blog arădean de cultură generală

Dictatorii secolului XX

Adolf Hitler

Adolf Hitler s-a nascut la 20 aprilie 1889 în Braunau am Inn (d. 30 aprilie 1945, Berlin), în partea de vest a Imperiului Austro-Ungar. Tatal sau, Alois Schicklgruber, era functionar vamal si lucra la frontiera dintre Germania si Austria, aproape de Braunau. A circulat zvonul potrivit caruia Alois ar fi fost fiul natural al negustorului înstarit Frankenberger (din Graz), în slujba caruia muncea mama sa, Anna-Maria Hiedler. Însa acest zvon nu a fost confirmat. Nu au fost gasite documente care sa ateste existenta respectivului comerciant, nici ca mama lui Hitler ar fi lucrat în Graz în perioada relevanta. Dupa toate probabilitatile, zvonul a fost lansat de guvernatorul general nazist al Poloniei [Hans Frank]. Alois si-a schimbat numele în Hitler, dupa numele de fata al bunicii, Hüttler, cât si dupa numele tatalui sau vitreg, Johann-Georg Hiedler – toate trei fiind variante ale aceluiasi nume de familie, oscilatiile ortografice fiind puse pe seama notarilor. Schimbarea numelui de familie a fost întarita de împrejurarea ca la un moment dat, Johann-Nepomuk Hiedler fratele mai tânar al tatalui vitreg, a recunoscut testamentar ca el era de fapt tatal lui Alois Schicklgruber. A treia sotie a lui Alois a fost Klara Pölzl . Din aceasta casatorie au rezultat sase copii, dintre care au murit patru si au supravietuit numai Adolf si Paula (n. în 1893).

În scoala primara a fost un elev bun. Însa la gimnaziu, în Linz nu s-a remarcat. Potrivit dascalilor lui, a fost „un elev inteligent, dar fara nicio dorinta de munca”. Nu îi placeau stiintele naturale si matematica, era înclinat mai mult catre arta. În 1907, la 18 ani, Adolf avea ambitii sa devina un pictor cunoscut, ca marii lui idoli. Dupa moartea parintilor, s-a mutat în 1907 la Viena, unde a încercat sa se înscrie la Academia de Arte Frumoase, dar nu a reusit sa treaca examenele de admitere. Moartea mamei sale (21 decembrie 1907) l-a marcat mult. Dupa cum afirma el însusi, „Klara Hitler a fost singura femeie pe care am fost în stare sa o iubesc”. Dovada poate fi un poem scris în memoria mamei sale. Timp de sase ani a dus o viata mizera în cele mai sarace cartiere ale orasului, singura sursa de venit fiindu-i ilustratele cu diferite cladiri din Viena, pe care le picta si vindea în cafenele.

La Viena a întâlnit conceptiile pe care avea sa le puna în aplicare dupa ce a devenit cancelar al Germaniei. Printre precursorii ideologici, autori ai unor teorii si discursuri sovine, antisemite, rasiste care l-au influentat au fost ideologul antisemit, rasist, ocultist si escroc Jörg Lanz von Liebenfels, cavalerul Georg Ritter von Schönerer, liderul „Miscarii Pangermane” (Alldeutsche Bewegung sau Alldeutscher Verband), o grupare politica nationalist-sovina, si primarul Vienei, Karl Lueger, fondatorul unui partid crestin de orientare virulent antisemita. Exasperat de ceea ce el, Hitler, percepea a vedea în Viena o „babilonie de rase”, a plecat în mai 1914 în Germania, la München, pe care îl considera „cu adevarat german”. Dupa izbucnirea Primului Razboi Mondial, s-a înrolat voluntar în armata germana (în Austria nu fusese acceptat pentru satisfacerea stagiului militar pe motiv de debilitate fizica). Pe front a fost decorat cu Crucea de Fier clasa I pentru capturarea unor soldati englezi. Sfârsitul razboiului l-a surprins într-un spital, ranit în urma unui atac englez cu gaze de lupta.

Dupa razboi, Hitler si-a schitat în minte ceea ce urma sa devina national-socialismul. O gândire bazata pe un antisemitism feroce si o conceptie rasista despre societate si valorilor ei (Volksgemeinschaft, „comunitatea etnica”). În 1919, era agent al departamentului politic al armatei bavareze, din însarcinarea caruia a intrat în contact cu o formatiune politica radicala, dar obscura, Partidul Muncitoresc German (Deutsche Arbeiterpartei, abreviat DAP). Partidul era, în ciuda numelui, nu de stânga, ci de extrema dreapta, ultranationalist, antisemitist si anticapitalist. Hitler s-a înregimentat politic, devenind dupa câteva zile membru al comitetului executiv. Energia si talentul sau oratoric l-au impus, încât Hitler, alaturi de fondatorul partidului, Anton Drexler, a formulat programul politic în februarie 1922. A fost decisa totodata adoptarea unui nume nou: Partidului Muncitoresc German National-Socialist (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, abreviat NSDAP). Astfel s-a deschis drumul ascensiunii spre putere al lui Hitler.

A fost un om politic, lider al Partidului Muncitoresc German National-Socialist, cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducator absolut (Führer) al Germaniei. Ajuns la putere în 1933, liderul miscarii naziste, Hitler, a dus o politica de pregatire si de declansare a celui de al Doilea Razboi Mondial, precum si de punere în aplicare a unui plan nationalist si rasist de exterminare în masa a evreilor (in jur de 6 milioane) si altor „indezirabili” din Europa, precum si de lichidare a adversarilor politici din Germania.

