blog arădean de cultură generală

Cei mai periculosi munti din lume

Muntii nu trebuie tratati in joaca. Cu toata frumusetea si maiestuoziatea lor, muntii ascund pericole mortale chiar si pentru alpinistii, padurararii sau drumetii experimentati. Pana si Carpatii nostri, care nu au inaltimi ametitoare, pot prezenta pericole si capcane fatale pentru cei care iau in deradere tainele muntelui si nescotesc regulile de fier ale incursiunilor in imparatia de piatra si padure. Stau astfel marturie zecile de morti care sunt jertfiti tribut muntilor in fiecare an. Cu atat mai periculosi se dovedesc a fi cei mai inalti si mai inaccesibili munti ai planetei. Acesti colosi de piatra isi iau tainul de vieti omenesti chiar si din randul celor mai buni alpinisti si montagnarzi din lume. Daca ajungeti vreodata sa-i calcati cu bocancul si sa-i escaladati cu cordelina, fiti constienti nu doar de spectacolul grandios care apare la fiecare pas, ci mai ales, de pericolele care pandesc dupa fiecare crapatura de piatra si bucata de gheata…

10. Muntele Fuji, Japonia
Inaltime: 3.776 m

Muntele Fara Seaman, cum s-ar talmaci din limba japoneza, troneaza neclintit desupra capitalei Tokyo. Timp de milenii, silueta sa vulcanica, de forma unui con perfect, cu varful invesmantat in albul imaculat al zapezilor stravechi, a aprins imaginatia poetilor, pictorilor si iubitorilor de frumos din Tara Soarelui Rasare. Cu tot aspectul sau de munte batran, cuminte si elevat, Fuji este necrutator cu turistii. Niponi sau straini, muntele sacru al Japoniei nu-i iarta deloc. In fiecare an, in perioada cuprinsa intre lunile octombrie si aprilie, zeci de turisti inconstienti care ignora avertismentele autoritatilor, mor prabusiti in prapastii.
Cauza deceselor este una eminamente prosteasca. Muntele Fuji este celebru pentru rasaritul de soare, care, vazut de pe culmile sale, prezinta imagini splendide, unice. Pentru a obtine unghiuri cat mai bune pentru vizionare sau fotografiere, turistii niponi escaladeaza muntele noaptea in speranta gasirii celor mai bune locuri pentru rasaritul soarelui. Cum escaladarea unui munte pe timp de noapte este un act necugetat pentru un neinitiat, multi amatori de fotografii extraordinare isi gasesc obstescul sfarsit in prapastiile celui mai frumos munte din Japonia.

9. Muntele McKinley, Alaska, S.U.A.
Inaltime: 6.194 m

Indienii din triburile Athabasca il numesc Denali, adica Cel Mare in limbajul lor. Si muntele se ridica la inaltimea renumelui… McKinley nu este doar cel mai inalt munte din America de Nord, ci si un mare colectionar de vieti omenesti. Printre recordurile sale se numara si faptul ca regele muntilor din Alaska are o baza mai mare chiar decat a Everestului. Deoarece este situat in nord, latitudinea sa ridicata face ca atmosfera de aici sa fie mult mai rarefiata decat cea a unui munte inalt de 8.000 metri situat ipotetic, undeva langa Ecuator.
Un alt dusman al temerarilor care se incumeta sa-l cucereasca, este omniprezentul ger. Aici temperaturile sunt cumplite. Iarna scad pana la -60 de grade Celsius, iar in momentele cand bate vantul, temperatura resimtita de organismul uman aflat pe Denali este de -83 grade Celsius. Datorita aceleiasi latitudini ridicate, riscul raului de inaltime este foarte frecvent. Din motivele enumerate mai sus, rata succesului escaladarii muntelui se ridica la doar 50% din incercari. Multi au fost cei care au pierdut batalia: in fiecare an, zeci de alpinisti isi pierd viata pe povarnisurile inghetate. Anul 2003 a fost cel mai rau – 100 de alpinisti au murit la intalnirea cu Cel Mare.

