-au afirmat şi spirite democratice şi anticomuniste: Sabin Manuilă – unul dintre creatorii statisticii româneşti -, Ion Scrima – doctor în literatura română, decedat în urma chinurilor suferite în închisorile comuniste -, profesorul Constantin Teodorescu, apărător al valorilor democratice, Ilarion Felea, unul din marii teologi ai ţării, şi mulţi alţii

1920

este înfiinţată Şcoala medie de băieţi nr. 4, cu sediul în Aradul Nou şi cu limba de predare germană

1921

este inaugurată Fabrica de împletituri şi tricotaje Arad (FITA)

1921

se înfiinţează Societatea Anonimă fraţii Neumann

1921

la 1 iulie, 14 şcoli populare din municipiul Arad cu 108 învăţători sunt trecute în subordinea statului român

1921

sunt date în folosinţă gara şi vama Curtici

1921

prima atestare documentară a localităţii Avram Iancu (com. Cermei)

1921

prima atestare documentară a localităţii Andrei Şaguna (com. Zimandu Nou)

1922

inginerului silvic Iuliu Moldovan este senator de Arad

1922

este inaugurată Fabrica de maşini şi turnătorie de fier “Iuhasz I. Arcadie” Arad

1922

începe organizarea sectorului aviatic la “Astra” Arad

1922

prima atestare documentară a localităţii Moţiori (com. Apateu)

1923

Începe să producă “Pfoma” – prima fabrică arădeană de cuţite

1923

este inaugurată Fabrica de ciorapi şi confecţii “Fraţii Stern”

1923

îşi deschide cursurile Şcoala Normală de învăţători, în pavilioanele din Gai ce aparţinuseră aviaţiei militare; conducerea şcolii a fost încredinţată profesorului Ştefan Ciuceanu

1923

în raportul revizoratului şcolar Arad se precizează că în oraş funcţionează 32 de şcoli primare cu 121 învăţători

1924

începe să producă Fabrica de fierărie “Grundmann SA” Arad

1925

la 14 iunie, este promulgată Legea de unificare administrativă

1925

începe să producă “Fatma” – fabrica pentru articole din tablă

1925

expoziţia-târg pentru produse industriale este organizată la Arad

1926-1927

Dr. Ştefan Anghel este primar al Aradului

1926

Fabrica de Zahăr SA

1926

prima expoziţie-târg itinerantă din România a expusă în Palatul Cultural

1925

prima atestare documentară a localităţii Hunedoara Timişană (com. Şagu)

56

1927

prin acordul încheiat la 14 aprilie, între Consiliul Eparhial Ortodox Român al Aradului şi Ministerul învăţământului, şcoala normală confesionlă (vechea Preparandie) fuzionează cu şcoala normală de stat, formând o singură unitate sub denumirea “Şcoala Normală Ortodoxă Română de Stat D. Ţichindeal”, director fiind numit profesorul Ştefan Ciuceanu, iar pr. profesor T. Botiş a rămas în continuare cadru al Institutului Teologic.

1927

într-o şedinţă a profesorilor secundari din Arad, se constituie, la iniţiativa lui Teodor Mariş, “Societatea Petru Pipoş pentru studiul copilului român”

1927 – 1928

Dr. Ioan Robu este primar al Aradului

1928-1931

Dr. Cornel Luţai este primar al Aradului

1929

la 29 iulie, structura administraţiei locale este formată din Consiliul Comunal, delegaţia Consiliului, primarul şi funcţionarii comunali

1929

se deschide bursa locală de mărfuri

1929

se pun bazele Întreprinderii de Cinematografie

1930

stema municipiului Arad este publicată în Monitorul Oficial

1930

Fabrica de vopsele şi lacuri, produse chimice “Polycrom” SA

1930

în oraşul Arad, funcţionează 1022 firme comerciale

1931-1932

Dr. Cornel Radu este primar al Aradului

1931

Băncile “Victoria”, “Bihoreana” din Oradea şi “Timişana” din Timişoara fuzionează, formând Banca “Victoria” SA, cu sediul central la Arad

1932-1933

Dr. Alexa Boţioc este primar al municipiului Arad

1932

se dă în folosinţă edificiul care adăposteşte secţia de boli contagioase a Spitalului de Copii din Arad (Piaţa Spitalului)

1932

inundaţii ale Mureşului în oraşul şi judeţul Arad

1933-1935

Dr. Ioan Ursu este primar al municipiului Arad

1933

la 3 mai, în piaţa Avram Iancu se desfăşoară adunarea antirevizionistă la care participă peste 50.000 arădeni