Adolf Hitler a fost un personaj foarte important in istoria omenirii, facundu-se cunoscut mai ales prin faptele savarsite in lagarele de exterminare. Multi il considera cel mai crud dictator din istorie si de aceea numele sau este asociat de foarte multe ori cu raul.

citate …

”Dupa sase ani de razboi care, în ciuda tuturor interpretarilor, va intra într-o zi în istorie ca manifestarea cea mai glorioasa si mai eroica a vointei unui popor de a trai, nu pot abandona capitala statului.”

”Sase sau sapte oameni, niste necunoscuti, se adunau cu intentia de a crea o miscare cu scopul de a reusi acolo unde, pâna în prezent, esuasera partide mari, cuprinzând multimi considerabile: reconstituirea unui Reich german având o putere si o suveranitate mai întinse. Daca si-ar fi batut joc de noi sau ne-ar fi atacat, am fi fost încântati, dar era total deprimant sa treci complet neobservat, din pricina asta sufeream cel mai mult.”
Adolf Hitler în Mein Kampf

“Ce bafta pe conducatori ca oamenii nu gândesc.”

“Nu lupti decât pentru ceea ce iubesti.”

“Compasiunea este un pacat etern.”

“Sper ca nimeni nu va pretinde vreodata ca oamenii de stat se nasc cu sutele din buletinele de vot ale alegatorilor care sunt oricum, numai inteligenti nu.”

“Sarcina propagandei consta în grija ca o idee sa-si câstige adepti, fiind o încercare de a impune o doctrina asupra întregului popor.”

“Peste tot populatia unei natiuni este mai usor corupta în straturile de adâncime ale naturii ei emotionale, decât în mod constient sau voluntar si, de aceea, în simplicitatea primitiva a mintii, cad victime mai degraba minciunilor mari decât celor marunte.”

Iosif Vissarionovici Stalin

Iosif Vissarionovici Stalin, nume original: Ioseb Djugasvili, n. 21 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) din tata georgian si mama osetina, a fost un revolutionar bolsevic si conducator politic sovietic. Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma mortii lui Vladimir Ilici Lenin, câstigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troski si consolidându-si pe deplin autoritatea odata cu Marea Epurare, o perioada de represiune crunta al carei apogeu a fost atins în 1937. Stalin a ramas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Razboi Mondial, si dupa încheierea acestuia, pâna la moartea sa. Regimul sau de ideologie marxist-leninista este adeseori numit stalinism.

Sub Stalin, care a înlocuit Noua Politica Economica (NEP) cu planurile cincinale, (introduse în 1928) si agricultura individuala cu agricultura cooperatista, Uniunea Sovietica a fost transformata dintr-o societate taraneasca într-o mare putere industriala mondiala la sfârsitul celui de-al patrulea deceniu. Agricultura sovietica, care a fost exploatata pentru finantarea industrializarii, a continuat sa fie subdezvoltata pe toata durata deceniului. Colectivizarea a trebuit sa faca fata opozitiei generalizate a chiaburilor, în fapt, cei mai harnici si gospodari oameni ai satelor, având ca rezultat o lupta înversunata a multor tarani împotriva autoritatilor.

În acest timp, Stalin a argumentat ca fractionismul Partidului Comunist aflat la putere ar putea slabi Uniunea Sovietica în fata inamicilor externi. Pe durata deceniului al patrulea, el, practic, a eliminat opozitia politica prin intermediul sistemului foarte dur al exilului intern (vezi Gulag) si prin executii, iar prin asigurarea de beneficii anumitor segmente ale populatiei, a câttigat sprijinul sau cooperarea lor cu regimul.

O victorie greu cucerita în Marele Razboi pentru Apararea Patriei, 1941–1945, (care a fost posibila cel putin partial datorita capacitatilor de productie ridicate în timpul industrializarii fortate), a pus temelia pentru formarea Pactului de la Varsovia si a consfintit pozitia URSS drept una dintre cele doua superputeri mondiale dominante, pozitie pe care a mentinut-o pentru aproape patru decenii dupa moartea lui Stalin (în 1953). Cu toate acestea, generatiile de conducatori care au urmat au repudiat stalinismul. Succesorul lui Stalin ti prim-secretar al partidului, Nikita Hrusciov, a denuntat folosirea represiunii în masa si cultul personalitatii, (în 1956).
Intriga la Kremlin – Cand postul national de radio a anuntat ca ucigasul a zeci de milioane de oameni a murit din cauze naturale,lumea a intrat la banuieli. De ce ultimele sale zile au fost invaluite in mister ? Si in Uniunea Sovietica oare cine nu a avut de castigat de pe urma mortii lui ?
Daca ar fi sa-i credem pe cei patru care i-au mostenit imensele prerogative,Stalin, dictatorul suprem al Uniunii Sovietice, si papusarul sef al intregii Europe de Est a suferit un atac fatal in timp ce medita singur intr-o camera mobilata modest. Stalin a zacut acolo ore intregi,caci garda sa de corp, familia si colaboratorii sai erau prea infricosati(dupa 27 de ani de guvernare cu mana de fier) pentru a bate la usa sa.

Daca povestea este adevarata, acest sfarsit deplorabil si sordid contrasteaza puternic cu viata unui om care se delecta ordonand torturarea si executarea celor mai loiali tovarasi. Cel putin 30 de milioane de oameni, poate de doua ori pe atat, au fost ucisi, spanzurati
sau impuscati – infometati, batuti sau otraviti – din cauza fricii sale cumplite de opozitie. Milioane de oameni au fost trimisi in cumplitele lagare de concentrare, unde erau obligati sa munceasca pentru stat.Alte zeci de milioane au murit in Ucraina cand Stalin i-a silit pe tarani sa intre in colhozuri ale caror produse erau trimise in alta parte.

