blog arădean de cultură generală

Despre caini: pentru iubitorii de caini

Cainele (canis familiaris) este cu siguranta animalul domestic cel mai raspandit si care detine un rol deosebit in ambianta societatii omenesti. De aproape 20.000 de ani a stabilit cu omul un raport atat de strans incat imparte cu acesta multe dintre aspectele cele mai importante ale vietii: alimentatia, casa, munca, joaca si in consecinta, momentele de varf si de cadere ale sortii. O implicare atat de intima si o colaborare atat de profunda, nu numai pe plan practic, dar si pe cel emotiv si afectiv, nu se mai intalnesc la nici un animal, nici macar la cal.

Inca de la inceputul perioadei de domesticire, cainele a prestat pentru om o serie variata de servicii cu un progres evolutiv al animalului. Cainelui nu-i mai revin doar sarcinile de paza, aparare si ajutor la vanatoare, dar si cele de calauza si de ajutor pentru nevazatori si infirmi, de politist, de purtator de mesaje in timp de razboi, de salvator pentru persoane prinse sub daramaturi sau avalanse, pentru a nu mai vorbi de rolul fundamental de prieten. Dincolo de rasa, de dimensiuni si de aptitudini, in societatea noastra cainele trebuie sa fie considerat mai ales ca un companion, un colaborator, care nu numai ne ajuta, dar ne ofera in plus si neconditionat dragostea si devotamentul sau. El nu cere, in schimb decat sa poata trai conform naturii si exigentelor sale: dar acestea, dincolo de hrana corespunzatoare, de apa proaspata si de un culcus cald presupun si, inainte de toate, raportul afectiv. Un caine nu este “doar un caine” si, cu atat mai putin, o jucarie care poate fi luata sau abandonata dupa propriul capriciu: este o fiinta vie, cu o sensibilitate foarte ridicata, parcurgand un traseu evolutiv in care omul are un rol preponderent. Cand un caine musca, este agresiv, nu exista indoiala ca acest comportament nenatural este provocat de un comportament violent si necorespunzator din partea omului.

Cainele are un coeficient de inteligenta superior fata de multe alte animale, ca pisicile, papagalii, caii, are o disponibilitate deosebita spre asociere si o predispozitie importanta pentru invatare. Datorita sociabilitatii sale are, de asemenea, extraordinara abilitate de a interpreta chair si cele mai mici semnale, inclusiv cele

În cresterea si educarea cainelui trebuie luate în considerare cateva elemente critice. Printre cele mai importante sunt: socializarea, expunerea progresiva la mediu si stimulii sai si pastrarea stresului în limite suportabile.

Socializarea

Socializarea începe, practic, cand puiul este de 6-8 saptamani, perioada în care se poate forma, cu mare usurinta, atasamentul fata de grupa umana.

Socializarea permite puiului sa se ataseze emotional de noua familie, atasament (si chiar dependenta) care îl face mai usor de educat, întrucat acest tip de atasament are la baza nevoia de atentie, de atingere, de hrana si de comunicare ale puiului.

O a doua forma de socializare, care impune, de altfel, si expunerea progresiva la mediu, începe de la varsta de 12-14 saptamani si se refera la socializarea puiului cu mai multe persoane necunoscute pana atunci. Astfel, puiul este expus unor noi mirosuri, noi sunete si chiar noi tipuri de comportament, ajungand sa accepte mangaiere sau manipulare de la o persoana necunoscuta, fara sa-i provoace teama.

Acest tip de socializare se cere facuta si viitorilor caini de paza, avand în vedere ca, astfel, se formeaza încrederea de sine a puiului. Multi refuza sa-si lase puii mangaiati, de teama ca vor ajunge prea prietenosi cu strainii si nu vor mai putea face serviciu de paza.

