blog arădean de cultură generală

Alfred Nobel

Alfred Nobel (n. 21 octombrie 1833, Stockholm – d. 10 decembrie 1896, San Remo, în Italia)

A fost una dintre cele mai ilustre personalitati ale secolului al XIX-lea. Inventiile, viziunea si generozitatea sa aveau sa marcheze profund cursul si dezvoltarea civilizatiei umane. A fost un vizionar dar si – poate într-o masura mai mare – un Mecena în toata puterea cuvântului. A ramas un punct de referinta, un simbol viu si o sursa de inspiratie pentru multi. Astazi, numele sau a ramas atasat de cel mai râvnit si prestigios premiu de pe mapamond, a carui decernare continua sa fie cel mai important eveniment de gen din mediile politice, culturale si stiintifice internationale.

O familie de inventatori

Destinul a hotarât ca marele inventator si vizionar de mai târziu sa vada lumina zilei pe data de 21 octombrie 1833, în sânul unei familii unde stiinta si cunoasterea se aflau la mare pret. A fost cel de-al treilea fiu al lui Immanuel Nobel si al Andriettei Ahlsell Nobel. Tatal sau, un reputat om de stiinta si inventator al vremii, era descendent al celebrului savant suedez Olof Rudbeck.

Immanuel Nobel (1801-1872)
Andrietta Ahlsell (1803-1889)

 

 

Olof Nobelius (1706-1760)

 

Anna Christina Wallin (1718-1787)

 

Olof Rudbeck (1630-1702)
Johannes Rudbeckius (1581-1646)

Nascut în Stockholm, micul Alfred s-a mutat cu tot cu familie la Sankt Petersburg, unde tatal sau (care, printre altele, a inventat placajul din lemn), avea câteva contracte de onorat.

Alfred a mostenit din familie apetitul pentru stiinta si cercetare.

A fost atras, în perioada adolescentei, de tainele chimiei, pe care le-a studiat cu unul din cei mai prestigiosi profesori din acea perioada, Nikolai Nicolaevici Zinin. Tânarul era deja un om polivalent, fiind înzestrat cu o mare capacitate de a învata fel de fel de lucruri (la vârsta de doar 17 ani vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza si germana), dar marea sa dragoste a ramas chimia. Dupa împlinirea vârstei de 18 ani, Alfred a calatorit în Statele Unite unde, pentru o perioada de 4 ani, si-a aprofundat studiile de chimie sub îndrumarea profesorului John Ericsson, cel care, printre altele, a conceput si proiectat nava blindata USS Ironclad, devenita faimoasa cu ocazia Razboiului Civil American.

Acasa, pe Batrânul Continent, afacerile familiei întâmpinau probleme, fabrica condusa de fratele sau mai mare, Ludvig, intrând în cele din urma în faliment. Întors în Suedia natala, alaturi de tatal sau, Alfred decide sa îsi continue cercetarile în Franta.

Fire deosebit de inteligenta si pragmatica, tânarul suedez intuieste valoarea si importanta explozibililor în diversele domenii de activitate ale proaspat instalatei Epoci Industriale.

Alfred Nobel la 25 de ani
Se apuca deci de cercetari asupra explozibililor, în paralel cu comercializarea nitroglicerinei, cel mai puternic explozibil al vremii, descoperit în anul 1847 de catre Ascanio Sobrero.

Experimenteaza si combina noi formule ale puternicului exploziv lichid, încercând sa creeze un tip de nitroglicerina cât mai stabil posibil, care sa nu explodeze la cele mai mici miscari. Cumplita explozie din anul 1864, de la propria fabrica de explozibili Heleneborg, din Stockholm, duce la moartea tragica a 5 oameni, printre acestie aflându-se si mezinul familiei Nobel, fratele lui Alfred, Emil.

Profund socat si considerându-se vinovatul moral din spatele tragediei, Alfred Nobel mai primeste o lovitura din partea autoritatilor suedeze, care iau decizia de a-i închide uzina, considerand activitatile din domeniul explozibililor ca fiind prea periculoase pentru a mai putea fi permise.