Personal, Stalin se amuza invitand la cina cate un vechi tovaras, apoi incepea prin a evoca din ce in ce mai iritat cate ceva si sfarsea prin a-si trimite in camera de executie victima uluita de sadismul sau. Se spune ca intr-o seara a plecat la pauza de la un spectacol cu Lacul Lebedelor la teatrul Balsoi, a strabatut in mare viteza Piata Rosie, si s-a dus la inchisoarea Lubianka, a impuscat in cap cativa fost tovarasi dupa care a revenit la actul doi.

La inceputul anului 1953 cand Stalin avea 73 de ani, aceste tendinte paranoice si aceste explozii imprevizibile devenisera foarte virulente. ”Teama si ura fata de batranul tiran”, spunea George Kennan, fostul ambasador al SUA la Moscova, ” erau atat de puternice incat devenisera aproape palpabile ”. In ianuarie, o femeie care lucra ca agent secret pentru Lavrenti Beria, seful securitatii sovietice, l-a acuzat pe medicul personal al lui Stalin de implicarea intr-un asa zic ”complot al medicilor”, vizand lichidarea unor importanti lideri militari prin administrarea unui ”tratament gresit”. Alti opt medici renumiti au fost aruncati in inchisoare,majoritatea dintre ei evrei.Poate pregatind un pogrom,Stalin a inceput prin a atata antisemitismul.

In toamna anului 1952,cel de-al 19-lea congres al Partidului Comunist nesocotise pentru prima oara vointa tiranului – chiar daca numai in chestiuni minore. Se pare ca Stalin planuise in secret eliminarea comunistilor din vechea garda, si inlocuirea lor cu oameni noi, loiali numai lui. Miscarile dictatorului erau insa urmarite atent de cvartetul din imediata lui apropiere : Beria,Ministrul Apararii,Nikolai Bulganin – Adjunctul primului ministru( si succesor desemnat ),Gheorghe Malenkov, si Nikita Hrusciov – Prim Secretar al unor organisme puternice : Camitetul regional Moscova si Comitetul orasenesc Moscova. Lideri comunisti lafel de bine plasati disparusera fara urma in timpul domniei capricioase a ”Tatucului”.

O Petrecere apoi TACERE.

Nu cu mult timp inainte de moarte, Stalin si-a concediat secretarul privat, care fusesera timp de decenii, alter ego-ul sau in toate privintele. La 15 februarie seful garzii sale personale a murit ”prematur” cum s-a spus in anuntul oficial, fara indoiala un eufenism pentru executie. Medicul lui Stalin zacea inca in spatele gratiilor. Intre timp, zvonurile ca marele om era bolnav, circulau inca din decemprie printre elitele din Moscova;dar fiica sa Svetlana, nu a reusit sa ia legatura cu el in ciuda incercarilor repetate si insistente. Cu cateva luni inainte, isi vazuse tatal chinuit de arteroscleroza.

Este posibil ca pe 2 martie Stalin sa fi suferit o hemoragie cerebrala,dar stirea a fost suprimata de grupul temator al succesorilor probabili.Cu o zi inainte, conform lui Hrusciov,Stalin ii invitase pe cei patru tovarasi la resedinta sa de vara de la Kutenvo pentru o noapte de chef si povesti grobiene. Petrecerea se sparsese tarziu, si Stalin plecase la culcare singur. Dupa ora trei dimineata, pe data de 3 martie, garzile inspaimantate au raportat celor patru tovarasi de petrecere ca seful suprem nu-si mai facuse aparitia de aproximativ 24 de ore. Cand au indraznit, in cele din urma, sa intre in sanctuarul sau bine inchis,l-au gasit zacand pe covor, imbracat si fara cunostinta.

Aparent surprinsi si alarmati, Malenkov,Hrusciov,Bulganin si foarte calculatul si eficientul Beria s-au grabit sa ajunga la resedinta lui Stalin, si l-au gasit pe acesta intins pe o canapea obisnuita, anormal de linistit. In cele din urma au fost chemati doctorii si cei patru tovarasi, impreuna cu alti membri ai conducerii Partidului Comunist, au
supravegheat pe rand tratamentul aplicat dictatorului in timp ce, probabil faceau planuri pentru un viitor nesigur.

O veghe tensionata

Hrusciov si ceilalti au fost vazuti zilele urmatoare, cu ochii inrositi de plans;dar Beria s-a purtat surprinzator. Din cand in cand Stalin deschidea ochii pentru cateva secunde, si atunci temutul sef al Securitatii era ingrijorat si afectuos. Dar cand parea ca Stalin intra iar in coma,Beria ii ingrozea pe ceilalti, prin modul in care il insulta si il ridiculiza pe fostul sau mentor. Ce puteau intelege ceilalti ? Din 1938, Beria fusese Seful Politiei Secrete, adevarata sursa a omnipotentei lui Stalin.

Pe 4 martie, Stalin a deschis brusc ochii. In vreme ce o asistenta il hranea cu o lingurita, dictatorul a aratat cu degetele slabite spre un tablou de pe perete, in care o tanara hranea un miel cu lapte. Curand a inceput sa se sufoce, a privit cu manie la anturajul sau, apoi a murit. Beria a plecat imediat la Moscova, centrul puterii.

Ceva mai devreme in aceasi zi, 800 de milioane de oameni din Imperiul Sovietic si de pretutindeni abia aflasera ca Stalin era grav bolnav. Parca pentru a preintampina orice suspiciuni, medicii au publicat un buletin medical neobisnuit de complet despre atacul suferit si complicatiile acestuia. In fine, pe 6 martie postul de radio guvernamental a anuntat ca inima lui Stalin a incetat sa mai bata la orele 10:10, in seara precedenta. S-a citit intregul raport de autopsie, pentru a sugera ca se facuse tot posibilul pentru a contracara caracterul imprevizibil al bolii.