Aceasta idee este, însa, gresita. Lipsa socializarii duce mai degraba la formarea neîncrederii si, ajuns la maturitate, acest caine poate ataca neprovocat sau, mai grav, poate trece în extreme, devenind violent sau de necontrolat atunci cand se afla în spatii cu trafic intens. Socializarea puiului implica, de asemenea, si actiuni care sunt asemanatoare cu activitatea de cuib, iar acestea pot fi: alergarea dupa minge, trasul de carpa, jocuri de-a v-ati ascunselea si chiar o lupta usoara cu puiul. La caini este o regula de familie: Cei care se joaca împreuna, raman împreuna!

Acesta este motivul pentru care sfatuiesc posesorii de caini sa nu permita altor persoane sa se joace cu cainele lor mai mult decat ei însisi o pot face. Joaca formeaza o legatura mult prea puternica pentru a fi ignorata. Poate fi, în schimb, o redutabila recompensa sau stimulare emotionala.

Alegerea puiului – testarea lui

Varsta puiului si modalitatea de alegere a acestuia sunt criterii care influenteaza felul în care cainele va reusi sa se integreze familiei si gradul de dificultate în educarea animalului.

Ideal este ca puiul sa fie achizitionat în intervalul de varsta 7-12 saptamani. Puiul lasat în cuib pana la aceasta varsta are timp sa se socializeze corect cu fratii si cateaua mama.

La maturitate, puii socializati corect în cuib nu arata dificultati în relatia cu alti caini. Un alt aspect este reprezentat de sursa de la care cumparati puiul. Sfatul meu este sa ma contactati cand doriti sa achizitionati orice rasa de caine. Eu sunt preocupat de selectia cainilor atat dupa calitatile de lucru, cat si dupa frumusetea unui caine. Daca vom alege puiul de caine pe care dumneavoastra vi-l doriti, nu vom avea nici un fel de problema vis-a-vis de relatia pe care o sa o aveti cu acesta (educatie, comportament).

Testarea cainilor

Bagajul ereditar joaca un rol extrem de important în comportamentul de mai tarziu al puilor. Sexul influenteaza agresivitatea si ordinea dominarii în cuib, dar nu si adaptarea la situatii noi sau usurinta cu care puiul învata. Emotivitatea influenteaza performanta si este pastrata în echilibru doar de caracterul motivational al exercitiului.

Testarea puilor se face individual, într-un loc necunoscut puiului, loc de unde nu poate auzi sau vedea alti pui sau alti caini.

Puii care latra sau sunt mai agitati se vor dovedi dificili în procesul de educatie. Un pui care se joaca cu diferite obiecte va fi un catel care se va dresa foarte usor. Un pui care se sperie de zgomote va fi un catel, unde dresajul va dura mai mult, dar in urma unei socializari corecte va trece cu “brio” schema de dresaj.

Pentru cei care îsi cumpara prima oara un caine, sfatul meu este sa se orienteze catre un pui care se adapteaza usor, este interesat de minge si se abandoneaza fara sa arate teama. Puii dominanti, usor agresivi, nu sunt recomandati familiilor cu copii mici sau batrani. Puii umili vor avea nevoie de o deosebita blandete si multa dragoste. Acestia vor putea fi buni companioni pentru persoane varstnice.

Refuzul de hrana – gasita pe jos sau oferita de oameni straini

Dintre toate exercitiile de impunere si mentinere a disciplinei, refuzul de hrana este de o importanta majora. Pentru a putea începe pregatirea acestuia, cainele trebuie sa cunoasca si sa raspunda bine la comenzile de disciplina (PAS, SEZI, CULCAT, ASTEAPTA, LIBER, VINO AICI) si la chemarea la stapan.

Asteptarea pe o perioada mai lunga

Premergator începerii exercitiului de refuz de hrana, cainele trebuie sa aiba fixata asteptarea pe o perioada mai lunga în comanda CULCAT, asteptare care trebuie respectata chiar si în absenta stapanului. De asemenea, cainele trebuie sa accepte prezenta stapanului, asezat chiar langa el, si mangaierea pe cap, fara sa se ridice. Persoana care va juca rolul necunoscutului, ii va arunca hrana (carne, mezeluri, paine, fructe, ciocolata) pe jos. In momentul cand cainele se va duce sa manance de pe jos, acesta va fi corectat printr-o comanda ferma de interdictie (FUI, NU-I VOIE).

