blog arădean de cultură generală

Kalaşnikov – omul, armele, legenda

Istoria alege deseori oameni cu origini umile, cu care marcheaza însa definitiv traseul omenirii. Un astfel de om este creatorul celei mai eficiente arme de asalt. Într-un paradox nemaiîntâlnit, om si arma si-au influentat reciproc destinele. Omul si-a împrumutat numele armelor, iar ele l-au facut celebru pe mapamond. E o celebritate pe care, astazi, nonagenarul armurier si inventator o priveste cu dispret si raceala, dar de care nu se mai poate elibera. Cele peste 100 milioane de arme de foc produse dupa ”reteta” sa i-au adus o nedorita jertfa de alte câteva sute de milioane de vieti omenesti.

Tanchistul-poet care inventa pistoale automate

Destinul a vrut cu tot dinadinsul ca cel mai mare producator de arme de asalt din toate timpurile sa vada lumina zilei în inima Asiei, în satucul Kurya din imensitatea Regiunii Altai, detinuta înca, pe atunci, de muribundul Imperiu Tarist.

Nou-nascutul a fost botezat Mihail Timofeevici Kalasnikov si a devenit instantaneu una dintre multele guri flamânde ale unei familii de simpli tarani.

Soarta a fost cruda cu el înca din frageda pruncie, deoarece tatal sau a fost deportat într-unul dintre gulagurile de trista amintire ale Uniunii Sovietice.

Nimeni nu ar fi crezut pe atunci ca micutul Mihail ar fi avut vreo înclinatie tehnica; nimeni nu a putut sa vada aptitudinile unui mare armurier si inventator în acest copil.

Mihail era o fire sensibila, înclinata spre lirism. Baiatul chiar credea ca va deveni poet. Pâna la chemarea pentru îndeplinirea serviciului militar, Mihail scrisese deja nu mai putin de sase volume de poezii. (De fapt, si în prezent, în ciuda vârstei înaintate, Mihail Kalasnikov scrie înca poeme.)

Gheara Armatei Rosii se materializeaza într-un ordin de recrutare sosit în anul 1938, ordin care îl trimite pe Mihail la Kiev. Ajuns aici, personajul nostru devine mecanic tanchist, ajungând, în cele din urma, sergent major, comandantul unui tanc.

Vorbim de celebrele si temutele tancuri rusesti T34, din Regimentul 24 de Tancuri apartinând de Divizia 24 Motorizata, stationata lânga Stryi. Calitatile sale înnascute de vizionar si inventator ies pentru prima data la iveala odata cu proiectarea, în premiera mondiala, a unui dispozitiv destinat sa numere obuzele trase de tunul din tanc.

Mai târziu, Mihail se va distinge si în luptele împotriva Wermacht-ului. Este grav ranit de schije în timpul luptelor date pentru apararea orasului Bryansk, în luna octombrie a anului 1941.

Pe patul de spital, Mihail Timofeevici se gândeste foarte serios la conceperea unei arme automate de asalt care sa însemne ceva nou pe câmpul de lupta. Gândurile sale erau alimentate atât de experientele personale cu armele automate din dotare, cât mai ales de reprosurile camarazilor raniti, colegii de spital plângându-se deseori de calitatea execrabila a armelor de asalt. Ulterior, în perioada de convalescenta, care durase 6 luni de zile, Mihail nu a renuntat deloc la ideea crearii unei noi arme. Una cu adevarat revolutionara…

A purces deci la treaba, fiind încurajat de camarazi si mai ales de superiori.

Când prototipul a fost gata, l-a prezentat în cadrul Institutului de Aviatie din Moscova, corp de armata evacuat pe atunci în Alma-Ata, capitala Kazahstanului.

Arma nu a trecut testele, lasându-i reci pe membrii comisiei de examinare.

Deloc marcat de acest prim insucces, Mihail persevereaza în cautarile si improvizatiile sale, astfel încât, la data de 12 iunie 1942, al doilea model de pistol automat este creat în atelierele aceleiasi institutii militare.

În plin Razboi Mondial, se pare ca tânarul din Kurya daduse lovitura. Talentul sau, ascuns pâna în acele momente, începea sa dea roade.

Cel mai mare expert de atunci al Armatei Rosii în domeniul armelor mici si de asalt, reputatul A.A. Blagonravov, a fost interesat imediat de ideile novatoare ale lui Kalasnikov. Chiar daca nu a recomandat productia în masa a celui de al doilea model, deoarece considera ca mai avea nevoie de unele îmbunatatiri, expertul militar a facut totul pentru a-l trimite pe autodidactul designer spre Centrul de Cercetari al Armelor de Asalt de pe lânga Directoratul Armatei Rosii. Din 1944 pâna în 1946, Mihail a dezvoltat un nou model experimental, model care, în anul 1949, a fost adoptat de fortele armate ale Uniunii Sovietice.