La patru dupa-amiaza, sicriul cu trupui neinsufletit era depus pe un catafalc imens, acoperit cu flori, in Sala Coloanelor a Casei Sindicatelor. Parea ca intreaga Moscova venise sa aduca un ultim omagiu;probabil ca in jur de cinci milioane de oameni au trecut prin fata catafalcului in urmatoarele zile. Din nefericire, multi au fost ucisi sau grav raniti cand niste generali nervosi, vrand sa tina sub control masele, au ordonat incolonarea lor, producandu-se o busculada.

Pe 9 martie, toate activitatile din Uniunea Sovietica au fost suspendate pentru cele mai mari funeralii din secolul al XX-lea. In Piata Rosie erau numeroase delegatii,sefi de stat, iar succesorii lui Stalin au dus pe umar sicriul. ” Tatucul ” comunismului a fost asezat alaturi de fondatorul statului sovietic, in mausoleul lui Lenin

Contradictii de natura sa nelinisteasca.

In primul anunt oficial despre boala fatala care il rapusese pe Stalin, se spune ca liderul suferise atacul in apartamentul sau din Moscova. Daca e adevarat, cum a ajuns el la Kutevo, la 70 kilometri ? De ce in versiunea oficiala se spune ca atacul s-a produs luni dimineata devreme,cand Hrusciov si ceilalti declarasere ca se produsese duminica seara,sau chiar duminica dimineata ? Si de ce, dupa demiterea lui Hrusciov a oferit o cu toatul alta versiune in ”Memoriile” sale, cu multi ani mai tarziu, sustinand ca el si cei trei tovarasi nu l-au vazut pe Stalin si nici nu au chemat vreun doctor la resedinta de vara a acestuia ? Ei au plecat acasa si au asteptat pana cand Malenkov a telefonat si le-a spus ca Stalin era, intradevar, grav bolnav.

Cu cateva zile inainte de a muri, in timpul unei intrevederi cu un diplomat indian, Stalin desena, intr-o doara, lupi care-si aratau coltii. ”Taranii stiu ce sa faca cu lupii ” ar fi spus el pe un ton sumbru. ” Ii extermina”.

Pregatea oare Stalin un contraatac? Conform stilului sau, ”complotul medicilor” putea fi un pretext perfect pentru razbunare. Scenariul ar fi putut sa prevada ca prizonierii torturati sa ”recunoasca” faptul ca erau doar instrumente ale unor persoane sus-puse. Recente izbucniri ale lui Stalin fata de Beria ar fi putut arata ca seful politiei secrete era in pericol.

Indiferent ce s-a intamplat de fapt, multumirea si fericirea lui Beria la moartea dictatorului, si incercarea nedisimulata de a acapara puterea, n-au tinut mult. In iunie, el a fost arestat si denuntat public ca tradator. Malenkov, care i-a urmat lui Stalin ca sef al Guvernului si al Partidului Comunist, s-a alaturat celor din conducere care l-au denuntat si condamnat pe Beria, geniul terorismului.

Beria a fost probabil executat dupa un proces sumar si secret, impuscat imediat dupa ce s-a proclamat sentinta in decembrie. Curand in Moscova, incepuse sa se spuna cu voce tare lucruri care pana atunci nu erau spuse nici in soapte : moartea complicilor la violarea unor copii, orgii cu tinere rapite, chefuri ingrozitoare la conacul sau de la tara.

Sfarsitul unei epoci.

Pluteau in aer si alte schimari. In septambrie, Hrusciov ii luase locul lui Malenkov la conducerea partidului;in 1955 Bulganin prelua functia de prim-ministru, obligandu-l practic pe adjutantul lui Stalin sa plece pur si simplu, in exil, ca director al unei uzine electrice din provincie. Pentru prima data in timpul unei generatii, schimbarile la varf nu il costau viata pe cel inlaturat din functie. Dar si mai socanta a fost graba abandonarii faimosului ”cult al personalitatii” al lui Stalin. La doua saptamani dupa funeralii, presa nu-l mai cita si nu-l mai lauda pana la exasperare. ”Constitutia Stalinista” a devenit ” Constitutia Sovietica ”. Chiar si termenul de ”stalinist” a fost eliminat din limbajul oficial. Pravda, principalul ziar sovietic, anunta ca nu existase niciodata un ”complot al medicilor”. Hrusciov a declarat public ca o proasta administrare a lui Stalin, dusese la o grava criza in agricultura.

In fine, in februarie 1956, noul lider al Uniunii Sovietice a tinut celebrul sau ”discurs secret” la al 20-lea congres la Partidului Comunist, dand amanunte despre barbariile si ororile regimului predecesorului sau si anunta oficial incetarea terorismului de stat ca instrument al politicii interne. Cat despre inamicii din Occident, Hrusciov a inceput procesul de schimbare a politicii externe a lui Stalin, profund ostila acestora.
Noua sa doctrina a fost anuntata peste tot in lume ca fiind doctrina ”coexistentei pasnice”.

Mao

Mao Zedong (sau Mao Te-Tung sau Mao Tzedong; n. 26 decembrie 1893,d. 9 septembrie 1976), a fost un revolutonar chinez, teorist politic si lider al Partidului Comunist Chinez.

În urma razboiului civil, în 1949 Partidul Comunist Chinez, sub conducerea lui Mao Zedong, a preluat puterea în China, proclamând Republica Populara Chineza.

Mao Zedong a instaurat o dictatura sângeroasa. Se estimeaza ca peste 25.000.000 oaneni au fost ucisi în timpul în care acesta a condus China.