Repetarea exercitiului

Dati cainelui comanda CULCAT-ASTEAPTA. Asezati-va langa el si repetati-i acestuia comanda de ASTEAPTA. Un necunoscut aflat la 2-3 metri în fata cainelui, va arunca, la indicatiile dumneavoastra, hrana (carne, mezeluri, paine, fructe, ciocolata), la aproximativ un metru, suficient de aproape ca sa-l tenteze, dar destul de departe încat cainele sa nu poata ajunge la mancare decat daca se ridica. În momentul în care cainele întoarce capul catre mancare, dati-i comanda de interdictie FUI, pana ce cainele întoarce capul catre dumneavoastra.

De îndata ce face asta, laudati-l cu BRAVO, avand însa grija sa ramana în CULCAT-ASTEAPTA, iar dupa 2-3 secunde dati-i LIBER, pasind înapoi si îndepartandu-va de mancare. Laudati entuziast cainele si jucati-va cu el. Pe masura ce cainele arata dezinteres fata de mancarea aruncata în stanga sa, ori are nevoie de corectie din ce în ce mai putin pentru a-si întoarce capul catre dumneavoastra, cereti necunoscutului sa arunce hrana mai aproape de caine, tot în stanga acestuia. De îndata ce cainele întoarce capul catre dumneavoastra, laudati-l cu BRAVO si apoi dati-i LIBER.

Repetati exercitiul de 2-3 ori pe zi, cu 2-4 aruncari cu mancare la fiecare repetare, folosind serviciile aceluiasi necunoscut pentru primele 2-3 zile. În continuare, este neaparat necesar sa solicitati ajutorul altcuiva, astfel încat cainele sa nu asocieze exercitiul cu o anumita persoana, ci numai cu refuzul de hrana. Aceasta prima etapa va dura aproximativ 10-12 zile.

Marirea gradului de dificultate

Daca ati efectuat bine corectiile în prima faza, însasi aruncarea mancarii catre caine îl va face pe acesta sa-si întoarca privirea de la mancare. În cazul în care aveti de-a face cu un caine mai încapatanat, întariti exercitiul folosind comanda FUI. În cazul în care cainele se întoarce cu capul catre mancare, chiar si dupa ce a primit interdictia FUI, reluati exercitiul de la început, asa cum a fost descris anterior, întrucat reflexul nu a fost format.

Presupunand ca exercitiul se deruleaza bine, întariti încrederea cainelui, dandu-i LIBER de fiecare data cand raspunde cu indiferenta, pastrand capul întors de la mancarea aruncata. Vor fi caini care, datorita corectiilor aplicate în momentul în care s-au uitat la cremvurstiul aruncat catre ei, se vor ridica din CULCAT, încercand sa evite hrana si, implicit, corectia. Acest lucru nu este o greseala, atata timp cat cainele se culca la loc. Încurajati cainele sa revina în CULCAT, întarind comanda, dandu-i din nou CULCAT-ASTEAPTA, fara însa a-l repune în locul de unde s-a ridicat. Va dura 10-12 zile, pana la întarirea reflexului si obtinerea încrederii cainelui.

Exercitiul de refuz de hrana poate fi parcurs numai de catre caini care au împlinit varsta de 6-7 luni, deoarece pana la aceasta varsta functiile memoriei puilor nu sunt ajunse la maturitate. Nu este permis alt gen de corectie, decat corectia din zgarda si lesa, pentru parasirea pozitiei culcat, si corectia cu palma ce-i acopera ochii pentru tendinta de a mirosi sau manca hrana aruncata langa el. În situatia în care corectia este prea puternica, cainele va asocia nu doar un disconfort, ci o teama reala de aparitia cremvurstilor. Ramane, asadar, ca dumneavoastra, stapanii, sa decideti ce constituie o corectie puternica pentru cainele dumneavoastra.

