blog arădean de cultură generală

Cetatea Aradului

Comitatul Arad 1782-1785

Locul strategic de prim ordin, asezat la întretaierea a doua foarte importante drumuri comerciale, unul care duce din Câmpia de Vest spre Transilvania si altul, care vine din nord, dinspre Oradea si Satu Mare si face legatura cu Timisoara si calea fluviala oferita de Dunare, a fost observat si de generalii Împaratesei Maria Tereza. Prin urmare, luând în considerare si necesitatile militare, într-o regiune de curând cucerita si înca instabila, s-a luat hotarârea de a se construi o fortareata de tip Vauban.

Imparateasa Mária Terézia (n. 13 mai 1717, Viena – d. 29 noiembrie 1780, Viena)

Lucrarile au început în anul 1762 si au durat peste 20 de ani, pâna în 1783,

Cetatea Aradului

desfasurându-se sub supravegherea si dupa planurile elaborate de arhitectul militar austriac Filipp Ferdinand Harsch. Planul ei, în forma stelata, cu sase bastioane se înscrie printre cetatile de tip Vauban din faza târzie, ce încheie totodata si evolutia sistemelor stelare din Transilvania. Zidurile, asezate pe trei rânduri, au fost construite din caramida si au fost umplute cu pamânt, iar grosimea lor este în jur de trei metri si, la acea vreme, au fost înconjurate de un sant umplut cu apa din Mures,

Sant de aparare umplut cu apa

marginit spre exterior de un mic val de pamânt. În acest tip de fortificatie unghiurile sub care sunt construite zidurile sunt astfel calculate încât proiectilele de artilerie sa poata fi deviate prin ricoseu iar pamântul de umplutura atenueaza forta exploziilor.

Zid de aparare

Zidul Cetatii Aradului (vedere din interiorul cetatii)

Zidul Cetatii Aradului (vedere din interiorul cetatii)

Zidul Cetatii Aradului (vedere din interiorul cetatii)

Zidul Cetatii Aradului (vedere in interior)

Zidul Cetatii Aradului (vedere in interior)

Zidul Cetatii Aradului (vedere din exterior)

Circumferinta zidurilor cetatii aradene este de 3180 metri si acestea au fost prevazute cu bastioane de tip cavaler, flancate de redute pentagonale. În total bastioanele cuprindeau 296 guri de foc. În interior au fost ridicate trei corpuri principale de cladiri, care cuprindeau comandamentul, garda cetatii si manastirea spital, care includea si biserica în stil baroc, care astazi este în stare de ruina.

Cele trei cladiri construite in Cetatea Aradului

Ultimii patru calugari dedicati Sf. Ioan de Capistrano au locuit în manastire pâna în 1861.

Biserica din cetatea Aradului (perioada interbelica)

Biserica din cetatea Aradului (perioada interbelica)

Biserica din cetatea Aradului (prezent)

Biserica din cetatea Aradului (prezent)

Biserica din cetatea Aradului (prezent)

Biserica din cetatea Aradului (prezent)

Biserica din cetatea Aradului (prezent)

Biserica din cetatea Aradului (prezent)

Biserica din cetatea Aradului (prezent)

La ridicare cetatii au participat peste 1500 de familii din împrejurimi, si au trebuit darâmate si 169 de case. În total au fost cheltuiti, de catre guvernul austriac imperial peste trei milioane de florini, o suma impresionanta pentru acea vreme.

Lagar pentru prizonieri

Monument al paznicilor care au pazit prizonierii

Dar aceasta solida fortificatie, care a gazduit tot timpul o garnizoana militara, nu a fost pusa în situatia de a-si împlini rosturile de aparare a imperiului în fata unui inamic extern, ci a fost pusa în valoare doar în confruntarea cu „inamicul” intern, reprezentat de armata revolutionara maghiara, în timpul revolutiei de la 1848-1849, când cetatea a fost asediata timp de noua luni, între octombrie 1848-iunie 1849.

In timpul revolutiei de la 1848

În schimb a fost folosita ca închisoare militara. Acolo fiind internati numerosi revolutionari, inclusiv cei 13 generali executati de autoritatile militare austriece, în apropierea cetatii, în 6 octombrie 1849.