1933

se dau în folosinţă noile utilităţi (cabine) din ştrandul Neptun

1934

se promulgă Regulamentul pentru funcţionarea Abatorului municipiului Arad

1934

este inaugurată noua uzină de apă a oraşului

1935-1937

Dr. Romul Coţioiu este primar al municipiului Arad

1935

Uzinele Tehnice Arad încep producţia

1936

este inaugurată aerogara Arad

1936

pe teritoriul judeţului funcţionează 259,61 km de şosea naţională

1937

în municipiul Arad, funcţionează 110 de întreprinderi şi 4001 firme comerciale

1937

este dată în folosinţă noua centrală automată de telefonie cu o capacitate de 1200 de linii şi o medie de 721 de convorbiri pe zi

1937

la Arad, Garda de Fier obţine 29.568 voturi, Partidul Liberal 23.651 şi Partidul Maghiar 10.896

1938

în municipiul Arad şi în judeţ, funcţionează 16 bănci locale, cu un capital de 177,2 milioane lei, Aradul ocupând locul 7 pe plan naţional

1938

timp de 40 de zile, Dr. Nicolae Popovici este primar al municipiului Arad

1938

timp de 3 zile, Ştefan Olariu este primar al municipiului Arad, prin delegaţie

1938

în perioada februarie-iulie, Romul Orezeanu este primar al municipiului Arad

1938

Dr. Lt.col. Moise Rişcuţia este primar al municipiului Arad, prin delegaţie

9 septembrie 1938 –

28 septembrie 1940

Gen. Alexandru Vlad este primar al municipiului Arad

1938

este publicat Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Căminului de ucenici Arad

1938

este instituit Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de salvare din municipiul Arad

1940

la 18 ianuarie, Aradul are subscrisă suma de 58 milioane lei, împrumut intern necesar pentru executarea de noi fortificaţii pe graniţa de vest

1940

la 5 februarie, este publicat Regulamentul de edilitate al municipiului Arad

1940

la 17 aprilie, are loc adunarea de constituire a Sfatului judeţean şi municipal al Frontului Renaşterii Naţionale Arad

1940

la 2 septembrie, are loc Adunarea de protest împotriva Dictatului de la Viena la care participă 6000 persoane

1940

în octombrie, 283 de intelectuali din Oradea Mare sosiţi la Arad, în frunte cu PSS Episcopul Nicolae Popovici 57

1940

în 12 ocombrie, se constituie Asociaţia Românilor Expulzaţi din Ardeal, cu sediul la Palatul Cultural din Arad

24-27 ianuarie 1941

lt.col. Vasile Mironescu este primar al municipiului Arad

27 ianuarie 1941 –

1 august 1943

Dr. Cornel Radu este primar al Aradului

1941

se introduc cartele la zahăr, ulei, carne, untură

1941

la 9 mai, are loc şedinţa de constituire pentru Asociaţia Refugiaţilor şi Expulzaţilor din Ardealul de Nord, filiala Arad

1942

este publicat Anuarul Funcţionarilor Primăriei Municipiului Arad

1942

se introduc cartele la pâine

1943

comuna rurală Mureşel devine cartier al oraşului

1943

în municipiul Arad, funcţionează 14 grădiniţe, frecventate de 691 preşcolari, de a căror educaţie se îngrijesc 23 de educatoare

1 august 1943 –

29 noiembrie 1944

dr. Octavian Lupaş este primar al municipiului Arad

1944

în 3 iulie, bombardamentele aviaţiei anglo-americane avariază Fabrica de armament “Astra”, Uzina Electrică, Fabrica de nasturi “Union”, Firma “Fermoar”, Fabrica de ciorapi Albu Simion şi FITA; distrug total Fabrica de lichior “Zwack” şi lovesc cartierul de lângă fabrica “Astra”, gara, Atelierele Principale CFR, producând victime în rândul populaţiei refugiate în adăpostul de la Pădurice (190 morţi şi 677 răniţi) iar atelierele principale C.F.R. şi “Astra” sunt ruinate în proporţie de 85%; 40 de întreprinderi încetează total activitatea datorită bombardamentelor

23 august-27 august 1944

au loc confruntări armate pe teritoriul judeţului Arad între Divizia I cavalerie instrucţie din corpul 7 teritorial al Armatei I, Batalionului 2 din Regimentul 4 grăniceri două batalioane de elevi de la Şcoala de Subofiţeri Radna, două plutoane de armament greu ale Şcolii de Ofiţeri rezervă de infanterie Arad, formaţiuni de luptă patriotice, cetăţeni ai municipiului şi trupele germane din Arad