Disciplina de companie

Orice program de dresaj trebuie sa se finalizeze cu fixarea comenzilor si cu mentinerea acestora. Fixarea comenzilor este o etapa extrem de importanta si se începe cu asteptarea într-o comanda, cu distragerea atentiei. Este foarte bine, cand vedem un caine care îsi asteapta stapanul în fata unui magazin, un altul care nu manaca mancare gasita pe jos, intr-un cuvant, incoruptibil. Ca sa nu mai vorbim cat de protejat este un astfel de caine împotriva oricaror pericole sau accidente.

Asteptarea intr-o comanda

Fixarea unor elemente de disciplina se începe cu asteptarea într-o comanda (indiferent care este comanda), deoarece în acest mod este mai usor de înteles pentru caine.

Pentru început, este bine sa dati cainelui comanda SEZI cu ASTEAPTA.

Comanda de asteptare se da pe un ton ferm. Pentru începatori, stapanul va sta la 2-3 metri distanta, în fata cainelui, iar un necunoscut va chema catelul, folosind chiar numele acestuia. La prima încercare, cainele se va ridica, dar imediat el va fi corectat de catre stapan cu interdictia FUI sau NU-I VOIE si il va scutura din lesa, punadu-l exact din locul in care s-a ridicat. Pentru a va asigura de succesul corectiei, în primele 4-5 sedinte, cainele trebuie sa fie în lesa, iar stapanul sa tina capatul lesei care are 2 sau 3 metri lungime.

Acomodarea cainilor cu botnita

Portul botnitei a devenit obligatoriu la un numar mare de rase, dupa noua Ordonanta nr. 55/2002. Modul în care pregatiti cainele sa accepte botnita va fi decisiv în pastrarea echilibrului cainelui si chiar a echipei stapan – caine.

Portul botnitei necajeste cainii atat de mult, la început, încat multi nu vor mai putea executa nici exercitiile de disciplina, nici nu vor putea face paza la stapan. Încerc sa va vin în ajutor, propunandu-va cateva variante de acomodare a cainelui cu portul botnitei.

Mai întai, trebuie sa va achizitionati o botnita pe marimea cainelui dumneavoastra si înca una cu un numar sau chiar doua numere mai mare. Veti începe cu botnita de numar mai mare, în care veti pune cateva bucatele de carne de vita fiarta.

Cainele trebuie sa nu i se dea sa manace cu cel putin 4-6 ore înainte de inceperea acestui exercitiu. Mai întai îl lasati sa miroasa carnea, apoi ii dati sa manance 2-3 bucatele de carne pe care, mai apoi, le lasati sa cada în botnita. Coborati botnita la nivelul cainelui si invitati-l sa caute carnea.

Va recomand sa nu-l fortati, sa nu-i montati botnita, ci sa-l lasati pe caine sa aleaga momentul si modul în care acesta va cauta bucatelele de carne.

Exercitiile pregatitoare pot dura intre 6 – 15 zile. Trebuie sa va asigurati de interesul total al cainelui pentru prezenta botnitei. Odata ce s-a acomodat cu botnita si mananca linistit din ea, puteti trage curelele de piele pe dupa urechile cainelui. Imediat ce veti face acest lucru, trebuie sa continuati sa hraniti cainele cu bucatele de carne prin botnita, timp de un minut, doua.

Apoi, dati-i jos botnita. Nu grabiti exercitiul. Asocierea fata de prezenta botnitei si portul acesteia trebuie sa fie una placuta. În general, lucrurile decurg mult mai usor cu un caine dresat deja pentru disciplina sau cu un pui.

În urma hranirii cu bucatele de carne prin botnita, cainele se va calma si va accepta sa poarte botnita, pentru scurte perioade de timp. Din acest moment, se poate introduce mersul la pas cu atentie si comenzi de genul SEZI si CULCAT, în asteptare. Mersul la pas cu cainele, purtand botnita, este recomandat sa fie executat pe distante foarte scurte (8-10 m), cu lauda si mangaiere continua.