Ani de glorie

În urma acestui succes de proportii, Mihail este decorat personal de catre Iosif Visarionovici Stalin. Fostul copil de taran ajunsese, de la un autodidact si obscur inginer militar, la rangul de proiectant-sef în cadrul Departamentul de Arme de Asalt al Armatei Rosii.

Avtomat Kalasnikova-Model 1947 tocmai se nascuse.

Gurile rele, tot mai des auzite dupa caderea Uniunii Sovietice din anul 1991, clamau în schimb ca Mihail nu inventase nimic nou, ci preluase si dezvoltase modelele concepute deja de cei doi armurieri de top ai Wermacht-ului, celebrii proiectanti de arme automate Hugo Schmeisser si Werner Grunner. Cât de adevarate sunt aceste afirmatii, sau mai precis, câte din totalul pieselor unui AKM clasic au fost concepute de cei doi ingineri germani, nu vom sti cu siguranta niciodata. Aceleasi “guri rele” sustin ca AKM-ul nu este decât o varianta putin modificata a modelului Sturmgewehr 44, conceput integral de Schmeisser. Arhivele care detin povestea completa a armei de legenda nu vor fi, pesemne, accesibile niciodata, iar Mihail Kalasnikov, astazi în vîrsta de 91 ani, este putin probabil sa dea vreo declaratie fulminanta.

Adevaratul model de succes mondial a fost asa numitul Avtomat Kalasnikov Modernizirovanîi, mult mai cunoscut sub prescurtarea de AKM, model lansat în anul 1963. Noua arma de asalt era mai usoara, mai precisa si mai puternica decât modelele anterioare. În plus, era mult mai ieftina de produs si extrem de fiabila si rezistenta.

Calibrul de 7,62X54R a devenit la fel de celebru ca arma. AKM oferea si alte îmbunatatiri, în special prin forma încarcatorului si a compensatorului de recul de la gura tevii.

Decoratiile începeau sa curga în tara natala, unde Mihail devine, fara voia sa, un erou al Uniunii Sovietice. Ajunge erou al Muncii Socialiste (anii 1958 si 1976), primeste Premiul Lenin în 1963, în 1969 este ridicat în rang de colonel, iar doi ani mai târziu primeste gradul de Doctor în Stiinte Ingineresti. Nu este scutit nici de alte trei Ordine Lenin, Ordinul Cravatei Rosii a Muncii, Ordinul Marelui Razboi de Aparare a Patriei, Ordinul Steaua Rosie si un maldar de decoratii mai mici despre care batrânelul de astazi spunea, într-un interviu recent, ca ar încapea într-o mica furgoneta.

Spre surpriza tuturor, Kalasnikov omul nu agrea cu totul ideologia materialist-stiintifica a comunismului si nu îmbratisa nici ateismul militant al regimului sovietic. Mai târziu, în memoriile sale, Mihail declara ca principiile de eficienta si fiabilitate ale armelor sale au fost inspirate de ideile din marea literatura rusa si din citirea Bibliei (!), armurierul secolului recunoscând ca în pauzele de lucru obisnuia sa citeasca intens, atât din cartea sfânta a crestinismului, cât si din volumele autorilor rusi.

Mistic, poet sau erou al socialismului, onorurile continua sa curga la adresa sa, astfel încât în anul 1980 devine Cetatean de Onoare al satucului natal, dupa ce, în anul 1987, primeste acelasi statut din partea orasului Ijevsk.

Presedintii Eltîn si Putin l-au decorat personal, acesta din urma înaintându-l la gradul de general-maior.

Automatul care a marcat istoria

Arma creata de el a devenit un simbol de lupta, un mit si un punct de referinta în toate conflictele armate din ultimii 60 de ani.

AKM a devenit, în scurt timp, o arma populara, fiind prezenta la ora actuala, prin diverse variante, nu foarte diferite, în armatele a peste 70 de tari.

Din anul 1990 pâna în prezent, a fost principala arma folosita la potentialul sau maxim în nu mai putin de 46 din cele 49 de conflicte majore care au ravasit Pamîntul.

Anul trecut, un raport al Bancii Mondiale (ia te uita ce-i mai intereseaza pe astia!) estima ca, din totalul celor 500 milioane de arme de foc de pe Terra, cel putin 100 milioane sunt automate Kalasnikov sau variante ale acestora. Prin comparatie, la ora actuala, în întreaga lume circula mai putin de 10 milioane de arme de asalt similare produse de americani.

Este singura arma care figureaza pe steagul unei tari (Mozambic) si pe cel al unei temute organizatii militare din Orientul Mijlociu (Hezbollah).