Fiu de tarani, Mao Zedong a fost de profesie învatator. A condus fortele comuniste în lupta dusa împotriva for?elor na?ionaliste (1927-1949), strabatând întreaga China pentru a-?i recruta armata (este ceea ce ideologia oficiala a numit Mar?ul cel Lung). Din 1935, a fost lider al Partidului Comunist Chinez ?i, in aceasta calitate, dupa 1949 – ?eful de facto al statului. Politica economica a „Marelui salt înainte” ini?iata de el a e?uat, ca ?i Revolu?ia Culturala. În consolidarea regimului comunist în China, s-a bizuit pe ?aranime ?i pe cultul personalita?ii.

Contribu?iile sale aduse teoriei marxist-leniniste, strategiile sale militare ?i politicile sale comuniste sunt cunoscute colectiv sub numele de maoism.

Mao ramâne o figura controversata pâna în ziua de azi, având o avere în continua evolu?ie. Este privit în China ca un mare revolu?ionar, un strateg politic, un mare conducator de armata ?i salvator al na?iunii. Chinezii îl mai vad pe Mao ca pe un om care, prin politica sa, a ajutat economia Chinei ?i a ajutat la formarea Chinei moderne. În plus, Mao este privit ?i ca un poet, filozof ?i vizionar, din cauza cultului personalita?ii folosit în timpul conducerii sale.[1]

Totu?i, ac?iunile politice ale lui Mao, din 1949 ?i pâna în 1976, sunt vinovate pentru moartea a între 50 ?i 70 de milioane de chinezi. De când Deng Xiaoping a preluat puterea în 1978, multe politici maoiste au fost abandonate pentru reforme economice.
Tineretea

În timpul revolutiei din 1911, Mao si-a întrerupt studiile pentru a servi drept soldat în regimentul local din Hunan, fiind de partea revolu?ionarilor. Dupa sfâr?itul revolu?iei ?i caderea Dinastiei Qing, acesta ?i-a reînceput studiile.

Dupa ce a absolvit ?coala Provinciala Normala Nr. 1 din Hunan în 1918, Mao a calatorit alaturi de Yang Changji, profesorul sau din liceu ?i viitor socru, pâna la Beijing pentru a lua parte la Mi?carea de la 4 mai din 1919.

La 23 iulie 1921, Mao participa la Congresul Na?ional al Partidului Comunist Chinez din Shanghai. Doi ani mai târziu, este ales comisar al Comitetului Central al partidului.

Idei Politice

Pentru detalii, vezi: Maoism.

Mao Zedong a avut un interes puternic în sistemul politic, încurajat de tatal sau. Doua dintre cele mai faimoase eseuri ale sale, ambele din 1937, “Despre Contradic?ie” ?i “Despre practica”, se refera la strategii practice de o mi?care revolu?ionara ?i accentueaza importan?a de cuno?tin?e practice, din radacini, ob?inute prin experien?a.

Ambele eseuri reflecta radacinile de gherila maoista din necesitatea de a construi de sprijin în mediul rural fa?a de o for?a de ocupa?ie japoneza ?i subliniaza necesitatea de a câ?tiga inimile ?i min?ile prin “educa?ie”. Eseurile, reproduse ulterior ca parte a “Citate ale pre?edintelui Mao Zedong”, avertizeaza împotriva comportamentului unui om legat la ochi, care încearca sa prinda vrabii, ?i “trimisul imperial” descendent din transportul sau la “gura de scurgere opinii “.

Dupa ce a absolvit de la ?coala Normala din Hunan, cel mai înalt nivel de ?colarizare disponibil în provincia sa, Mao Zedong a petrecut ?ase luni studiind în mod independent. Mao a fost pentru prima data introdus comunismului în timp ce lucra la Universitatea din Peking, ?i în 1921 el a participat la reuniunea de organizare a Partidului Comunist din China (sau PCC). El a întâlnit pentru prima oara Marxismul în timp ce el a lucrat ca asistent de biblioteca la Universitatea din Peking.

Alte influen?e importante asupra lui Mao Zedong a fost Revolu?ia rusa ?i, potrivit unor cercetatori, operele literare chineze:Haiducii din Mla?tina ?i Romantismul a Trei Regate. Mao Zedong a încercat sa submineze alian?a imperialismului ?i feudalismului în China. El a crezut KMT-ul atât economic cât ?i politic vulnerabil ?i, astfel, ca revolu?ia nu poate fi condusa de na?ionali?ti.

În anii 1920, Mao Zedong a condus mai multe lupte de munca bazate pe studiile sale de propagare ?i organizarea circula?iei for?ei de munca contemporane. Cu toate acestea, aceste lupte au fost supuse cu succes de catre guvern, ?i Mao a fugit de la Changsha, Hunan dupa ce a fost etichetat ca un activist radical. El a meditat la aceste e?ecuri ?i în cele din urma ?i-a dat seama ca muncitorii industriali nu au putut sa conduca revolu?ia, deoarece au facut doar o mica parte a popula?iei din China, ?i luptele neînarmate ale for?ei de munca nu ar putea rezolva problemele legate de suprimarea imperiala ?i feudala.

Mao Zedong a început sa depinda de ?arani chinezi, care mai târziu au devenit sus?inatori de nadejde ai teoriei sale de revolu?ie violenta. Aceasta dependen?a de mediul rural, mai degraba decât proletariatul urban de a demara revolu?ie violenta îl distinge pe Mao de predecesorii sai ?i contemporanii. Mao Zedong a fost provenit el însu?i dintr-o familie de ?arani, ?i, astfel, el a cultivat reputa?ia printre fermieri ?i ?arani ?i le-a introdus la Marxism.

Razboiul
În 1927, Mao Zedong a realizat celebra Revolta a Recoltei de Toamna în Changsha, în calitate de comandant-?ef. Mao a condus o armata, numita “Armata revolu?ionara a muncitorilor ?i ?aranilor”, care a fost învinsa ?i împra?tiata dupa lupte înver?unate. Ulterior, trupele epuizate au fost for?ate sa plece din Hunan ?i sa se duca în Sanwan, Jiangxi, unde Mao a reorganizat solda?ii împra?tia?i, rearanjând divizia militara în regimente mai mici.