8. Charro Chalten, Patagonia, Granita dintre Chile si Argentina
Inaltime: 3.375 m

Cunoscut alpinistilor occidentali si sub denumirea de Muntele Fitz Roy, Charro Chalten isi datoreaza numele original apropierii sale de satul El Chalten. De la prima sa “cucerire” petrecuta in anul 1952, cand alpinistii francezi Lionel Terray si Guido Magnone s-au catarat pe cea mai inalte culme a sa, Fitz Roy a luat anual un tain gras de vieti omenesti. In ciuda inaltimii sale deloc impresionante pentru un munte ucigas de oameni, Fitz Roy este un munte periculos chiar si pentru alpinistii profesionisti si experimentati. Periculozitatea muntelui vine sub forma versantilor de granit, ceea ce face ca orice operatiune de escaladare sa se transforme intr-o aventura extrema, unde moartea poate pandi la orice pas. Adaugati aici si vremea care se poate schimba in mai putin de 5 minute.
Fitz Roy este un munte « specializat », daca putem spune asa, in uciderea de fotografi. Forma sa unica si spectaculoasa, atrage in fiecare sezon sute de fotografi din lumea intreaga, amatori dornici sa imortalizeze instantanee cat mai deosebite. O mare parte sfarsesc pe povarnisurile inghetate, trupurile lor nemaifiind recuperate niciodata. Pentru a va face o idee despte dificultatea lui Fitz Roy, retineti ca, in prezent, in medie, circa 50 de persoane urca si coboara in siguranta de pe Everest. Fitz Roy, este escaladat cu succes doar o singura data pe an!

7. Muntele Matterhorn, Italia, granita cu Elvetia
Inaltime: 4.478 m

Chiar daca germanii il numesc Matterhorn, italienii – Cervino, iar francezii – Cervin, este vorba despre unul si acelasi munte, care candideaza la titlul de cel mai periculos masiv montan din intregul lant al muntilor Alpi. Imaginea sa pitoreasca, de munte care tasneste precum un horn alb spre tariile cerului, ascunde de fapt un mare ucigas de oameni. Simbol a Alpilor, Materhorn a pedepsit crunt prima incercare de cucerire venita din partea oamenilor. Prima ascensiune de succes a fost intreprinsa in anul 1865, cand o expeditie condusa de alpinistul Edward Whymper, a reusit sa urce pe varf.
Muntele nu a lasat nepedepsita indrazneala alpinistilot. Pe drumul de coborare, aproape toti tovarasii lui Whymper au cazut in prapastii. Matterhorn nu s-a multumit cu atat. In intervalul de timp cuprins intre anii 1865-1995, muntele a cerut ca jertfa vietile a peste 500 de oameni. Printre pericolele care pandesc aici, cele mai frecvente iau forma avalanselor starnite din senin, aglomerarii potecilor inguste, caderilor frecvente de stanci si pietre si vanturilor extrem de puternice care duc deseori la dezechilibrari urmate de caderi in prapastii.

6. Muntele Washington, New Hampshire, S.U.A.
Inaltime: 1.917 m

Ei bine, cine s-ar astepta ca un munte de nici 2.000 metri inaltime sa prezinte asemenea dificultati incat sa ocupe pozitia 6 a acestui top? Muntele banal si sters din nord-estul Statelor Unite, nu se lasa mai prejos decat “marii ucigasi de oameni” din Anzi, Himalaya sau Antarctica. In primul rand, trebuie sa retineti ca pe crestele sale modeste, vremea se schimba incredibil de repede. In al doilea rand, muntele cu nume de presedinte american prezinta numeroase portiuni cu zapada si gheata permanenta, care rezista chiar si pe timpul verii.
De la inceputul ascensiunilor istorice pe munte, pana in prezent, pantele inghetate au curmat vietile a peste 100 de persoane. Iarna, temperaturile scad pana la -43 grade Celsius, iar cand bate vantul temperatura coboara pana la -75 grade. Si daca inca va mai intrebati ce cauta acest munte pe lista celor mai periculosi colosi de piatra din lume, tineti-va bine, sa nu cumva sa va ia vantul! Muntele Washington detine un impresionant record mondial. Pe data de 12 aprilie 1934, pe varful muntelui au fost inregistrate cele mai puternice vanturi care au batut vreodata pe Terra, de cand se fac asemenea masuratori. Atunci, vantul a suflat cu viteza de 480 km/ora… Suficient sa darame un zid gros de caramida!

