blog arădean de cultură generală

Dantura Umana

Dantura umana reprezintă partea cea mai dură şi mai rezistentă dintre toate organele corpului. Ea joacă un rol vital în digestia alimentelor, ajutând la fragmentarea acestora în bucăţi mai mici, prin muşcare şi masticaţie (mestecare).

“Harta” dintilor

Dantura este folosită la mestecarea şi triturarea alimentelor în bucăţi mai mici. Acţiunea de mes­tecare creşte suprafaţa prin care alimentele sunt expuse enzime-lor digestive, prin aceasta grăbind procesul de digestie.
Dantura are un rol impor­tant şi în vorbire – dinţii, buzele şi limba permit articularea cuvinte­lor prin controlarea fluxului aeru­lui ce trece prin cavitatea bucală, în plus, dantura asigură un suport structural pentru musculatura feţei şi, de asemenea, ajută la for­marea zâmbetului.

ANATOMIA DINŢILOR

Anatomia dintelui

Fiecare dinte este compus din coroană şi rădăcină. Coroana este partea vizibilă a dintelui, care se ridică din gingie (care are rol de a susţine dintele pe loc cu fermitate). Coroana fiecărui premolarşi molar include şi nişte proeminenţe, sau cuspide, care facilitează mesteca-tul si triturarea alimentelor.

Rădăcina este porţiunea dinte­lui cuprinsă în maxilare.

STRUCTURA DINTILOR
Dinţii sunt compuşi din patru tipuri distincte de ţesut:
■ Smalţ – stratul transparent, situat în exterior şi totodată sub­stanţa cea mai dură din orga­nism. Este compus dintr-o struc­tură foarte densă, intens mine­ralizată cu săruri de calciu, acest strat ajutând la protecţia straturi­lor interne ale dinţilor de bacteriile periculoase şi de schimbările de temperatură provocate de alimen­tele şi băuturile reci sau calde.
■ Dentina – înveleşte şi prote­jează miezul intern al dintelui şi este asemănătoare în compoziţie cu osul. Este compusă din odonto-blaşti, celule ce secretă şi menţin dentina de-a lungul întregii peri­oade de vârstă adultă.
■ Pulpa – conţine vase de sânge care asigură aprovizionarea dintelui cu oxigen şi substanţe nutritive. De asemenea conţine nervi, responsa­bili de transmiterea durerii şi a sen­zaţiei de temperatură către creier.
■ Cementul – acoperă suprafaţa externă a rădăcinii. Este o formă de ţesut conjunctiv ce conţine cal­ciu şi leagă dintele de ligamentul periodontal, care ancorează ferm dintele în alveola dentară, loca­lizată în maxilarul superior sau inferior.

Dinţii asigură susţinerea structurală pentru muşchii feţei, în plus, ei joacă un rol important în vorbire şi ajută la conturarea zâmbetului.

Dezvoltarea dinţilor de lapte la copii
Oamenii dezvoltă două rânduri de dinţi de-a lungul vieţii. Primul set de dantură, cunoscut ca dan­tura deciduală, sau dinţii de lapte, începe să se dezvolte în timpulvieţii fetale la aproximativ două luni după momentul concepţiei şi constă, în total,într-un numărde 20 de dinţi.

STADIILE DEZVOLTĂRII DINTILOR
Dentina acestor dinţi se formează încă din timpul vieţii fetale. După naştere, smalţul dentar se dez­voltă în etape.
Smalţul dinţilor din faţă se dez­voltă primul şi este, de obicei, complet în jurul vârstei de o lună, în timp ce smalţul molarilor din spate (al doilea rând) nu se dez­voltă complet decât după vârsta de un an şi jumătate.
Odată ce smalţul dentar s-a dezvoltat complet, dinţii încep să erupă. Dinţii din faţă au erupţia în general între vârsta de şase şi 12 luni, în timp ce molarii erup între 13 şi 19 luni de viaţă, iar caninii la sau după 19 luni. Stadiul final de dezvoltare a dinţilor este formarea rădăcinii, un proces lent, care con­tinuă până când copilul depăşeşte vârsta de trei ani.