Mao a ordonat, de asemenea, ca fiecare companie sa aiba o sucursala de partid cu un comisar ca lider al sau, care ar da ulterior instruc?iuni politice bazate pe mandate superioare. Aceasta reorganizare militara din Sanwan, Jiangxi a ini?iat controlul absolut al PCC-ului asupra for?elor sale militare ?i a fost considerata a fi cel mai profund ?i fundamental impact al revolu?iei chineze. Mai târziu, s-au mutat în Mun?ii Jinggang, Jiangxi.

În Mun?ii Jinggang, Mao Zedong a convins doi lideri locali insurgen?i sa-?i ia un angajament de credin?a lui. Acolo, Mao ?i-a unit armata cu cea a lui Zhu De, creând Armata Ro?ie a Muncitorilor ?i ?aranilor, Armata Ro?ie pe scurt. Tactica lui Mao Zedong a fost puternic bazata pe cea a Gherilelor Spaniole din timpul Razboaielor napoleoniene.

Din 1931 în 1934, Mao Zedong a ajutat la stabilirea Republicii Sovietice din China ?i a fost ales pre?edinte al acestei republici mici din zonele muntoase din Jiangxi. Aici, Mao a fost casatorit cu He Zizhen. So?ia lui anterioara, Yang Kaihui, a fost arestata ?i executata în 1930, la doar trei ani de la plecarea lor.

Se spune ca Mao a orchestrat Liga de incidente Anti-Bol?evice ?i Incidentul Futian.

În Jiangxi, domina?ia autoritara a lui Mao, mai ales aceea de for?a militara, a fost contestata de ramura Jiangxi din PCC ?i de ofi?eri militari.Adversarii lui Mao, printre care cel mai proeminent a fost Li Wenlin, fondator al sucursalei PCC ?i Armata Ro?ie din Jiangxi, s-au opus politicilor de teren ale lui Mao ?i propunerilor de reformare a sucursalei locale de partid ?i conducerea armatei. Mao Zedong a reac?ionat în primul rând prin acuzarea adversarilor de oportunism ?i chiabur ?i apoi prin pornirea unei serii de Suspendare sistematica printre ace?tia.

Sub conducerea lui Mao, oribile metode de tortura au avut loc.

Mao, cu ajutorul lui Zhu De, a construit o armata modesta, dar eficienta, experimente s-au angajat în reforma rurala ?i de guvern, ?i a condi?ionat refugiu pentru Comuni?tii care au fugit de epurarile din ora?e. Metodele lui Mao în mod normal, sunt men?ionate în continuare razboi de gherila, dar el însu?i a facut o distinc?ie între razboi de gherila (‘Zhan youji) ?i Razboi Mobil (‘yundong Zhan)

Razboiul de Gherila ?i Razboiul Mobil ale lui Mao erau bazate pe armamentul sarac ?i pregatirea militara a Armatei Ro?ii, care a constat în principal din ?arani saraci, care, totu?i, to?i au fost încuraja?i de pasiuni revolu?ionare ?i aspirarea dupa o utopie comunista.

În jurul anilor 1930, au existat mai mult de zece regiuni, de obicei, intitulate “zone sovietice”, sub controlul PCC.Prosperitatea relativa a “zonelor sovietice” l-au speriat ?i îngrijorat pe Chiang Kai-shek, pre?edinte al guvernului Kuomintang, care a dus cinci valuri de asediu împotriva “zonei sovietice centrale.” Mai mult de un milion de solda?i Kuomintang au fost implica?i în aceste cinci campanii, dintre care patru au fost învinse de catre Armata Ro?ie condusa de Mao Zedong. Pâna în iunie 1932 (când s-a ridicat la putere), Armata Ro?ie a avut nu mai pu?in de 45 de mii de solda?i, cu noi 200.000 mili?ii locale, care ac?ioneaza ca o for?a de filiala.

Sub presiunea tot mai mare de campanii încercuite de KMT, a existat o lupta pentru putere în interiorul conducerii comuniste. Mao Zedong a fost scos din pozi?iile sale importante ?i înlocuit de catre persoane fizice (inclusiv Ciu Enlai), care au aparut loiali de linia ortodoxa sus?inuta de Moscova ?i reprezentata în cadrul PCC de catre un grup cunoscut sub numele de 28 bol?evici.

Chiang, care a preluat mai devreme controlul nominal al Chinei în parte datorita Expedi?iei de Nord, a fost determinat de eliminarea comuni?tilor. Pâna în octombrie 1934, el i-a înconjurat, determinându-i sa se angajeze în “Mar?ul cel Lung”, acel mar? faimos, încheiat în Shaanxi. Distan?a mar?ului a fost de peste 25.000 de kilometri. Dupa învingerea înregistrata în urma celui de-al cincilea asalt al na?ionali?tilor, numero?i membri ai PCC au dorit revenirea lui Mao la conducerea armatei. Mar?ul cel Lung l-a gasit pe Mao în rândul camarazilor sai ?i la congresul central ?inut la Zunyi, la peste 900 de km. vest de Ruijin, reu?ind sa înlature cominternista cu e?ecuri majore. Prin asta, Mao a devenit figura principala a PCC. În timp ce era în Yan’an, Mao a divor?at de He Zizhen ?i s-a casatorit cu actri?a Lan Ping, care va deveni cunoscuta sub numele de Jiang Qing.
Mao în 1938, scriind Un Razboi de durata
În timpul razboiului chino-japonez, strategiile militare lui Mao Zedong, prevazute în Razboiul de Gherila s-au opus atât Chiang Kai-shek cât ?i Statele Unite. SUA l-a considerat pe Chiang ca un aliat important, capabil sa ajute la scurtarea razboiului prin angajarea ocupan?ilor japonezi în China. Chiang, în schimb, a cautat sa construiasca armata pentru anumite conflicte cu for?ele comuniste ale lui Mao, dupa sfâr?itul Primului Razboi Mondial . Acest fapt nu a fost în?eles bine de SUA, ?i pre?iosul armament a continuat sa fie alocat Gomindanului.

