blog arădean de cultură generală

Machu Picchu – 100 de ani de mister

Autor: Marius Comper

Pe 24 iulie 2011 se împlinesc 100 de ani de la descoperirea cetatii incase Machu Picchu, al carei nume se traduce prin „piscul batrân” în limba Quechua, vorbita de-a lungul Anzilor. Hiram Bingham, cel care a descoperit citadela în anul 1911, i-a dat numele muntelui pe care este situata, iar denumirea originala nu a fost descoperita niciodata.

Machu Picchu se situeaza pe o culme de munte la 450 de metri deasupra fluviului Urubamba, afluent al Amazonului. Întregul complex se întinde pe 32.500 de hectare, însa zona construita, care cuprinde 172 de locuinte, este concentrata pe un platou ce masoara 530 de metri în lungime si 200 de metri în latime, înconjurat de terase destinate agriculturii. Se crede ca aproximativ 1.000 de oameni au locuit în acest vechi oras incas, construit în secolul al XV-lea.

Cum a fost “descoperit” Machu Picchu
Hiram Bingham III, un tânar profesor de istorie de la Universitatea Yale, a pornit în 1911 într-o expeditie de cercetare în Peru, propunându-si sa descopere “ultimul refugiu al civilizatiei Inca”. El mai calatorise cu 3 ani înainte în America de Sud si vizitase ruinele incase din Choquequirao, în sudul Peru-ului. Aceasta calatorie i-a trezit interesul pentru cetatile civilizatiei Inca, facându-l sa viseze la descoperirea “orasului pierdut” al incasilor.

Bingham aflase din documentele istorice faptul ca Manco Inca, unul dintre ultimii împarati incasi, a construit un oras intitulat Vilcabamba într-o zona nelocuita, în încercarea de a iesi de sub dominatia conchistadorilor spanioli. De asemenea, Bingham auzise despre o asezare aflata pe culmea estica a Anzilor, intitulata “Matcho Piccu”, însa niciun european sau american nu reusise sa descopere acest sit, el nefiind mentionat nici de documentele spaniole.

Bingham a pornit în expeditie convins ca va gasi ultima cetate a incasilor în valea râului Urubamba. Spre norocul sau, în acel an guvernul peruan croise un drum prin defileul râului Urubamba, pentru a facilita transportul de zahar, cauciuc si cacao din Amazon. Istoricul american a fost printre primii exploratori care au putut folosi acest drum, acesta dovedindu-se extrem de util în expeditia sa.

Cu o zi înainte de epocala descoperire, Bingham l-a întâlnit pe Melchor Arteaga, un campesino (taran) din zona, care i-a spus ca putea sa-l conduca la un oras stravechi. În dimineata zilei de 24 iulie 1911, ploua în valea Urubamba, iar Arteaga i-a spus lui Bingham ca urcusul era prea dificil pe timp de ploaie. “Când am fost de acord sa-l platesc cu un sol, de 3-4 ori venitul unei zile de munca în zona, a acceptat în cele din urma sa ne ghideze la ruine”, a relatat exploratorul.

Urcând prin desisul padurii tropicale, ei au ajuns la o ferma a câtorva campesinos, aflata la aproximativ 350 de metri deasupra nivelului râului. Surprinsi sa-l vada pe exploratorul american, taranii i-au dat acestuia de mâncare si, aflând ca acesta cauta o cetate veche, i-au spus ca “putin mai departe” va gasi ruinele unui oras vechi.

Însotit de un copil în vârsta de 11 ani, care cunostea calea spre ruine, Bingham a continuat sa urce pe munte, pâna când a ajuns la o ampla zona terasata ce l-a facut sa înteleaga ca a descoperit un sit important al civilizatiei incase. Exploratorul american a continuat sa urce timp de doua ore, pâna când a ajuns la “un labirint de ziduri mici si mari, acoperite de jungla, ruinele unor cladiri construite din blocuri de granit decupate atent si legate fara sa se fi folosit ciment”. Bingham a ramas uimit de precizia si maiestria pietrarilor incasi si de frumusetea întregii structuri descoperite, fiind convins ca descoperise “orasul pierdut al Incasilor”.
Profesorul de la Yale a facut un inventar al tuturor structurilor descoperite, iar un an mai târziu s-a întors si a efectuat excavatii în situl arheologic, curatând suprafata de copaci si expunând lumii întregi frumusetea citadelei. Pe parcursul lucrarilor, Bingham a descoperit mii de obiecte – printre care unelte de piatra, bijuterii si ceramica – pe care le-a dus la universitatea Yale, cu acordul guvernului peruan. În ultimele decenii, autoritatile din Peru au ajuns sa regrete acordul, sustinând ca de fapt acesta stipula doar împrumutul temporar al artefactelor catre Yale.