5. Everest, Nepal
Inaltime: 8.848 m

Cel mai inalt munte din lume se mentine la inaltime si atunci cand este vorba despre pericole, ascensiuni dificile sau, mai grav, pierderi de vieti omenesti. Si daca credeati cumva ca inaltimea nu costa, iarasi gresiti. In plus, “brandul” Everestului prezinta inca un pericol. De data aceasta unul financiar. Cum turismul de inaltime este cea mai mare sursa de venituri pentru guvernul nepalez, autoritatile cer bani seriosi pentru orice montagnard care a intrat in Tara Zeilor cu gandul de a cuceri cel mai inalt varf de pe glob. Comasate, costurile finale ale unei aventuri pe Chomolugma, se ridica la aproximativ 25.000 $ de persoana, o suma deloc neglijabila in aceste vremuri tulburi pentru finante…
Din momentul in care, in 1953, Sir Edmund Hillary a cucerit prima data Everestul, si pana la finele anului 2009, “Acoperisul Lumii” a cerut jertfele a 216 oameni. Cel mai grav incident s-a petrecut in anul 1996, cand o furtuna de zapada a ucis 8 alpinisti. Conditiile cele mai dificile pandesc odata cu intrarea in asa-zisa “Zona a Mortii”, undeva la peste 8.000 metri inaltime, cand cantitatea de oxigen din aer devine insuficienta si alpinistii care aleg sa urce pe varf fara butelii de oxigen au la dispozitie doar cateva ore pentru a face ascensiunea si a se intoarce. Cele mai multe morti s-au petrecut in acesta zona, cadavrele ramanand congelate pe vecie, ca un tribut macabru platit de indrazneala omului de a sfida inaltimile supreme.

4. Kangchenjunga, Granita dintre India si Nepal
Inaltime: 8.586 m

Medaliat cu bronz in competitia celor mai inalti munti ai lumii, si invins doar de K2 si Everest, Kangchenjunga (a carui traducere din nepali semnifica Cele Cinci Comori de Zapada) este, de fapt, un masiv muntos care contine 5 piscuri, fiecare depasind inaltimea de 8.450 metri.
Pana in anul 1852, lumea stiintifica credea ca masivul muntos este cel mai inalt munte al lumii. Datorita situarii sale intr-o zona inaccesibila majoritatii oamenilor, muntele si-a pastrat puritatea si salbaticia initiala. Nu va bucurati… nu inca. In ultimii ani, in pofida echipamentelor avansate, rata deceselor a urcat pana la 22%, o reflexie trista a avalanselor tot mai frecvente provocate de incalzirea globala, peste care se adauga viscolele iscate din senin. Cum Natura nu ar fi fost indeajuns de ostila pentru alpinisti si montagnarzi, zona a devenit in ultimul timp teatru de operatiuni militare intre gherilele maoiste si autoritatile indiene si nepaleze.

3. Nanga Parbat, Pakistan
Inaltime: 8.125 m

Daca in limba urdu (vorbita in Pakistan), Nanga Parbat se traduce prin Muntele Gol, din cauza imenselor sale culmi stancoase lipsite de vegetatie, ei bine, in jargonul alpinistilor, muntele si-a castigat macabrul renume de “Ucigasul de oameni”. Nanga Parbat “ofera” din plin toate modalitatile unui sfarsit tragic in imparatia sa. Aici moartea pandeste la fiecare colt sub forme cat mai hade si variate: edeme pulmonare sau cardiace, degeraturi fatale, hipotermie, avalanse, epuizare fizica, rau de altitudine.
O expeditie germana din anul 1930 a platit cu moartea a 31 de membri curajul de a-l infrunta pe Muntele Gol. Pana in prezent, din cei 261 de alpinisti care au urcat pe varful sau, 61 au decedat in conditiile enumerate mai sus. In anul 2005, celebrul alpinist sloven Tomaz Humar, ramas izolat timp de 6 zile pe un perete de gheata la inaltimea de 5.900 de metri, a scapat cu viata doar datorita interventiei norocoase a armatei pakistaneze, care l-a salvat cu ajutorul unui elicopter militar. Printre ultimele victime ale Muntelui se numara alpinistul italian Karl Unterkircher, care in anul 2008 a cazut intr-o crevasa. Cu un an in urma, cataratorul sud-coreean Go Mi-Sun a alunecat intr-o prapastie datorita vanturilor puternice, in momentul in care cobora de pe munte dupa o ascensiune incununata de succes…