Cei 13 generali executati in Arad

Monumentul celor 13 generali maghiari (vedere spre raul Mures)

Monumentul celor 13 generali maghiari (vedere spre raul Mures 2011)

Monumentul celor 13 generali maghiari (vedere dinspre raul Mures)

Monumentul celor 13 generali maghiari (vedere dinspre raul Mures)

Monumentul celor 13 generali maghiari (vedere dinspre raul Mures 2011)

Tot în cetatea Aradului a fost întemnitat pentru o vreme si revolutionarul român Eftimie Murgu. Primii militari internati au fost adusi în fortareata Aradului în anul 1794, când 1200 soldati francezi din armatele revolutionare au facut cunostinta cu viata de prizonierat pe pamânt aradean. Si soldatii turci luati prizonieri în Bosnia în anul 1881 au cunoscut îndeaproape umezeala celulelor si rigorile regimului de detentie. În timpul primului razboi mondial în cetate a luat fiinta un lagar în care au fost internati mii de prizonieri sârbi. În timpul detentiei au murit de tifos si rele tratamente 4317 internati, iar în memoria lor a fost pusa pe poarta de la intrare o placa comemorativa. Ei au fost înmormântati în mai multe gropi comune în cimitirul Pomenirea. Într-o interpelare, din cursul anului 1917, facuta în parlamentul de la Budapesta, deputatul de Siria al Partidului National Român, Stefan Cicio Pop, a atras atentia asupra conditiilor inumane în care sunt tinuti prizonierii, multi dintre ei fiind civili: femei si copii. Fara îndoiala, cel mai celebru prizonier al închisorii a fost Gavrilo Princip, care în data de 28 iunie 1914 l-a asasinat, la Sarajevo, pe principele mostenitor al coroanei Austro-ungare, Franz Ferdinand, atentat care a constituit motivul imediat al izbucnirii primului razboi mondial.

Garnizoana militara

În perioada interbelica cetatea a fost garnizoana a Aradului si a gazduit regimentul 93 infanterie, care împreuna cu celelalte unitati din cadrul Diviziei 1 infanterie româna a participat la campania din Uniunea Sovietica, fiind stabilit pe pozitii în Stepa Kalmâca, din sudul Stalingradului. În 20 noiembrie 1942 divizia româneasca a suportat atacul principal dat de doua armate sovietice, pierind în acea înclestare numerosi soldati si ofiteri ai regimentului 93 din cetatea Aradului. Dupa armistitiul încheiat de România în 12 septembrie 1944 si ocuparea Aradului de armata sovietica, în cetate a fost încartiruita o unitate de tancuri sovietica care a „rezistat” acolo pâna în anul 1958, când trupele „eliberatorilor” au fost retrase din întreaga tara. Dar vocatia razboinica a cetatii Aradului nu s-a încheiat atunci pentru ca imediat locul sovieticilor a fost luat de un regiment românesc de tancuri. În cadrul procesului de restructurare si modernizare a armatei în anul 1995 a luat fiinta batalionul 191 infanterie „Colonel Radu Golescu”. În octombrie 1997 batalionul 191, cu garnizoana în cetatea Aradului, a fost nominalizat pentru constituirea batalionului mixt româno-ungar de mentinere a pacii, batalion care a devenit operational începând cu anul 1999. Întâmplarea a facut ca vizita noastra de documentare în Cetatea Aradului sa fie facuta în data de 20 octombrie a.c. când a avut loc ceremonia de schimbare a comenzii unitatii, fiind prezent cu acel prilej în cetate seful esalonului superior, col Ioan Manci, comandantul Brigazii 81 Mecanizate. Dupa anul 2000 oficialitatile Aradului au cerut în repetate rânduri introducerea în circuitul civil a cetatii, fiind întocmite studii pentru valorificarea turistica si culturala a locatiei. Pâna în prezent demersurile nu au putut fi finalizate din cauza rezistentei Ministerului Apararii, care invoca lipsa banilor pentru amenajarea unor noi spatii de încartiruire a unitatii, asa ca cetatea tip Vauban a Aradului, cu o vechime de 250 de ani, gazduieste si la început de mileniu trei o garnizoana militara, caz unic în Europa.

Cetatile medievale

Actuala cetate, care se dezvaluie în toata puterea ei de pe soseaua de centura a municipiului Arad, nu a fost singura în decursul istoriei multiseculare a orasului. Prima dintre ele a fost localizata de mai multi specialisti la sud-vest de actuala localitate Vladimirescu (Glogovat), la patru kilometri est de municipiu, spre Valea Muresului. La locul numit „Santuri”, pe un grind mai ridicat, s-au efectuat între anii 1974-1979 ample lucrari arheologice în urma carora au fost puse în evidenta valuri de pamânt în forma unui trapez, cu santuri de aparare în fata. Materialul arheologic descoperit dovedeste locuirea umana înca din secolele VIII-X. Urmele de arsura au dus la concluzia ca cetatea a fost distrusa pe la 1028, în timpul luptelor dintre ducele Ahtum si armatele regelui Stefan cel Sfânt, conduse de ducele Chanadinus.

A doua cetate sau castru regal, resedinta a comitatului Orod, s-a aflat în apropierea primei cetati. Urme arheologice deosebit de consistente din secolele XI-XIII au fost descoperite atât pe liziera terasei de vest a comunei Vladimirescu cât si de-a lungul soselei Arad-Deva. Ultima atestare a unor elemente umane care au gravitat pe lânga cetate dateaza din 1311. Se pare ca si aceasta fortificatie, ca multe altele din zona, a fost distrusa în timpul marii invazii tatare din 1241.