1944

după 23 august, Liceul “Elena Ghiba Birta” şi Şcoala Normală sunt transformate în localuri de spital

13-22 septembrie 1944

Armatele maghiare ocupă Sânmartin, Macea, Curtici, Vărşand şi Arad

5/6 octombrie 1944

Aradul este bombardat de aviaţia Axei

29 noiembrie 1944

conducerea politică şi administrativă a oraşului Arad este preluată de elemente comuniste locale

29 noiembrie 1944- 1949

Ion G. Pălincaş este primar al municipiului Arad

1945

la 1 ianuarie, un grup numeros de intelectuali se asociază iniţiativei episcopului Andrei Magieru de a solicita Ministerului Educaţiei Naţionale înfiinţarea la Arad a facultăţilor de teologie, filozofie, drept şi litere

februarie 1945

lideri ai partidelor politice arădene, cât şi alţi opozanţi ai regimului sunt internaţi în lagărele de la Caracal şi Bucureşti: comerciantul Ilie Ciocan, Cornel Radu, Radu Filoti, proprietarul Fabricii de Oţet, prof. Ciontea

martie 1945 – decembrie 1946

pe teritoriul oraşului Arad sunt cheltuiţi 693.000.000 lei pentru repararea digurilor, podurilor şi drumurilor, 128.000.000 lei pentru reparaţia şi construcţia şcolilor şi 204.000.000 pentru clădiri publice

13 iulie 1945

intrarea triumfală a Diviziei I cavalerie, Garnizoana Arad

26 iulie 1945

intrarea triumfală a Armatei I Română

noiembrie 1945

în municipiul Arad sunt înfiinţate 22 economate, mărfurile fiind mult mai ieftine decât la comercianţii particulari

noiembrie 1946

Delegaţii partidelor din opoziţie constatată falsificarea alegerilor de către Partidul Comunist, B.P.D. obţinând 49% din voturile arădenilor

1946

Aradul este reprezentat în parlament de către 8 reprezentanţi ai Blocului Partidelor Democratice, 2 reprezentanţi ai Uniunii Populare Maghiare şi 2 reprezentanţi ai Partidului Naţional Ţărănesc

25 aprilie 1947

revolta de la Întreprinderea Textilă Arădeană şi linşarea secretarul P.C.R. pe întreprindere, I. Nedici, de către muncitori

1947

se înfiinţează secţia de autobuze în cadrul Întreprinderii Comunale Arad, pentru a asigura transportul şi legătura centrului cu cartierele oraşului

mai 1948

noul val de arestări cuprinde un număr mare de elevi de la liceele din Arad dar şi preoţi ortodocşi (preot prof. dr. Ilarion Felea, preot prof. Ioan Ageu, preot Damian Tudor, preot Cornel Caceu, preot Emilian Bentea, preot Dumitru Gornic, Teodor

58

Bej, studenţii teologi Crăciun Oprea, Gheorghe Bej, Aurel Raica)

11 iunie 1948

C.F.E. Arad-Podgoria intră în administrarea C.F.R., se comasează fabricile de lichior şi băuturi spirtoase (Z.W.A.C.K., “Belea”, “Flora”), fabricile mici şi mijlocii de tricotaj cu F.I.T.A, iar la I.T.A. au trecut toate fabricile textile mai mici

1948

se deschid primele magazine de stat: “Aradul” (îmbrăcăminte-încălţăminte), magazinul “Lanţul” (articole electronice, menaj, agricole etc.), magazinul “Mureşul” (alimentar) cu 5 sucursale şi 17 măcelării şi magazinul “Romlacta”

1948

naţionalizare a 6784 de apartamente, două hoteluri şi 8 vile

1948

Academia Teologică din Arad este desfiinţată

1948

în Arad, este înfiinţată Facultatea de medicină veterinară, a doua din ţară după cea din Bucureşti

1949

Întreprinderea de Strunguri

1949-1950

Uzinele “30 Decembrie”, “Tricoul Roşu” şi “Libertatea”

1950

Peste 200 de persoane din Arad sunt supuse interogatoriilor, proceselor în închisori şi lagăre de muncă

1950

se înfiinţează cooperative agricole în cartierele Aradul Nou şi Bujac

1950

în Păduricea Aradului, este dat în folosinţă un bazin de înot în aer liber, de dimensiuni olimpice