Peru a avut o disputa îndelungata cu institutia de învatamânt americana, solicitând acesteia sa returneze artefactele pe care Bingham le-a scos din tara. Pentru a recupera obiectele ce apartineau patrimoniului national, presedintele i-a scris presedintelui american Barack Obama, cerându-i sa intervina pentru a facilita repatrierea obiectelor. În cele din urma, peruanii au avut sorti de izbânda, universitatea Yale returnând o parte din cele peste 5.000 de obiecte în martie anul acesta, inclusiv 370 de piese de muzeu ce vor fi expuse în Cusco.

În ultimii ani, cercetari efectuate de oameni de stiinta din Franta si Peru au aratat ca aventurierul german Augusto Berns vizitase Machu Picchu cu 44 de ani înainte de Bingham. Chiar daca exploratorul american nu a “descoperit” cu adevarat Machu Picchu, ruinele fiind cunoscute de taranii ce traiau în zona, el a fost prima persoana care a facut cunoscut acest sit în întreaga lume, publicând detalii si imagini din expeditia sa în 1913. De aceea, el este considerat “descoperitorul stiintific” al Machu Picchu.

Bingham s-a dedicat politicii, a devenit guvernator si membru în Senatul SUA, iar dupa ce si-a pierdut postul de senator ca urmare a unui scandal de coruptie, nefiind reales, a început sa-si povesteasca aventurile din America de Sud, intrând în constiinta populara gratie cartilor sale. Deloc modest, acesta scria într-unul dintre volumele sale urmatoarele cuvinte: “Columb a fost cel care a facut continentul american cunoscut lumii civilizate. În acelasi sens, eu am «descoperit» Machu Picchu”.
Reputatia sa de explorator s-a raspândit în întreaga lume, el fiind considerat unul dintre cei care au inspirat personajul hollywoodian “Indiana Jones”, conceput de George Lucas si Steven Spielberg.

Ce reprezenta Machu Picchu

Imperiul Inca a fost fondat de un trib ce a trait în apropierea orasului Cusco în secolul al XII-lea. Membrii acestuia s-au raspândit pe o suprafata întinsa de-a lungul Anzilor, acoperind întreg teritoriul pe care se gasesc astazi Ecuador, Bolivia si Chile.

Capitala imperiului Inca era Cusco (Q’osqo în Quechua), nume ce înseamna “buricul pamântului”. Cusco era orasul sfânt al incasilor si totodata centrul politic, militar si cultural al imperiului. Din Cusco porneau toate drumurile ce faceau legatura între orasele Imperiului, aici aflându-se resedinta împaratilor incasi.
Când a descoperit Machu Picchu, Bingham era ferm convins ca a gasit Vilcabamba, orasul construit de Manco Cápac drept ultim refugiu al incasilor asupriti de cuceritorii spanioli. Bingham se însela; el descoperise si adevaratul Vilcabamba, însa nu a realizat adevarata importanta a sitului, considerând asezarea prea simpla pentru a o cerceta în profunzime. Abia dupa moartea sa arheologii au confirmat faptul ca Machu Picchu nu este Vilcabamba, astfel ca Bingham nu a a aflat niciodata adevarul.

Faptul ca Machu Picchu prezinta un singur stil arhitectural, similar cu cel al cetatii Cusco, indica faptul întregul oras a fost construit în acelasi timp, nivelul de detaliu facând putin probabil ca asezarea sa fie ridicata în timp ce incasii fugeau de asupritorii spanioli. De asemenea, numarul redus de terase destinate agriculturii sugereaza ca orasul avea o populatie mica si ca o buna parte din alimente provenea din Cusco.
De asemenea, pentru ca Machu Picchu se afla la mica distanta de Cusco, la doar 3 zile de mers pe jos, într-un climat calduros, istoricii cred ca aceasta cetate era o resedinta folosita în timpul vacantelor de împaratul Inca si de servitorii sai. Pentru ca se afla la o altitudine mai joasa decât Cusco si este situata pe o culme muntoasa în apropierea bazonului Amazonian, cetatea Machu Picchu avea parte de o iarna mai blânda, cu un climat mai umed si mai cald.

Aceasta ipoteza este sustinuta de faptul ca în Machu Picchu nu au fost descoperite morminte elaborate, tipice conducatorilor incasi, fapt ce sugereaza ca membrii familiei regale incase nu locuiau aici pentru perioade lungi.

Pentru ca nu au descoperit nici un artefact spaniol, arheologii au concluzionat ca Machu Picchu a fost abandonat de incasi în preajma momentului cuceririi imperiului Inca de catre spanioli.

Istoricii cred ca cel de-al noualea împarat al Regatului Cusco si totodata fondatorul Imperiului Inca, Pachacútec, a fost cel care a comandat construirea complexului de la Machu Picchu, acest lucru petrecându-se în jurul anului 1450.

