blog arădean de cultură generală

Fuji Yama – Muntele fără rival

Autor: Nicu Parlog

Armenii au Ararat-ul, evreii au biblicul munte Sinai, tibetanii si budistii din toata lumea se înclina înspre Muntele Kailasa, arabii au muntele lor mitic Qaf, daco-getii nostri aveau Kogaionon-ul, vechii greci aveau Olimpul. Toate marile culturi si civilizatii au muntii lor sacri. Japonezii nu s-au lasat nici ei mai prejos. De milenii, Muntele Fuji vegheaza asupra destinului poporului nipon.

Fara seaman

Cel mai înalt si venerat munte al Tarii Soarelui Rasare, Fuji Yama sau Fuji San, cum mai este denumit, se înalta semet, întepând cerul cu silueta sa alba pâna la înaltimea de 3.776 m.
Este inclus de niponi în triada muntilor sacri ai Japoniei, alaturi de muntii Tate si Haku.
Cu toate acestea, cel care a cucerit definitiv spiritul oamenilor acestor locuri este Fuji. Atât de mult l-au iubit, încât l-au numit Fuji Yama – Muntele fara Seaman, fara rival, pe veci ancorat în sufletul oricarui japonez.
Din punct de vedere geologic, este un stratovulcan activ, care a erupt pentru ultima oara în anii 1707-1708.
A avut si înca are o pozitie privilegiata în artele frumoase nipone, fiind subiect principal în capodoperele nemuritoare: ” Cele 36 de vederi ale Muntelui Fuji” si “Cele 100 de vederi ale Muntelui Fuji”, create de marele Hokusai. Este mentionat în sute de poeme si povestiri ale literaturii nipone. Prima sa ascensiune a fost savârsita în anul 663, când un calugar anonim a primit sprijinul si încuvintarea zeitatilor locale, reusind sa urce pâna pe vârful cel vesnic învesmântat în zapada. Aura de sacralitate a muntelui a facut sa fie interzisa apropierea femeilor fata de el. De-abia cu putin înainte de începutul erei Meiji (anul 1868), a fost ridicata interdictia care izgonea orice femeie din preajma muntelui. Locul avea si o puternica încarcatura martiala, padurile de la baza muntelui fiind locuri favorite de antrenament pentru generatii de samurai. Prima ascensiune adevarata, în termeni de alpinism, a fost întreprinsa în anul 1860 de catre Sir Rutherford Alcock. Acesta a strabatut traseul complet pâna la vârf, în 8 ore de urcus, iar coborârea a durat doar trei ore.
Mileniile de interdictii asupra femeilor au luat sfârsit în anul 1867, când Fanny Parkes, sotia ambasadorului britanic în Japonia, a reusit sa urce pe Fuji.
Muntele este situat în sud-vestul capitalei Tokyo, la o distanta de circa 100 kilometri.
Astazi, ca un pret trist platit poluarii si dezvoltarii economice agresive, Fuji este foarte rar vizibil din capitala Tokyo, smogul împiedicând accesul vizual al japonezilor la muntele sacru al stramosilor.

Cum ajungi

Muntele este accesibil pe toate traseele marcate, cu mentiunea ca sezonul oficial de ascensiuni se întinde doar în lunile iulie si august. Chiar si în aceste luni de vara, când în Tokyo sunt 40 de grade cu plus, pe munte temperaturile coboara sub limita înghetului, deci mare atentie la hainele si echipamentul luat în rucsac.
Din Tokyo, cel mai usor si accesibil mod prin care se ajunge la Fuji este unul dintre autobuzele speciale. Acestea pornesc din Shinjuku si merg pâna la Kawaguchiko, a cincea statie ; drumul dureaza cam 2 ore si costa 2.600 de yeni. Si mai ieftin iesi daca iei trenul Odaky din Shinkuku pâna la Gotemba. Daca banii nu sunt o problema pentru tine, poti închiria un ghid particular, dar nu uita ca esti în Japonia, iar preturile sunt mai mari decât aproape oriunde altundeva pe planeta.