Cu toate acestea, tatal si fratele sau îsi continua afacerile în Rusia, livrând Imperiului Tarist explozibili pentru armata si lansându-se plini de succes în exploatarea petroliera din nordul Caucazului. Cel putin pe plan financiar, norocul începuse sa surâda din nou încercatei familii Nobel, contractele cu armata tarista si sondele de petrol din Azerbaijan si Cecenia transformându-i într-unii dintre cei mai bogati oameni ai acelei periode.

Inventatorul dinamitei

Pe de alta parte, nici Alfred nu s-a lasat doborât de primele insuccese din cariera sa, care se anunta a fi una de exceptie. Dupa ce autoritatile suedeze i-au interzis sa mai faca experimente pe raza capitalei Stockholm, Alfred îsi amenajeaza un laborator în apropierea Lacului Malaren, o zona izolata, fara asezari umane. Afectat profund nu doar de moartea fratelui sau, dar si de miile de decese ale minerilor din întreaga Europa, care foloseau drept principal explozibil periculoasa nitroglicerina, Alfred Nobel îsi dedica toate eforturile descoperirii unui explozibil sigur si eficient.

Porneste având ca material de baza tot nitroglicerina, careia îi adauga diferite tipuri de substante amelioratoare. Varianta norocoasa s-a dovedit a fi kieselgur-ul, numit si diatomita (o roca sedimentara silicioasa), pe care l-a amestecat cu nitroglicerina, transformând astfel periculosul lichid explozibil într-o pasta care ulterior s-a solidificat.

Nobel jubila. Noua substanta avea aceeasi forta de explozie devastatoare a nitroglicerinei, doar ca era mult mai stabila si rezistenta la socurile mecanice.

Alfred Nobel a botezat-o, în premiera, dinamita si a patentat-o în anul 1867.

Pentru a fi detonata cu succes si în conditii sigure, genialul om de stiinta a mai inventat si sistemul de detonare clasic – capsa exploziva care se atasa la capatul batoanelor de dinamita si care era activata prin intermediul fitilului aprins.

În aceeasi perioada istorica, au fost inventate si ciocanul perforator pneumatic, alaturi de burghiul cu cap de diament artficial. Astfel, industria mineritului a capatat noi proportii. Cu ajutorul ciocanului penumatic si al burghiului special, se puteau face orificii în cele mai dure roci, iar în orificiile create erau introduse batoanele explozive de dinamita create de inventatorul suedez.

Primele demonstratii practice au avut loc în mina Redhill din Surrey, Anglia.

Pentru a-si disocia numele de companiile anterioare legate de explozibilii periculosi, Nobel insista ca pe recipientele cu noul explozibil sa fie inscriptionat initial cu sigla “Nobel’s Safety Powder”, fiind ulterior schimbat cu dinamita, termen ce-si are originea într-un cuvânt din greaca veche care semnifica puterea, forta (tot de aici avem si termenul de dinamism sau, daca vreti, Dinamo…)

Nobel combinase mai înainte nitroglicerina cu diferiti compusi nitrocelulozici dar, nemultumit de rezultate, a adaugat apoi în amestec nitrati, obtinând în cele din urma o substanta exploziva mai puternica chiar decât dinamita. Este vorba de gelignita, o gelatina explozibila patentata în anul 1877. Foarte stabila si usor de modelat în diverse forme, gelignita a fost cea care l-a îmbogatit pe Nobel.

Cu toate acestea, cautarile si cercetarile sale în domeniu nu au fost stavilite de succesul financiar, Alfred Nobel descoperind si balistita, un compus chimic precursor al pulberilor explozibile din prezent, înca folosit la lansarea rachetelor.

 Savantul si florareasa

Succesul sau depasise orice estimari si asteptari. Nobel calatorea prin lume, fondând peste 90 de laboratoare si centre de productie în 20 de tari. Cu toate ca alesese Parisul drept resedinta oficiala, era mai tot timpul pe drumuri. Victor Hugo, unul dintre prietenii apropiati, obisnuia sa-l tachineze denumindu-l “cel mai bogat vagabond din Europa”.

Spirit cautator, Nobel a contribuit si la inventarea cauciucului arficial, a pielii artificiale si a matasii artificiale. Pâna în momentul mortii sale din anul 1896, Nobel brevetase 355 de inventii.