Pentru ca incasii nu foloseau roata, ramâne un mister modul în care au reusit sa urce pe aceasta colina pietrele masive de granit folosite înconstructie. Majoritatea arheologilor considera ca acestea au fost împinse de sute de muncitori de-a lungul unui plan înclinat.
Citadela era împartita în 3 sectiuni: una sacra, în care se gaseau temple închinate zeului-soare, Inti, o zona rezidentiala destinata claselor inferioare si o zona rezidentiala destinata preotilor si nobilimii.

Inti era cel mai important zeu al incasilor, care credeau ca împaratii sunt descendentii directi ai acestuia. Pentru multa vreme s-a crezut despre Machu Picchu ca era o zona cu o însemnatate spirituala importanta pentru incasi, însa cele mai recente cercetari arata ca religia nu constituia principalul rol al asezarii.

Concluzia arheologilor este ca Machu Picchu reprezenta o resedinta a clasei conducatoare a Imperiului Inca, care se muta aici temporar împreuna cu câteva sute de servitori. Majoritatea lucratorilor erau olari, pietrari, bijutieri priceputi în prelucrarea aurului si argintului, tesatori si alti mestesugari. Cercetarile istoricilor indica faptul ca acesti mestesugari erau adusi la Machu Picchu din toate colturile imperiului, având parte de o viata buna în aceasta cetate-statiune.

Timp de o suta de ani, Machu Picchu a constituit destinatia de vara a clasei conducatoare incase, fiind echivalentul unei statiuni de lux din care acestia continuau sa desfasoare activitatile de conducere a imperiului.

Arhitectura cetatiii este impresionanta, templele, terasele destinate agriculturii, apeductele si gradinile integrându-se perfect în mediul înconjurator. Interesul fata de natura se reflecta în cladiri si în instrumentele astronomice ce reflecta miscarile celeste ale soarelui în timpul solstitiilor anuale.

Colina pe care incasii au ales-o pentru a construi Machu Picchu ofera o panorama superba atât asupra vârfului Putucusi, considerat si astazi sacru de catre localnicii din zona, cât si asupra naturii înconjuratoare. Sansa de a trai în mijlocul unui peisaj superb prezenta însa costuri ridicate, asa ca locuitorii din Machu Picchu depindeau de resursele trimise din Cusco.

Cetatea nu a avut o viata lunga: aceasta nu a fost locuita nici macar 100 de ani, orasul fiind abandonat în jurul anului 1530, odata cu supunerea civilizatiei Inca de catre conchistadorii spanioli.

Machu Picchu astazi si problemele de conservare

Inclus pe lista Patrimoniului Mondial de catre UNESCO în 1983, Machu Picchu atrage un numar din ce în ce mai mare de turisti în fiecare an. “Machu Picchu are pentru Peru aceeasi însemnatate pe care o au piramidele în Egipt”, spune Luis Lumbreras, fost conducator al Institutului National de Cultura.

În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, Machu Picchu nu a fost vizitat de prea multi turisti, costurile pentru a ajunge într-un loc atât de îndepartat fiind extrem de mari. Începând cu anii 1980 si continuând pâna în 1999, turistii au avut înca un motiv pentru a evita zona: un conflict între gherilele maoiste Sendero Luminoso si guvernul peruan.

Cu toate acestea, în anul 1991 aproximativ 77.000 de turisti au vizitat Machu Picchu. Dupa încheierea conflictului intern, numarul turistilor a crescut de aproximativ 10 ori în ultimul deceniu, în 2009 vizitând cetatea incasa mai mult de 800.000 de oameni.

În ianuarie 2010, calea ferata ce leaga citadela de Cusco a fost distrusa de inundatii, turistilor fiindu-le imposibil sa poata ajunge la sit timp de luni bune, fapt ce a generat pierderi de zeci de milioane de dolari. De aceea, anul trecut doar 700.000 de turisti au vizitat situl, însa pentru anul acesta se estimeaza un numar de un milion de vizitatori.

Acest lucru nu este vazut cu ochi buni de catre oficialii UNESCO, îngrijorati de efectul pe care un numar atât de mare de vizitatori îl poate avea asupra sitului arheologic. Acestia au cerut autoritatilor locale sa limiteze numarul de persoane ce pot vizita într-o zi Machu Picchu la 1.800. În clipa aceasta, limita impusa de oficialitati este de 2.500 de vizitatori.

O alta problema o reprezinta autoritatile locale, pentru care nu primeaza întodeauna interesul arheologic si istoric. “Autoritatile din zona nu stiu ce este UNESCO, nu înteleg ce înseamna o zona protejata”, sustine Fernando Astete, directorul Parcului Arheologic Machu Picchu.