Sus

Odata ajuns(a) la poalele maretului munte, nu ai de ales. Trebuie sa îl urci. Este vorba despre o ascensiune de peste 3.000 metri înaltime, dar nu trebuie sa te sperie. Din contra, japonezii sustin dintotdeauna ca urcatul pe Fuji Yama este o experienta spirituala care marcheaza definitiv orice pamântean. Popor înclinat spre artistic si spiritual, niponii stiu ce spun…
O veche zicala japoneza spune ca un om întelept va urca pe Fuji o singura data în viata, pe când un prost va urca de mai multe ori si tot degeaba.
Înapoi la munte: merita retinut ca oamenii activi, sportivii de performanta sau cei cu o conditie fizica de invidiat reusesc sa urce muntele în circa doua ore, dar majoritatea oamenilor reusesc aceeasi performanta într-un interval de 4-8 ore, depinzând de numerosi factori, printre care vârsta, starea de sanatate si conditia fizica generala sunt cei mai importanti. Pentru o ascensiune obisnuita, ghizii recomanda o pereche de ghete solide, echipament împotriva ocazionalelor ploi si ceva de purtat pe cap. În nici un caz nu va aventurati în pantaloni scurti sau fuste. Potecile sunt marginite de tufe si arbusti spinosi, care, în acest caz, va vor lasa amintiri de nedorit, ca sa nu mai pomenesc de frigul patrunzator de la înaltimi. În medie, pe muntele Fuji mor, în fiecare an, din cauza hipotermiei, 4 persoane care au ignorat sfaturile respective.
Alte ustensile folositoare, care nu ar fi de dorit sa va lipseasca, sunt urmatoarele: lanternele, în caz de ascensiune de noapte; ochelarii de soare; saci de plastic pentru a va cara înapoi gunoiul si, mai ales, monede de 100 de yeni, foarte utile pentru accesul la toaletele instalate pe marginea drumului. Nu uitati nici de apa de baut, deoarece o ascensiune pe Fuji provoaca oricui o deshidratare serioasa. Aproximativ 300.000 de persoane urca muntele anual, asa ca, daca te vei pregati serios si nu vei ignora sfaturile ghizilor, vei reusi fara probleme.

Ce faci acolo

Sunt patru mari trasee pentru vârf care pornesc de la a cincea statie de popas, anume: Kawaguchi, Subashiri, Gotemba si Fujinomiya.
De la poalele muntelui, pornesc traseele Shojiko, Yoshida, Suyama si Murayama.
Traseul care porneste de la Lacul Kawaguchi este cel mai popular, deoarece la baza sa este amenajata o mare parcare auto, precum si numeroase cabane.
Daca paragliding-ul se numara printre pasiunile tale, mergi pe traseul Gotemba. Între Subashiri si piscul Hoei-zan exista toate conditiile necesare practicarii acestui palpitant sport extrem, accesibil doar celor temerari.
Daca vrei sa înnoptezi pe munte, pretul mediu pentru o noapte într-o cabana încalzita, plus mâncarea, este de 5.250 yeni. Odata ajuns(a) pe vârf, care este, de fapt, conul vulcanului, vei trece printr-o poarta traditionala japoneza, celebra Torii.
Imaginile sunt superbe si atât !
Dar muntele, în sine, ascunde multe alte locuri de neuitat, unde ai impresia ca imaginarul mistic nipon s-a strecurat pe neasteptate în lumea high-tech a Japoniei moderne.
Un astfel de loc, ocolit de tehnologizarea agresiva, este padurea Aokigahara, situata la baza muntelui, spre nord-vest.
Padurea este omniprezenta în povestile folclorice japoneze cu demoni, fantome si spiridusi. Padurea are un renume deosebit de sumbru, deoarece, în vechime, aici era locul unde familile sarace îsi abandonau copii bolnavi, precum si pe batrânii aflati în pragul Marii Treceri. Astazi, padurea detine un alt trist record: dupa orasul San Francisco, este a doilea loc celebru pentru numarul mare al sinuciderilor anuale. Din anul 1950, peste 500 de japonezi au ales sa îsi încheie definitiv socotelile cu Viata. Padurarii descopera anual circa 30 de cadavre ale sinucigasilor, cu un maxim de 80 de victime în anul 2002. Dacî lasasm la o parte renumele sau, care strecoara fiori reci celor mai slabi de înger, padurea este unul dintre ultimele refugii pentru speciile rare de plante si animale din Japonia.
Cu toata padurea sa plina de fantome si suflete neodihnite, nopti nefiresc de reci si – cel mai rau lucru – preturi piperate, experienta Muntelui fara Seaman merita traita de oricine are privilegiul de a vizita Tara Soarelui Rasare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s