La rândul sau, Mao a petrecut o parte a razboiului (daca acesta a fost cel mai mult sau doar un pic este contestat) prin combaterea Gomindanului pentru controlul anumitor par?i ale Chinei. Atât comuni?tii cât ?i na?ionali?tii au fost critica?i pentru lupta între ei, mai degraba decât aliindu-se împotriva armatei imperiale japoneze. Unii sus?in, totu?i, ca na?ionali?tii au fost mai bine echipa?i ?i au luptat mai mult împotriva Japoniei.
Cei mai mul?i dintre americani au fost favorabil impresiona?i. PCC parea mai pu?in corupt, mai unificat, ?i mai energic, în rezisten?a sa împotriva Japoniei decât Gomindanul. Avioanele SUA doborâte în nordul Chinei au confirmat … fa?a de superiorii lor ca PCC-ul a fost atât puternic ?i popular într-o zona larga. În cele din urma, contactele cu SUA dezvoltate cu PCC-ul au dus la foarte pu?in.
Dupa încheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, SUA a continuat sa-l sprijine pe Chiang Kai-shek, acum deschis împotriva Armatei Populare de Eliberare condusa de Mao Zedong, în Razboiul Civil Chinez de control din China. Sprijinul SUA a fost un ajutor pentru înfrângerea comunismului mondial. De asemenea, Uniunea Sovietica a oferit sprijin cvasi-secret lui Mao (în calitate de vecin în cauza mai mult decât un aliat militar, pentru a evita un conflict deschis cu SUA) ?i-a dat marile livrari de arme catre Partidul Comunist din China, cu toate ca înregistrarile noi chineze indica “proviziile” sovietice nu la fel de mari cum se credea, ?i a scazut în mod constant ?i scurt din valoarea ajutorului promis.

În 1948, Armata Populara de Eliberare a murit de foame atunci când for?ele Gomindanului au ocupat ora?ul Changchun. Cel pu?in 160 de mii de civili se crede ca au pierit în timpul Batalia de la Changchun, care a durat din iunie pâna în octombrie. Locotenentul-colonel al Armatei Populare de Eliberare ,Zhenglu Zhang, care a vorbit despre asediu în cartea sa Zapada alba, Sânge ro?u, l-a comparat cu Hiroshima:”Pierderile au fost aproximativ la fel. Hiroshima a durat noua secunde; Changchun a durat cinci luni. “

La 21 ianuarie 1949, for?ele Kuomintang au suferit pierderi masive împotriva for?elor lui Mao. În diminea?a zilei de 10 decembrie 1949, trupele Armatei Populare de Eliberare au asediat Chengdu, ultimul ora? al Gomindanului ocupat în China continentala, ?i Chiang Kai-shek a fost evacuat de pe continentul Taiwan (Formosa), în aceea?i zi.

AMIN DADA Idi

S-a nascut in localitatea Koboko sau Kampala din Uganda (Africa Centrala) in data de 17 mai 1924

Idi Amin Dada a instituit in Uganda un regim de teroare in urma caruia au fost ucisi 500.000 de oameni * Despre Idi Amin s-a afirmat ca pastra intr-un refrigerator capetele taiate ale adversarilor sai politici si ca practica canibalismul * In 1979 a fugit in Libia, dupa care a obtinut azil politic in Arabia Saudita unde si-a gasit sfarsitul la 78 de ani.

Caracterizat de BBC ca “tiranul bufon”, Idi Amin Dada a prezidat un regim de teroare unic in Africa in timpul caruia au fost ucisi aproximativ 500.000 de oameni. Idi Amin a luat puterea in Uganda in 1971 dupa o lovitura de stat in timp ce presedintele Milton Obote era plecat din tara. Idi Amin s-a nascut in 1925 in zona de vest a Ugandei, aproape de fluviul Nil, mama sa fiind o auto-proclamata vrajitoare a zonei. In 1948 Idi Amin s-a inrolat in armata britanica in 1948, obtinand gradul de sergent. In timpul stagiului militar Idi Amin Dada a fost de mai multe ori campion al armatei britanice la box, categoria grea.

In 1966, la patru ani dupa ce Uganda si-a castigat independenta, Idi Amin a ajuns seful Statului Major al noului stat. Desi initial Amin a fost considerat un conducator pro-britanic si a fost cotat ca fiind in stare sa redreseze situatia economica din Uganda, reputatia sa a fost distrusa in 1972 cand a expulzat intreaga populatie asiatica.

Atunci Idi Amin a afirmat ca insusi Dumnezeu i-a spus in somn ca e de datoria lui sa transforme Uganda “intr-o tara a negrilor”. Principala acuzatie oficiala impotriva celor 40.000 de asiatici expulzati a fost ca acestia se folosesc de pozitia lor economica pentru profituri personale. Urmarea expulzarii asiaticilor a fost scufundarea Ugandei intr-un haos economic.

Pe tot timpul regimului sau Idi Amin a mentinut o amenintare constanta de expulzare a tuturor cetatenilor britanici din Uganda, amenintare pe care nu a dus-o niciodata la indeplinire.