Psihologie canina

Cand va achizitionati un caine, odata ce l-ati adus acasa, trebuie sa stiti ca familia dumneavoastra devine grupa sau haita lui. Este extrem de important ca puiul sa-si cunoasca pozitia ierarhica in familie. Acest lucru va asigura echilibrul nervos al cainelui, linistea familiei dumneavoastra si, totodata, va determina capacitatea cainelui de a se adapta la un program de disciplinare.

Important!   O relatie de tip dominant–subordonat este imperativ necesara in orice gen de dresaj, indiferent de metoda folosita. Ideea ca puiul trebuie sa aiba un singur stapan in familie este total gresita si, mai mult decat atat, da nastere unor devieri de comportament greu de corectat in timp, cum este agresivitatea fata de membrii familiei. De aceea, este extrem de important ca toti membrii familiei sa dobandeasca pozitia de conducator fata de caine. Iar acest lucru se realizeaza stabilind un numar de reguli pe care toti membrii familiei trebuie sa le aplice cu fermitate, pastrand insa o atitudine placuta si chiar dragastoasa fata de caine.

Odata ce ati reusit sa va impuneti rolul de conducator, acesta trebuie mentinut in permanenta. Cainele, cu o surprinzatoare constanta si subtilitate, va va testa pentru a gasi o fisura in ierarhie. El va incerca sa “castige teren” prin dragalasenii, insa daca va obtine pozitia dorita, vor aparea probleme de comportament care se vor agrava odata cu maturizarea.

Pentru a evita orice aparitie vis-a-vis de problemele de comportament ce pot aparea, personal va recomand sa tineti seama de urmatoarele sfaturi:

cand iesiti afara nu lasati puiul sa stabileasca directia de mers; nu lasati cainele sa doarma cu dumneavoastra in pat, pe canapea sau pe fotolii; dati-i sa manace cainelui la orele pe care dumneavoastra le veti stabili; mangaierea este o recompensa bine-venita si este bine sa o conditionati cand cainele executa o comanda; nu lasati cainele sa sa aibe acces in locul in care dumneavoastra nu doriti (folositi comanda de interdictie – “fui” – “nu-i voie”).   Raporturile cainelui cu pisca

Comportamentul cainelui fata de pisica este in general ostil. Conflictul provine din diferenta profunda existenta intre cele doua specii:

cainele este sociabil, pisica solitara; limbajul celui dintai este diferit de al celuilalt. Cainele care vede o pisica fugind o urmareste, stimulat de impulsul prazii; pentru el este un lucru natural. Dar toti cainii accepta in casa o pisica si se imprietenesc cu ea; la fel si pisica in prezenta unui caine.

Pentru a-i face sa traiasca impreuna va dau cateva sfaturi utile:

evitati sa-i tratati la concurenta cand manaca, fiti atenti sa nu-i faceti gelosi (daca aveti o pisica pe genunchi dati-i cainelui un biscuit), puneti-i sa se joace impreuna inca de cand sunt tineri, nu lasati cainele sa manace din castronul pisicii (folositi comenzi de interdictie – “fui” – “nu-i voie”).   Personalitate canina – Tipuri

Capos : Este genul de caine care in general o sa faca ce i se va spune, cu conditia atunci cand va opune o rezistenta (latra, maraie) i se va da o comanda pe un ton foarte ferm. Dresajul unui astfel de caine necesita o anumita rabdare si mult calm. Rase: Husky Siberian, Samoiedo, Chow-Chow.

Incet: Este genul de caine mai lenes (molosoid) care in general va face ce i se va spune, dar miscarile acestuia vor fi lente. Dresajul unui astfel de caine necesita mai putina rabdare. Rase: Dog de Bordeaux, Mastino Napoletan, Mastiff Englez, Bullmastiff.

Agitat: Este genul de caine care este agitat in permaneta (sare pe oameni, pe stapan, trage in lesa). Dresajul unui astfel de caine trebuie facut intr-o maniera foarte ferma. Rase: Bulldog Francez, Bulldog Englez, Westie, Teckel, Cocker.

Fricos: Este genul de caine care nu este niciodata sigur pe el indiferent de mediul in care se afla. Dresajul unui astfel de caine trebuie facut cu multa blandete. Rase: Bichon Maltese, Caniche, Pechinez, Metisi.