2. Annapurna, Nepal
Inaltime: 8.091 m

Devotii hindusi au ales pentru al 10-lea munte ca inaltime de pe Terra, numele de Annapurna, adica Zeita Recoltelor. Astazi, Annapurna, detine din nefericire un record in recolta de vieti omenesti. Multi il considera cel mai periculos munte din lume, tinand cont ca rata deceselor se ridica la 41% din totalul alpinistilor care incearca sa-l escaladeze. Drumurile sunt intr-o stare dezastruoasa, o cadere cu masina in prapastii putand pune capat oricand urcusului pana la taberele de baza de la poalele muntelui, de unde incepe de fapt ascensiunea propriu-zisa.
Spre exemplu, drumul care face legatura intre Marpha si Tatopani este considerat cel mai periculos din lume. Padurile care inconjoara muntele adapostesc numerosi ursi negri himalayeni, leoparzi, serpi veninosi si chiar tigri. Prabusirile peretilor de gheata si desprinderile de stanci sunt relativ frecvente, in special primavara. Raul de altitudine a curmat insa cele mai multe vieti oemenesti. Din anul 1950, cand a fost escaladat pentru prima data, Annapurna a mai fost escaladat de 130 de temerari. 53 de alpinisti au platit expeditia pe Annapurna cu viata, printre acestia numarandu-se si celebrul spaniol Iñaki Ochoa de Olza.

1. K2, granita dintre Pakistan si China
Inaltime: 8.611 m

Poreclit de alpinisti “Muntele Salbatic”, K2 este cel de-al doilea varf al lumii, ca inaltime, dupa Everest. Cu toate acestea, K2 isi intrece cu mult rivalul din punct de vedere al pericolelor si dificultatilor. In randul alpinistilor de elita exista si astazi dispute cu privire la cel mai dificil munte al planetei, opiniile expertilor fiind impartite intre Annapurna si K2, insa din punct de vedere strict tehnic, K2 prezinta cele mai mari dificultati de escaladare. Chiar si cea mai usoara ruta de urcare consta in traversarea unui complicat ghetar alpin de mare altitudine.
Muntele si-a castigat in timp si trista reputatie de “Ucigas de Femei”. Din cele 6 alpiniste care l-au escaladat de-a lungul timpului, doar una singura, Edurne Pasaban din Spania, a scapat cu viata. Spre deosebire de Annapurna, muntele cu cele mai multe victime omenesti, K2 este imposibil de urcat pe timp de iarna. Cel putin 77 de alpinisti au pierit pe K2 pana in prezent, majoritatea cadavrelor nemaiputand fi recuperate niciodata… Cel mai trist incident s-a petrecut in anul 1986, in timpul celebrului 1986 K2 Disaster, cand 13 alpinisti au fost ucisi de furtuni violente.

*

FACTS

Il cheama Horia Colibasanu, are 29 de ani si in viata de zi cu zi este dentist la Spitalul Municipal din Timisoara. Nu e nici inalt, nu are nici supermuschi, nici fite, e un banatean pirpiriu si mucalit, cum ii sade bine oricarui locuitor al orasului de pe Bega. Ce treaba avem noi cu el? Ei bine, Horia este primul roman care s-a suit pe K2 (8.611 m), cel mai dificil varf al planetei (asa, cam de cinci ori mai nasol decat pleasca aia de Everest) si tot primul roman care a urcat pe Manaslu (8.163 m), cel de-al optulea varf, ca inaltime, din lume.