A murit la 79 de ani in data de 16 august 2003 in localitatea Mecca din Arabia Saudita

Pol Pot

Pol Pot,  (nume original: Saloth Sar, n. 19 mai 1928 – d. 15 aprilie 1998), s-a nascut într-un satuc de pescari, Prek Sbauv. Norocul lui si ghinionul Cambodgiei a fost ca sora sa, Roeung, a devenit concubina regelui si, astfel, el a avut acces la educatie, în Franta. Dar nu i-a placut scoala, fascinat fiind de ideile marxiste.

Din 1954, când Cambodgia a devenit stat independent, Pol Pot s-a straduit sa recruteze si sa instruiasca o armata pe care sa-si bazeze puterea. La început, Pol Pot a fost însarcinat sa identifice grupurile de rebeli care actionau împotriva guvernului. Cu concursul lui, în 1962, toate partidele de extrema stânga au fost anihilate, inclusiv Partidul Comunist din Cambodgia, al carui lider, Tou Samouth, a fost ucis pe când se afla în custodia politiei. Autoritatile au aflat un an mai târziu ca Pol Pot a preluat în mare secret sefia partidului.

Fugit în nordul Vietnamului, el se întoarce în 1966, se plaseaza în fruntea miscarii khmerilor rosii si pregateste taranii pentru marea revolta menita sa aduca partidul comunist la putere. Khmerii rosii socoteau ca istoria Cambodgiei începe cu ei, în „Anul 0“, când redescoperirea radacinilor rurale a fost impusa drept piatra de temelie a noii societati, iar cultivarea orezului, „cea mai nobila ocupatie“.

Dispunând de o armata instruita de 35.000 de oameni, sponsorizata de China cu cinci milioane de dolari anual, Pol Pot si-a asigurat victoria fara ca populatia sa stie cine conduce cu adevarat. Se vehicula doar fantomaticul „regim Angkor“, denumit astfel dupa legendara cetate sacra din Cambodgia. Niciodata pâna în 1977 numele conducatorului nu a fost pronuntat, în interiorul sau în exteriorul tarii! Doua milioane de oameni au murit pentru obsesia ideologica a lui Pol Pot.

Multe s-au scris despre atrocitatile comise de Hitler, Stalin, Mao sau chiar Ceausescu si foarte putine despre inimaginabilul genocid comis de Khmerii Rosii ai lui Pol Pot în ,,Kampuchea Democratica” asa cum o numeau ei.
In 1975 vin la putere Pol Pot ca sef al guvernului si Khieu Samphan ca sef al statului, impunând printr-o noua constitutie un regim de teroare comunsita care izoleaza practic tara si duce la ceea ce ei numeau REEDUCARE.
In numai trei ani populatia urbana a tarii dispare, fiind efectiv mutata la tara pentru a munci pamânturile, astfel ca Pnom Penh-capitala tarii- ajunge sa aiba în 1976 doar 30 000 de locuitori!!
Asta nu ar fi nimic, dar regimul care se folosea de tineri de pâna în 20 ani cu creierele spalate, a ,,înteles ” ca reeducarea se face prin ucideri în masa!
Concret, pâna în 1979 au fost ucisi peste DOUA MILIOANE de persoane, iar urmele acestor genociduri nu au fost nici macar ascunse, toate craniile celor ucisi prin decapitare sau împuscare fiind ,,depozitate” la marile intersectii,

în asa numitele Câmpii ale Mortii, sub forma de piramide ca sa aminteasca tuturor trecatorilor cine sunt si ce vor Khmerii Rosii.


Acesta a detinut in perioada amintita intreaga putere in Cambodgia si a insistuit spaima prin dictatura sa. Comunismul practicat de el (numitul “comunism al epocii de piatra ) cuprindea desfiintarea oraselor si a banilor si dorea sa creeze un stat pur agrar
Pâna si vietnamezii- si ei comunisti si trecuti printr-un razboi civil- n-au mai suportat excesele sângeroase ale dictaturii cambodgiene si au intervenit în 1979 înlaturându-i de la putere pe khmeri.


Asta însa nu a pus capat razboiului civil cambodgian care a continuat înca 20 de ani pâna la moartea lui Pol Pot si pâna la semnarea unui acord între factiunile care s-au luptat atâtia ani.

Guvernul sprijinit de vietnamezi a devenit tinta unui razboi de gherile purtat culmea de trei formatiuni care s-au confruntat pâna atunci si anume: cea a Khmerilor Rosii îndepartati de la putere si responsabili de genocid, cea a printului Norodom Shianuk înlaturat de la putere de khmeri datorita relatiilor lui cu China comunista, si cea a fostului prim ministru Son San de sorginte burgheza si cu sprijin american.
In 1991, 16 000 de casti albastre ale ONU sunt trimise pentru ca acesta tara sa iasa din marasmul razboiului civil si împreuna cu Norodom Shianuk si cu Norodom Sihamoni- fiul sau si regele tarii din 2004- repun pe linia democratica acesta tara greu încercata.

Azi aproape 1 milion de cambodgieni traiesc în sudul Vietnamului, în Delta Mekongului nemai dorind sa se întoarca în tara înnecata în sânge. Nici cei peste 370 000 de refugiati din Thailanda nu au reusit sa se întoarca la casele lor, mai ales ca probabil n-au avut niciodata o casa.
Consecintele genocidului nu s-au sters: azi înca 83% din populatie traieste la sate ca o consecinta a ,,mutarii” orasenilor la munca, de catre khmerii rosii, câmpurile minate de toate armatele si gherilele cambodgiene înca fac victime si azi, în 1990 PNB/loc. era de 160 $ adica jumatate din cât era în 1960, azi este de 430$ , printre cele mai mici din lume, iar suprafata de padure cu esente de lemn pretios a scazut de la 75% în anii ’60 la 35% în 2000.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s