Din relatarile cronicarului Anton Verancici rezulta ca în 9 ianuarie 1551, atunci când târgul Aradului a fost cucerit de catre turci, el nu avea nici ziduri nici valuri de pamânt care sa-l apere. În anul 1554 pasa Kasâm a început construirea unei fortificatii, pe malul drept al Muresului, lânga actualul pod de fier de pe soseaua Arad-Timisoara, în jurul careia se va dezvolta apoi municipiul Arad. Cetatea avea o forma dreptunghiulara, cu bastioane unghiulare la colturi. Pe parcursul secolelor XVI-XVII cea de-a treia cetate a Aradului a fost în repetate rânduri asediata, incendiata si apoi refacuta. Astfel în anul 1595 a fost eliberata de ardeleni, din nou cedata turcilor în 1616, arsa de trupele lui Gheorghe Rakoczy al II-lea în 1658 si din nou refacuta de turci.

Harta Aradului 1755 (vechea cetate medievala)

O interesanta relatare despre cetate, asa cum arata ea la 1660, ne ofera calatorul turc Evlia Celebi: „Cetatea este situata pe o insula a Muresului si are 50 de ostasi, o baie mica, o geamie, un han… este construita din ziduri cu umplutura de pamânt, având o circumferinta de 400 de pasi. Are doua porti tari de lemn, una este poarte Ineului spre nord, înafara ei se gasesc doua sute de case crestine. Alta e poarta Timisoarei…”Aceasta cetate a fost cucerita de austrieci în decembrie 1685 si reparata în anii 1698-1701, dupa planurile lui Georg Johann Harrukern. Urme slabe ale acestei cetati au fost gasite în secolele XIX-XX, astazi însa nimic nu mai aminteste de cetatea medievala, ea fiind intrata definitiv în istorie.

Istoria Aradului in imagini: Partea XII: update: Cetatea Aradului (ziduri exterioare, zona NE)

Istoria Aradului in imagini: Partea XVI: update: Cetatea Aradului (24.02.2013, zona Sud)

9 responses

  1. Pingback: Istoria orasului Arad « Articole interesante

  2. gugulugu

    Se vede ca e stapanita de romani! Biserica e in paragina, cetatea la fel, gunoaie etc!

    edit: am editat acest comentariu pentru ca acest blog nu este un loc pentru comentarii ironice/rasiste

    21 October 2011 at 10:46 PM

  3. Pingback: Istoria Aradului in imagini: Partea I: Aradul Nou – Poduri peste Mures « "Enciclopedie vie"

  4. Pingback: Istoria Aradului in imagini: Partea XII: update: Cetatea Aradului (ziduri exterioare, zona NV) « "Enciclopedie deschisă"

  5. Laura

    am o intrebare ati fost vreodata prin tunelele cetatii?sa vedeti mai mult in interior?

    13 January 2013 at 5:46 PM

    • am fost in cetate, este o cetate frumoasa bine conservata, din pacate neingrijita

      13 January 2013 at 8:59 PM

    • SIL

      Pt cei care nu stiu sau nu se informeaza inainte de a comenta. Cetatea apartine de Ministerul apararii care, si astazi refuza sa cedeze cetatea Municipalitatii (desi, aceasta a facut dese sesizari si cereri catre toate guvernele de dupa revolutie) pt ca DOAR in felul acesta cetatea se poate restaura. Au fost facute planuri de restaurare si sau vehiculat si sume necesare investiri in acest monument, in asa fel incat, sa functioneze ca si un adevarat monument (sub aripa UNESCO) si cu siguranta, ar fi un succes in ceea ce priveste o afluenta mare de turisti somani dar si straini care ar aduce bani municipalitatii si totodata, am putea arata Occidentului ca sunt si in Romania multe locuri de vizitat de care trebuie sa fim mandri, dar, cum in Romania birocratia (vezi Ministerul Apararii si cel al Culturii care ar trebui sa fi gasit din `89 si pana astazi o soulutie avanatjoasa) este corigenta, probabil, v-a trebui sa mai asteptam ceva timp pana cand acest monument v-a putea fi vizitat de toti cei interesat. P.S. Paremi-se ca cetatea este cea mai mare cetate de tip medieval din Europa….pe o suprafata de 57 de hectare.

      28 April 2013 at 10:41 AM

  6. Pingback: Istoria Aradului in imagini: Partea XVI: update: Cetatea Aradului (24.02.2013, zona Sud) | "Enciclopedie deschisă"

  7. Pingback: Scurt istoric al Aradului. VIDEO : Aradul – un oraș care era să fie mutat. « CER SI PAMANT ROMANESC

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s