A vrut sa renunte

In ziua de varf pe Manaslu, la 29 aprilie a.c., Colibasanu a vrut sa renunte de doua ori. Prima oara la 6.800 m, la doua noaptea, la numai o ora de la plecare, cand mainile au inceput sa-i inghete. Era neobisnuit de frig la acea altitudine (minus 40 de grade C), iar vantul batea foarte tare. A doua oara, era pe la 8.000 si ceva de metri, la mai putin de un ceas de varf. Dupa 9 ore de ascensiune, extenuat si ca vai de mama lui, timisoreanului i-a trecut prin cap sa se intoarca. Dar, spre deosebire de hotul acela din banc care sare 99 de garduri si hotaraste ca nu-l mai poate sari si pe ultimul, Colibasanu a tras un pui de somn… dupa care a mers mai departe.

Cum e la mare inaltime?

De obicei, greu, pentru ca nu este oxigen, iar vanturile si gerurile sunt aspre. De asemenea, e neplacut pentru ca mancarea nu-i grozava si, cel mai adesea, nu sunt decat barbati pe acolo… desi Reinhold Messner, cel mai de succes alpinist din lume, merge tot timpul cu prietena lui. Si a reusit foarte multe.

Ce cauti tu pe munte?

Asta e o intrebare pe care si eu mi-o pun din cand in cand si, de fiecare data, raspund diferit. Probabil, libertatea de a-ti lua o luna-doua lumea in cap, poate setea de perfectiune, plus acea senzatie sublima pe care o ai vreme de cateva secunde, atunci cand ajungi obosit pe varf si stii ca „ai dat-o“, ca pur si simplu mai bine – adica, alpinistic vorbind, mai sus – nu se poate.

Este alpinismul un sport solitar sau de echipa?

Alpinismul este clar un sport de echipa, in special catararea. Alpinismul de altitudine, in schimb, are o mica problema, si anume ca la peste 7.000 de metri nu se pot face salvari, pentru ca nu poti duce pe cineva in spate atunci cand abia te mai duci pe tine. Iar elicopterele nu zboara mai sus de atat. Asa ca regula e simpla – trebuie sa te bazezi pe tine insuti, iar o echipa se formeaza in scopul sporirii sanselor de a ajunge pe varf. Pe Manaslu, eu am facut echipa cu spaniolii Iñaki Ochoa si Jorge Echocheaga; ne schimbam, la fiecare 15 minute, in fata, la facut urme in zapada pana la genunchi. De unul singur mi-ar fi fost imposibil.

Care sunt elementele-cheie prin care se diferentiaza Manaslu de K2?

Manaslu este cu 400 de metri mai scund si nu are caderi de pietre. Are, in schimb, mai multe avalanse, e mai mult de mers la altitudine, pe niste platouri al dracului de lungi, zapada e imensa, iar vremea – deosebit de proasta. Nu fusese urcat de 3 ani, la fel ca si K2. Asta spune ceva.

Romanul cu cei mai multi optmiari (varfuri mai inalte de 8.000 de metri) la activ este Horia Colibăşanu care s-a suit pe K2 (8.611 m) in 2004 (devenind primul roman pe K2), Manaslu (8.163m) in 2006, Dhaulagiri (8.167m) in 2007 si Annapurna (8.091 m) in 2010 (primul roman pe Annapurna).
In lume exista 14 optmiari, iar primul alpinist care a reusit sa urce pe toti este italianul de origine germana Reinhold Messner – performanta realizata intre anii 1970 si 1986.

2 responses

  1. Marcel Stockl

    Aceeaşi impresie am avut şi eu, atunci când l-am văzut pe Horia Colibăşanu. Era la Palatul Cultural din Arad, după expediţia pe K2. Aşteptam să apară în sală, iar atunci când a sosit, eu tot căutam un om de munte, un musculos, un uriaş. Surpriza a fost pe măsură, atunci când în faţa noastră a apărut un tip care părea chiar firav. felicitări pt. material. Blogul este excelent.

    6 June 2012 at 6:34 PM

    • Multumesc

      6 June 2012 at 7:27 PM

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s