Cea mai cautata arma de asalt, AKM a fost proiectata de la bun început pentru conditiile teribile de pe câmpul de lupta. Arma este functionala în conditii cu adevarat extreme – ploaie, arsita, praf, nisip, noroi. Acolo unde se blocheaza orice arma similara conceputa în Statele Unite sau tarile Europei Occidentale, un AKM va functiona la parametri optimi.

Poti sa o scufunzi în apa si sa tragi cu ea imediat dupa acest test. Poti sa treci peste ea cu automobile grele, poti sa o legi de un autovehicul militar si sa o târasti prin praf, tot va functiona, dupa cum au demonstrat-o sute de teste comparative.

Cu toate ca primele modele nu aveau tocmai o acuratete optima pentru o arma de asalt, precizia lasând de dorit la distante mari, iar reculul puternic fiind înca un dezavantaj major, puterea glontului capabil sa treca prin ziduri de grosime medii, prin veste si casti antiglont, precum si fiabilitatea incomparabila si costurile de productie mici au facut ca AKM-ul sa devina lider incontestabil de piata.

Episodul razboiului din Vietnam nu mai are nevoie de niciun fel de comentariu, AKM-ul sovieticilor din 1963 dovedindu-se net superior, la toate capitolele, armelor de asalt detinute de trupele Unchiului Sam.

Triumful AKM s-a datorat în mare masura sintagmei “lucrul potrivit la locul potrivit”.

Explozia sa globala nu s-a datorat faptului ca era o minune a vremurilor sale, ci mai degraba fluctuatiilor politicilor si strategiilor militare pe plan global.

Tradus în fapte, înseamna ca politicile militare si deciziile de politica externa ale Kremlinului s-au sustinut reciproc unele pe altele în cazul destinului acestei arme.

Dupa moartea lui Stalin în anul 1953, aparitia unui lider mai relaxat precum Nikita Hrusciov si, mai ales, crearea Pactului de la Varsovia au împins arma lui Kalasnikov spre cucerirea lumii.

Noua politica externa a Uniunii Sovietice de atunci avea un nou deziderat: înarmarea statelor-satelit din Blocul Estic.

Chinezii produceau deja din anul 1956 propriile variante ale armei, iar statele “prietene” au început si ele sa produca modele specifice.

Nici macar Israelul, stat aparent rival URSS-ului, nu a ramas insensibil la performantele armei.

A fost nevoie doar de Razboiul de 6 zile si de capturarea unei trupe de comando egiptene înarmata cu AKM-uri, pentru ca Tsahalul (Fortele Armate Israeliene) sa recunoasca avantajele nete ale armei comparativ cu modelele M16 detinute de soldatii israelieni.

Pe baza acestor realitati, inginerii militari de la Tel Aviv au produs propria varianta de AKM (cu mici modificari), celebrul IMI Galil, arma aflata astazi în dotarea fortelor israeliene.
Statele din Pactul de la Varsovia produceau deja modele tipice, cele mai apreciate fiind tipurile de AKM fabricate în România, fosta Iugoslavie si Polonia.

În tara noastra, uzinele de la Cugir au produs în principal modelele PM-md63 si PM-md90, binecunoscute românilor care au facut armata sub denumirea de “Pemeuri”.

Modelele românesti s-au dovedit a fi de o calitate extrem de buna, fiind foarte cautate la export si putând fi întâlnite astazi în toate colturile lumii.

Alt atribut al armei este potentialul sau mortal inegalabil. Fie ca este în mâinile unei batrânici, ale unui “copil al razboiului” din Africa, ale unui taliban, soldat din Spetsnaz sau traficant de droguri din America Latina, AKM ucide sau, în cel mai bun caz, mutileaza. Glontele sau este considerat de multi ca fiind chiar prea puternic pentru o arma automata portabila.

Accesibilitatea armei în conflicte urbane, lupte de gherila, reglari de conturi tribale sau în lumea drogurilor, adica exact tipul de conflicte din ultimele decenii, i-a facut pe strategii Pentagonului sa inventeze un nou termen militar de specialitate, asa-numitul “Asymmetric Warfare”.

Kalasnikov-ul viitorului si batrânul cu muzeu

Daca documentarul “The Gun” are ca punct central modul în care AKM-ul a modificat cursul razboaielor din ultimii 50 ani, întrebarea tuturor se îndreapta spre rolul creatiei lui Mihail pe câmpurile de lupta din viitorul apropriat.

Întrebarea si-au pus-o si specialistii uzinelor IJMAS din Ijevsk, preocupati de aparitia pe piata a unor modele concurente care egaleaza si chiar depasesc capacitatile armei produse în 1963.

Raspunsurile au venit tot din partea proiectantilor rusi care, cu concursul lui Mihail, au reusit în ultimii ani sa scoata modele de AKM, care sunt absolut remarcabile.