Cu toate ca a ramas necasatorit pâna la sfârsitul vietii, conform datelor culese de biografii sai, genialul om de stiinta nu a ramas indifenent la farmecul sexului frumos, având cel putin 3 iubiri memorabile. Prima sa relatie a avut loc în Rusia, cu o tânara pe nume Alexandra, care i-a respins însa cererea de casatorie.

Munca intensiva si cercetarile nu i-au lasat prea mult timp pentru viata sentimentala. La 43 de ani, dupa cum marturisea unor apropiati, se simtea deja batrân si obosit.

Oricum, un anunt postat de ilustrul savant într-o gazeta a vremii ne spune mult despre Alfred Nobel, omul din spatele inventatorului:
“Gentleman bogat si foarte educat, caut o doamna de vârsta medie, cunoscatoarea a mai multor limbi de circulatie, în rol de secretara si camerista… “

Singura care a corespuns criteriilor savantului s-a dovedit a fi Bertha Kinsky, o contesa austriaca, de care Nobel s-a îndragostit. Dupa o relatie de scurta durata, contesa l-a parasit pentru a se marita cu fostul ei iubit, baronul Arthur Gundaccar von Suttner.

În ciuda despartirii, contesa a tinut o corespondenta neîntrerupta cu Nobel pâna în anul mortii savantului. Pe baza scrisorilor, se crede ca Bertha Kinsky a avut o influenta majora în ceea ce priveste ideea premiului pentru pace.

Ultima si cea mai lunga relatie sentimentala a lui Nobel a fost cu o simpla florareasa din Viena, pe nume Sofie Hess. Relatia a durat peste 18 ani, iar Alfred o numea deseori “Doamna Sophie Nobel” .

Premiul Nobel – ultimul omagiu al unui geniu generos

Evenimentul care a stat la baza crearii Premiilor Nobel de astazi a fost unul tragic si personal, în egala masura, pentru inventator. Dupa ce fratele sau Ludvig a decedat în anul 1888, în timpul unei vizite în Franta, un jurnal frantuzesc de scandal a publicat, din greseala, un necrolog din care reiesea ca cel care murise era Alfred Nobel, pe care publicatia îl condamna pentru inventiile facute.

Puternic marcat de titlul care afirma: “Negustorul Mortii a murit – Dr. Alfred Nobel, care s-a îmbogatit descoperind mijloace fara precedent de a ucide alti oameni, a murit ieri”, Alfred Nobel a început tot mai des sa se gândeasca la modul în care si-l vor reaminti generatiile viitoare.

Pe data de 27 noiembrie 1895, în cadrul Clubului Suedezo-Norvegian din Paris, marele inventator avea sa anunte în public crearea premiului care-i va purta numele pe veci.

Tot atunci si-a citit testamentul, care stipula ca toata averea sa sa fie transformata într-un fond de lichiditati din care, anual, sa fie rasplatite mari realizari în stiinta, precum si eforturile facute de o persoana pentru instalarea pacii pe planeta – indiferent de religia, nationalitatea, rasa ori sexul celor ce înfaptuisera aceste realizari.

Dupa ce si-a platit toate taxele, Nobel si-a cedat integral averea administratorilor fondului din care aveau sa fie rasplatiti laureatii de mai târziu. Era vorba de suma de 31.225.000 coroane suedeze, adica aproximativ 250 milioane USD la nivelul anului 2008.

Ulterior, premiul avea sa fie divizat pe domenii precum literatura, fizica, chimie si medicina.

Premiul pentru pace este în continuare acordat persoanei sau societatii care, în decursul unui an, întreprinde cele mai multe eforturi pentru dezvoltarea fraternitatii între oameni, lupta pentru reducerea cursei înarmarilor sau actioneaza ca mediatori eficienti în cadrul conflictelor armate.

Astazi, premiul Nobel este mult mai cunoscut decât omul care l-a înfiintat si i-a dat numele – un mare inventator si savant al Epocii Industriale, ale carui izbânzi stiintifice au permis crearea premiilor ce stimuleaza mai departe cunoasterea si aventura spiritului uman.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s