În anul 2000, oficialitatile au permis unei companii producatoare de bere sa filmeze o reclama în cetate. În timpul filmarilor, un brat al unei macarale s-a prabusit peste Intihuatana, o piatra incasa sacra folosita în timpul festivalurilor pentru adorarea celei mai importante zeitati, zeul-soare Inti, si care era totodata un instrument stiintific ce indica miscarile lunii, solstitiile si echinoctiile. Piatra a fost afectata, fiind ciobita în partea superioara, însa autoritatile au continuat sa permita accesul carelor de filmare în Machu Picchu, singura consecinta a evenimentului fiind condamnarea la 6 ani de închisoare a cameramanului vinovat. Recent, oficialitatile locale au autorizat filmarea unor scene de dans pentru Enhiran, un film de la Bollywood.
Cum ajungem la Machu Picchu?
Condor Airlines zboara pe ruta Bucuresti-Lima cu escale la Frankfurt, Santo Domingo si Panama City. Zborul de la Lima la Cusco e operat de LAN Airlines. Puteti descoperi si alte optiuni pe Flaps.ro.

Odata ajunsi în Cusco, va trebui sa luati luati trenul. Majoritatea calatorilor opteaza pentru o calatorie pâna la Aguas Calientes (orasel cunoscut si sub numele de Machu Picchu Pueblo), calatoria de-a lungul celor 112 kilometri parcurgând un peisaj spectaculos. Exista trei trenuri turistice spre Aguas Calientes, în functie de gradul de confort pe care îl doriti, cel mai ieftin costând aproximativ 50$ pe segment. Trenul de lux poarta numele lui Hiram Bingham, iar o calatorie costa aproximativ 350$ pe segment, tarif ce include doua mese si un ghid care va va însoti în vizita prin Machu Picchu.
Din Aguas Calientes va trebui sa luati un autobuz pâna la intrarea în Machu Picchu. Drumul dureaza doar 15 minute, însa vi se va parea cu siguranta mai lung datorita serpentinelor care compun ruta.
Daca preferati sa mergeti pe jos, urcusul pâna la Machu Picchu dureaza aproximativ o ora. Poate va asteptati la o plimbare usoara, însa nu este, mai ales daca nu v-ati obisnuit cu cantitatea redusa de oxigen din aer la aceasta altitudine. Pentru a rezista mai bine conditiilor climatice, localnicii mesteca frunza de coca si beau ceaiuri din aceasta planta.

Daca aveti spirit de aventura, puteti lua trenul doar pâna la Ollantaytambo, la 82 de kilometri de Cusco, iar de acolo puteti porni în explorarea regiunii la pas. Calatoria pe Camino del Inca (Calea Incasilor) este preferata de multi turisti, cei 43 de kilometri ce despart Ollantaytambo de Machu Picchu constituind o experienta unica. Atentie, însa: nu puteti parcurge acest traseu decât ca parte a unui grup organizat de o agentie de turism locala. Aceasta masura a fost luata dupa ce s-a constatat ca anual în urma celor 75.000 de turisti ce calatoreau pe aceasta ruta ramâneau prea multe gunoaie care afectau mediul înconjurator.

Pentru ca nu trebuie sa ratati rasaritul la Machu Picchu, este obligatoriu sa trageti peste noapte la unul dintre hotelurile din zona. De asemenea, acest lucru va va permite sa explorati mai pe îndelete ruinele cetatii incase, evitând aglomeratia.

Când sa vizitam Machu Picchu?

Între lunile noiembrie si martie, adica în anotimpul ploios, veti avea parte de precipitatii în fiecare zi si nu va veti putea bucura de rasaritul de soare, Machu Picchu fiind învaluit de nori dimineata. De aceea, cei mai multi turisti viziteaza cetatea incasa între lunile mai si octombrie. Un vârf de vizitatori se înregistreaza si cu ocazia celor doua solstitii anuale (20/21 iunie si 21/22 decembrie), când mii de curiosi vin sa vada cum soarele se aliniaza perfect cu fereastra Templului Soarelui, luminând un altar de piatra situat în centrul încaperii. Cladirea avea un rol spiritual, fiind dedicata venerarii zeului Inti.
Numarul crescând de turisti îi îngrijoreaza pe specialisti, multi temându-se ca Machu Picchu îsi va pierde aspectul unic, cetatea fiind unul dintre cele mai bine conservate monumente pre-columbiene. Si comunitatea arheologica a tras un semnal de alarma, multi specialisti considerând ca aceasta bijuterie arhitectonica nu va rezista în timp daca autoritatile nu vor lua masuri. “În 10 ani, valea aceasta va fi un imens parc de distractii, un fel de Disneyland”, avertizeaza Jose Canziani, un specialist în arheologie de la Universitatea Catolica din Lima.

Asadar, daca doriti sa descoperiti citadela incasa în forma ei originala, cât înca nu este afectata iremediabil de miile de turisti ce o viziteaza zilnic, grabiti-va!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s