Vorbim aici de modelele AK-107, AK-108, AK- AS/ASM, TKB-0146, AN-94 Abakan, AK-103. Multe dintre acestea functioneaza pe vechiul calibru 7,62, iar restul sunt pe calibre NATO. Sunt folosite în special în misiunile de comando ale trupelor ruse, de catre membrii serviciilor secrete sau de membrii serviciilor de paza ai înaltilor demnitari de la Kremlin.

Mai puternice, mai eficiente, mai precise, mai durabile, mai mortale, ultimele modele ale temutei unelte a mortii sunt greu accesibile pentru punctele fierbinti de pe glob.

Pe de alta parte, Mihail nu se poate plânge deloc de destinul avut în aceasta existenta. Decorat la rând si de presedintele rus în functiune, care l-a laudat pentru crearea “unui brand de care este mîndru orice rus”, nonagenarul a ajuns sa fie si “Erou al Federatiei Ruse”.

Pe plan financiar, iarasi straluceste, fiind detinatorul a 30% din actiunile unei companii germane din Sollingen care produce sortimente de vodca, cutite, tricouri, umbrele etc, “branduite” sub numele Kalasnikov.

Totul a culminat cu inaugurarea Muzeului Kalasnikov, pe data de 4 noiembrie 2004, în orasul Ijevsk. Straniul muzeu expune biografia completa a lui Mihail, Biblia sa din tinerete, precum si o parte din schitele primelor tipuri de arme. Punctul de maxim interes al muzeului consta în salile ticsite cu toate modelele acestui pistol automat, de la cele din anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, pâna la ultimele arme produse la IJMAS.

Tot aici se pot admira toate modelel de AKM produse în alte tari, printre care si “Peme-urile” noastre.

O alta sala este dedicata impactului social si cultural al armei pe mapamond, perceputa ca mijloc de lupta pentru independenta si mai ales ca ultim aparator în fata capitalismului galopant, imperialismului si colonialismului globalist modern.

Din vorbele lui Mihail Timofeevici…

Mihail va ramâne în istorie nu doar datorita armei care-i poarta numele, ci si pentru vorbele sale memorabile, unele dintre ele strabatute de un autentic umor rusesc:

Munca mea este viata mea, si viata mea este munca mea. Am inventat acesta arma sa îmi apar tara de nazisti. Astazi sunt mândru ca, pentru multi oameni, arma a devenit un sinonim pentru libertate.

Nemtii sunt singurii responsabili de faptul ca am devenit un fabricant de arme. Daca nu ne invadau tara, as fi proiectat masini agricole.

Cineva m-a întrebat odata cum pot dormi linistit noaptea stiind ca armele inventate de mine au ucis milioane de oameni, unii dintre ei fiind nevinovati. I-am raspuns ca nu am nicio problema de constiinta, deoarece oamenii sunt cei care ucid oameni, arma neatinsa de mâna omeneasca nu poate ucide nici macar un soarece.

Înainte de a crea ceva nou, trebuie neaparat sa cunosti tot ce s-a creat anterior în acel domeniu.

Sunt oricând gata sa-i strâng mâna celui care poate crea o arma de asalt mai buna decât a mea.

Câteodata este dureros sa vad atâtia criminali si ticalosi înarmati cu AKM-uri. Eu am creat arma pentru apararea tarii, nu pentru mafioti si teroristi.

Tot ce este complex nu este folositor, si tot ce este folositor este simplu. Acesta este motto-ul dupa care mi-am ghidat viata.

Sincer, as fi preferat sa inventez o masina care sa-i fi ajutat pe tarani la munca câmpului.

Cred ca talentul meu este unul înnascut.

Am tras milioane de gloante. Mai trag si acum, la vârsta asta. Asa am ajuns sa fiu tare de urechi, de la zgomote…

Teroristii vor cauta întotdeauna arme simple, functionale si de încredere.

Partea negativa a vietii consta în fapul ca cineva, din umbra, vrea sa conduca toata omenirea. Cu Rusia nu-i va merge…

Visul meu dintotdeauna a fost acela de a inventa un motor care nu se opreste niciodata.

Cred ca daca ma apuc sa proiectez un tren, va arata la final ca un AK-47.

Nu am facut studii tehnice, deci a trebuit sa improvizez continuu.

Nu ai ce face! Omul va inventa arme cu orice ocazie…

Armata noastra a dat ordin sa se creeze o arma de asalt noua si mai eficienta decât cele de pe atunci. Am fost nevoit sa improvizez, altfel eram eliminat din concurs.

Când l-am vazut pe Bin Laden la televizor înarmat cu un AKM, m-au apucat toti nervii pe barbosul ala nebun. Dar ce pot sa fac? Teroristii or fi ei nebuni, dar nu sunt prosti: întotdeauna aleg cele mai bune arme…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s