Smalţul dentar începe să se dezvolte la scurt timp de la naştere. Dinţii de lapte erup în etape, întâi cei din faţă, iar molarii din rândul doi ultimii.

Dezvoltarea danturii permanente
După câţiva ani, dinţii de lapte sunt înlocuiţi de un set de dinţi permanenţi, dantura adultului. Adultul are 32 de dinţi, inclusiv al treilea rând de molari.
în jurul vârstei de şase ani, rădăci­nile dinţilor deciduali se erodează încet prin presiunea exercitată de erupţia dinţilor permanenţi şi prin acţiunea celulelor osoase specia­lizate, din maxilare. Acest proces, numit resorbţie, permite erupţia danturii permanente, de dedesub­tul dinţilor deciduali. Dacă un dinte permanent lipseşte – situaţie des­tul de frecventă – dintele de lapte corespunzător rămâne pe loc.

SETUL COMPLET DE DINŢI
Pe măsură ce dinţii de lapte sunt înlo­cuiţi, gura şi maxilarele îşi schimbă forma pe care au avut-o în copilărie şi încep să capete un aspect mai pronunţat, ca de adult. Dinţii adul­ţilor sunt, de obicei, mai închişi la culoare şi diferă ca mărime şi pro­porţii de dinţii de lapte. Dantura permanentă completă este pre­zentă, în general, în jurul perioadei adolescenţei, cu excepţia celui de-al treilea molar (măseaua de minte) care tinde să erupă în jurul vârstei de 18-25 de ani.

în jurul vârstei de şase ani, copiii încep să îşi piardă dinţii de lapte. Aceştia încep să se clatine şi în cele din urmă sunt înlocuiţi de dinţii permanenţi.

TIPURI DE DINTI
Adulţii au, în general, 32 de dinţi -16 pe maxilarul superior şi 16 pe cel inferior (mandibulă) – care se potrivesc unii peste alţii pentru a realiza muşcătura şi mestecarea alimentelor. Despre oameni se spunecăsunt heterodonţi (au din­ţii diferenţiaţi, de forme, dimensi­uni şi cu funcţii specifice):
■ Incisivii – adulţii au opt inci­sivi, localizaţi în partea din faţă a gurii – patru pe maxilarul supe­rior, iar ceilalţi patru pe maxila­rul inferior (mandibulă). Incisivii au o margine ascuţită, folosită la tăierea alimentelor.
■ Caninii – de ambele părţi ale incisivilor se găsesc caninii, numiţi astfel din cauza asemănă­rii lor cu coţii ascuţiţi ai câinilor. Există doi canini pe fiecare maxi­lar şi rolul lor principal este de a perfora şi sfâşia hrana.
■ Premolarii – cunoscuţi şi sub numele de bicuspizi, sunt măsele ce au două protuberante numite cus-pide, cu rolul de a tritura şi ames­teca alimentele. Pe fiecare maxilar se găsesc patru premolari.
■ Molarii – situaţiîn spatele pre-molarilor, în locul unde se pro­duce mestecarea cea mai puter­nică. Există doisprezece molari, denumiţi primul molar, al doilea molar şi al treilea molar. Mola­rul al treilea se mai numeşte şi măseaua de minte.

MĂSEAUA DE MINTE
Măselele de minte sunt vestigii din urmă cu mii de ani, când ali­mentaţia omului era alcătuită din alimente crude, ceea ce necesita o mestecare viguroasă şi o putere de triturare mare, care erau asi­gurate de al treilea set de molari, în prezent, măselele de minte nu mai sunt necesare pentru mes­tecare, în schimb ele pot împinge ceilalţi dinţi şi pot provoca pro­bleme prin aglomerarea dinţilor, de aceea sunt frecvent extraşi de către medicii stomatologi.

Oamenii sunt heterodonţi -ceea ce înseamnă că dantura lor nu este uniformă ca mărime şi formă.

sursa

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s