1959

în municipiul Arad, începe să producă Întreprinderea de Confecţii

1959

este înfiinţată Intreprinderea “Arădeanca”

1 ianuarie 1961

fondată Intreprinderea de Ceasuri I.I.S. “Victoria” din Arad

1962

numărul personalului muncitor în industria municipiului Arad ajunge la 40.000 de oameni

1965

populaţia municipiului Arad este de 120.000 locuitori

municipiul Arad ocupă la o serie de produse de bază pentru economia naţională locul 1, producând întreaga cantitate de vagoane pentru călători, 64,2% din cantitatea de vagoane marfă, 27% din cea de strunguri, întreaga cantitate de ceasuri deşteptătoare, locul 2 la ţesături de bumbac, 5,7% din producţia de unt, locul 7 la carne, locul 9 la lapte de consum, locul 11 la încălţăminte

1965

sunt date în folosinţă amenajările din Băile Arad-Gai, trei bazine descoperite şi unul acoperit

1965-1970

3.907 se construiesc apartamente din fondurile statului şi ale populaţiei

1968

Curticiul este ridicat la rang de oraş

1968

Nădlacul este ridicat la rang de oraş

1970

investiţiile pentru municipiul Arad însumează 4.107.600.000 lei

1970

sistemul educaţional cuprinde 1.572 cadre didactice, 29.572 de elevi şi 3.000 de copii în învăţământul preşcolar

1970

în judeţul Arad, funcţionează 13 cooperative agricole de producţie, cu 559 unităţi, cu 8.700 de angajaţi

1970

în municipiul Arad, este dată în folosinţă Sala Polivalentă, cu o capacitate de 2.000 de locuri

1970

se deschide ştrandul „”Neptun”, pe malul stâng al Mureşului; amenajările iniţiale cuprind 5 bazine, 1.500 de cabine şi 300 de căsuţe

1970

este dată în folosinţă Fabrica de Nutreţuri Combinate, Fabrica de Lapte Praf şi Produse Lactate, Combinatul de Îngrăşăminte Chimice în comuna suburbană Vladimirescu (Glogovăţ)

1975

sunt date în folosinţă Întreprinderea Agricolă de Stat “Sere” şi întreprinderea “Avicola” din Arad

1975

înfiinţarea Facultăţii de subingineri cu două secţii

1975

323 de medici şi 1.227 cadre cu pregătire medie lucrează în sistemul arădean sanitar

1975

reţeaua de apă în oraşul Arad este de 208,7 km în 1975, iar cea de canalizare de 167,8 km

1975

populaţia municipiului Arad înregistrează un număr de 147.145 locuitori

1976

este inaugurat complexul hotelier “Parc”, construit după planurile arhitectului Alexandru Madi

1980

este dată în folosinţă Casa de Cultură a Sindicatelor, edificiu realizat după proiectele lui Viorel Bulgăreanu

1980

în fabricile arădene realizează întreaga producţie de vagoane călători şi ceasuri a ţării, 46,7% din vagoanele marfă, 82,5% din producţia de strunguri, 10,1 din 59

60

producţia de ţesături, 11,3 din cea de tricotaje, 4,7% din producţia de unt şi 4% din producţia de carne

1983

în municipiul Arad, este inaugurat bazinul acoperit “Delfinul”, cu o capacitate de 1000 locuri şi dimensiuni olimpice (50 x 21m)

20-21 decembrie 1989

organizaţia municipală a Frontului Salvării Naţionale preia conducerea oraşului Arad

1989

avocatul Silviu Raţiu este primul primar al Aradului după evenimentele din decembrie 1989

1992

zona vamală liberă Arad – Curtici

ianuarie 1992

populaţia Aradului este de 188.800 locuitori

1996

Crucea Martirilor din Primul Război Mondial, ridicată iniţial în anul 1936, în Piaţa Podgoria, demontată în 1960 şi dusă la Mănăstirea Simion Stâlpnicul din Gai, este amplasată în Parcul Eminescu

1997

este deschis Parcul Europa, amenajat pe malul nordic al Mureşului, în dreptul Sălii Polivalente; sunt sădiţi mai mulţi arbori de către primarii unor oraşe înfrăţite cu municipiul Arad

2004

ridicarea Pecicăi la rang de oraş

sursa

Advertisements

One response

  1. iovu

    Extraordinare informatii. Felicitari si toata lauda pentru muna facuta!

    13 December 2014 at 6:22 PM

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s