Echilibrat: Este genul de caine curajos si foarte atasat de familie. Dresajul unui astfel de caine se face cu usurinta. Rase: Ciobanesc German, Labrador Retriever, Golden Retriever.

Agresiv: Este genul de caine cu o personalitate puternica, ce poate deveni periculos atat pentru stapan, cat si pentru ceilalti oameni. Dresajul unui astfel de caine se va face într-o maniera extrem de ferma si de la o varsta cat mai frageda. Rase: Ciobanesc Caucazian, Rottweiler, Pit-Bull.

Comunicarea canina

La fel ca si oamenii, canii au propriul lor limbaj. Metoda de comunicare folosita depinde foarte mult de distanta dintre cele doua animale. Cand doi caini sunt foarte aproape unul de altul ei pot folosi semnale auditive, olfactive si vizuale.

Semnalele auditive reprezinta semnalele sonore pe care caini si le transmit unul altuia si se clasifica în mai multe categorii: latratul scurt, latratul lung, chelalaitul, maraitul, scancetul, geamatul, urletul si pufaitul.

Latratul scurt: Fiecare stapan distinge in latratul cainelui sau mai multe semnale: avertisment pentru sosirea unor necunoscuti, prezenta unui animal strain, salutul catre membrii familiei care se intorc acasa, jocul cu un prieten sau un copil, teama de un pericol, cerutul hranei, invitatia la joaca.

Latratul lung: Un latrat puternic cu un ton ostil si prelung. Asa fac deseori noaptea cainii lasati singuri in curte.

Chelalaitul: Este intotdeauna o cerere de ajutor, a catelului sau a cainelui batran.

Maraitul: Exista maraitul din timpul jocului (scurt, in gluma, clar) si acela amenintator (prelungit, ostil, neclar).

Scancetul: Este un “cain cain”, provocat de o durere; mai este si un protest sau o cerere de ajutor.

Geamatul: Exprima o stare proasta si o nemultumire, nerabdare, provoaca mila, cerseste ceva.

Urletul: Un urlet pe un ton inalt, atat ziua cat si noaptea; cateodata este o reactia la muzica sau la dangatele de clopot.   Pufaitul: Un fel de stranut de avertizare, un latrat inabusit cu botul inchis, un prim semnal al apropierii unor straini sau al unor zgomote suspecte; pufaind cainele isi intoarce intotdeauna capul spre locul de unde ii provine nelinistea, ca pentru a-l indica.

Semnalele olfactive reprezinta pentru caini un mod de a afla si de a transmite o mare cantitate de informatii. Cainii pot avea multe surse de mirosuri comunicative cum ar fi: mirosirea anala si genitala, defecatia si urinarea, linsul si mangaierile.

Semnalele vizuale sunt foarte bogate in semnificatii.   Daca un caine ne priveste cu franchete drept in ochi, are cu noi un raport de intelegere si siguranta. Daca nu ne priveste niciodata drept in ochi inseamna ca nu am reusit sa-i intelegem limbajul si sa stabilim cu el o relatie de colaborare. Daca-si muta privirea dintr-o parte in alta, inseamna ca se teme de noi, nu ne iubeste. Daca un caine necunoscut ne apare in fata amenintator, cu o privire deosebit de fixa, inseamna ca este gata sa ne muste la cea mai mica miscare a noastra: este mai bine sa ramanem pe loc.

Cu cat vom reusi sa întelegem mai bine si mai mult din modul de comunicare al cainilor, cu atat noi oamenii, vom reusi sa ne întelegem mai bine cu cel mai bun prieten al omului, cainele.

Ierarhia cainilor

Cainele este un animal sociabil si cand traieste in grup se adapateaza disciplinei ierarhice, la fel cum se intampla cu lupul sau sacalul. Intre puii de la aceasi fatare, in canise, intre cainii care traiesc impreuna, in sate sau la periferia oraselor, se formeaza o scara sociala, dominanta de la un caine-sef, de obicei masculul cel mai varsnic. El are dreptul la controlul anal si genital si la urinarea la cea mai mare inaltime. Daca seful, petru un motiv oarecare (de exemplu dreptul de a manca primul) maraie la un inferior, deseori aceasta, fara nici un motiv, maraie catre un altul, inferior lui.

Gesturile de recunoastere a superioritatii ierahrice a unui alt mascul constau in a se lasa inspectat in zona anala si genitala, fara a exista reciprocitate, a nu urina pe urina celuilalt, a da din coada in timp ce celalalt maraie, a intoarce capul, a-l provoca la joaca, a pleca, a se aseza sau a se culca, a sta nemiscat in timp ce superiorul se indeparteaza.

In data ce superioritatea ierarhica este recunoscuta, ostilitatea inceteaza si poate incepe prietenia.

Agresivitatea canina

Agresivitatea este cea mai serioasa problema de comportament cu care proprietarii de caini se confrunta si, in enorma majoritate a cazurilor, stapanii sunt cei vinovati, iar agresivitatea ar fi putut fi prevenita daca stapanul ar fi avut bunavointa sa afle si sa inteleaga factorii care influenteaza dezvoltarea agresivitatii in comportamentul unui caine si sa actioneze in consecinta, astfel incat bietul animal sa nu devina un pericol pentru cei din jur. Agresivitatea este unul dintre elementele normale ale comportamentului haitei de caini.

Se pot diferentia mai multe tipuri de comportament agresiv:

  agresiunea teritoriala, agresiunea ierarhica, agresiunea de pradator, agresiunea de iritare, agresiunea de frica, agresiunea maternala.   Un caine poate prezenta mai mult de una dintre aceste tipuri de agresiune. In aceasta clasificare, agresiunea ierarhica este un exemplu de agresiune competitiva, iar cele de iritatie si de frica, precum si agresiunea teritoriala si maternala sunt exemple de agresiune defensiva. Exista, de asemenea, episoade de agresiune atipica, identificate in cazurile de hiperagresiune primara si secundara, precum si in cazul unor afectiuni neurologice.

Este foarte important si sa se observe si sa se studieze secventa comportamentala a agresiunii, adica succesiunea ansamblului actiunilor agresorului. Secventa comportamentala a agresiunii este compusa, cronologic, din trei faze:

faza de amenintare si intimidare (cainele maraie, arata coltii, isi zburleste parul, ridica urechile si coada), faza de atac (se repede asupra adversarului si vrea sa-l prinda de unde poate, pana cand acesta adopta pozitia de supunere), faza de asigurare (invingatorul vine si musca mai “cu mila” crestetul sau fata invinsului, isi pune laba pe spatele acestuia.

Exceptand agresiunea de pradator si cea de frica pentru mine ca specialist in recuperarea cainilor cu probleme de comportament, aceasta secventa este importanta, deoarece, atunci cand toate fazele sunt prezente (secventa completa) se vorbeste despre o agresivitate reactionala, iar atunci cand au disparut fazele de amenintare si asigurare, cazul este numit agresiune cu secventa incomoda, ori agresivitatea instrumentala, sau hiperagresivitate secundara.

Sansele de recuperare ale unui asemenea caine (care prezinta una dintre agresiuni) sunt mult mai mari daca programul de recuperare este inceput inca de la primele manifestari ale cainelui. Programul de educatie consta intr-o disciplina de corectie, care depinde de la caz la caz. Lucrand impreuna cu dumneavostra putem ameliora si intr-un final rezolva orice problema de comportament existenta.

Advertisements

One response

  1. Cristina

    Buna de multe ori am salvat ingrijit si ajutat ciini vagabonzi e fff dureros dar sint mindra de mine ca am reusit cit am putut mai bine sai salvaz iar in consecinta au avut ca rasplata o casa cu pernuta si cu oameni iubitori in jurul lor acolo unde erau in drum nemincati bolnavi si vai de ai au ajuns in cele din urma in case la adapost

    13 January 2016 at 12:24 AM

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s