blog arădean de cultură generală

Crazy Horse Memorial – Legenda onorată în piatră

În urmă cu peste 100 ani, trupele guvernului american se făceau responsabile de uciderea unuia dintre cei mai emblematici si carismatici razboinici amerindieni care au trăit vreodată. Astăzi, într-un gest care se vrea deopotrivă reparatoriu şi reconciliator, urmaşii celebrei căpetenii Crazy Horse, alaturi de societatea civilă americană, lucrează zi-lumină la definitivarea memorialului sculptat în munte care il va reprezenta pe bravul luptător pentru libertate.

Când va fi terminată, adică în viitorul apropiat, statuia Calului Nebun va fi cea mai mare sculptură antropomorfă creată vreodată în istoria omenirii.

Razboinicul

Probabil cea mai faimoasă personalitate amerindiană din istoria Americii de Nord, cel pe care oamenii săi l-au numit Thashunke Witko (Calul său este Nebun sau Calul său este Narăvaş, în traducere aproximativă) nu a fost doar o legendară căpetenie a siouxilor din triburile Lakota Oglala, ci şi unul dintre cei mai mari luptători pentru libertate din toate timpurile.

Viaţa sa pare desprinsă dintr-un screnariu de film bun sau din străvechile legende cu eroi, luptători şi martiri. Cu toate acestea, toate evenimentele vieţii sale tumultuoase au fost pe deplin adevărate, consemnate în istoria recentă a Statelor Unite ale Americii.

Data exactă a naşterii sale nu este nici în prezent foarte clară, Crazy Horse s-ar născut undeva între anii 1840-1845, o parte a biografilor săi înclinând spre toamna anului 1840, copilul care avea mai apoi să umilească armata americană, venind pe lume pe malul de sud al rîului Cheyenne.

Precum toţi copii sioux, viitorul Cal Nebun a primit un alt nume iniţial. Imediat după naştere mama sa l-a numit “Păr Creţ”. Pe baza temperamentului înflăcărat şi al curajului nativ, tovarăşii săi l-au numit Cal Nebun, imediat după ce viitoarea căpetenie războinică intrase în adolescenţă. A fost un spirit neîmblânzirt şi generos care a dat o mare atenţie viziunilor extatice care i-au marcat existenţa.

A trăit o copilărie normală de amerindian sioux în mijlocul taberei triburilor Lakota, fiind acompaniat de Cal Înalt, fratele său după tată. Din nefericire, tabăra sa a fost atacată fără motiv de locotementul Grattan şi alţi 26 de soldaţi americani. După moartea marii căpetenii a tribului Lakota, Ursul Cuceritor, Crazy Horse a început să trăiasca tot mai des momente de transă vizionară. Waglula, tatăl său, şi-a intovărăzit fiul pe malul lacului Sylvan, din Dakota de Sud, unde cei doi s-au adâncit într-o Hemblecha (călătorie a viziunilor, în tradiţia spirituală a amerindienilor sioux).

Eroul

Între anii 1850-1860, reputaţia de mare luptător a tânărului Crazy Horse a crescut semnificativ în rândurile sioxilor din triburile Lakota. Prima sa victimă a fost un războinic din triburile Shoshone, care se făcuse vinovat de uciderea unei femei Lakota.

Ulterior Calul Nebun avea să se remarce în numeroasele încăierări între sioucşii Lakota şi duşmanii lor tradiţionali din triburile Crow, Shoshone, Pawnee, Blackfeet şi Arikara. În anul 1864, după ce Divizia a treia de Cavalerie din Colorado a decimat triburile Cheyenne din nord, în timpul ruşinosului masacru de la Sand Creek, cei din tribul Lakota Oglala s-au aliat cu tribul Minneconjou şi au atacat orice avanpst al armatei americane. Calul Nebun s-a evidenţiat şi în timpul bătăliei de la Red Butte din luna iulie a anului 1865, primind din partea tribului său titlul de Ogle Ranka Un, adică mare căpetenie de război.

Capacităţile sale de lider, precum şi ispiraţia sa de tactician militar desăvârşit au dus la o ambuscadă de legendă, în care Crazy Horse, întovărăşit de doar 6 războinici Lakota şi Cheyenne au atras într-o cursă magistrală un corp expediţionar compus din 53 d einfanterişti şi 27 de cavalerişti conduşi de căpitanul William Fetterman. Nu a scăpat nici unul.

Crazy Horse avea să devină pentru naţiunea Sioux, ce a fost Avram Iancu pentru moţii noştri din Apuseni, Marko Kraljevic pentru sârbi sau William Wallace pentru scoţieni, un erou fără egal, iubit şi respectat, a cărui memorie este şi astăzi onorată. A participat plin de eroism la Marele Război Sioux dintre anii 1876-1877, care s-a dovedit a fi una dintre cele mai ruşinoase pagini ale istoriei Statelor Unite.

Calul Nebun s-a aflat în prima linie a acestui trist război de independenţă al naţiunii Sioux, conducînd o trupă de circa aproximativ 1 500 de războinici Lakota şi Cheyenne în faţa trupelor mult mai bine echipate ale generalului George Crook. Bătălia s-a terminat nedecis, dar a întârziat substanţial avansarea trupelor generalului Crook, care urmau să facă joncţiunea cu Divizia 7 de cavalerie condusă de impulsivul general George A. Custer.

Cea mai mare victorie a Calului Nebun a fost cea de la Little Big Horn, când oamenii săi înarmaţi rudimentar au reuşit un rezultat istoric în care toată Divizia 7 de cavalerie, inclusiv arogantul general Custer au fost ucişi. Pe baza informaţiilor survenite de la Micul Soldat şi Omul Apei, un războinic sioux şi altul Arapaho, Crazy Horse a fost cel mai brav om de pe câmpul de luptă scăpând aproape miraculos de toate gloanţele soldaşilor americani. Din nefericire, steaua sa norocoasă urma să pălească curând.

Oamenii săi slăbiţi de asprimea iernii, foamete şi lipsa unor arme comparabile cu cele ale armatei americane au pierdut o bătălie la Wolf Mountain, în statul Montana.

Într-o dovadă de eroism şi sacrificiu, Crazy Horse a decis să se predea în schimbul protejării oamenilor săi.

Ce a urmat, este probabil cel mai trist şi nedrept episod din ceea ce manualele americane de istorie descriu drept “Cucerirea Vestului”.

Pe data de 5 mai 1877, Calul Nebun, alături de Câinele, Micul Mare Om şi Cioara de Fier, cei mai apropiaţi camarazi ai săi, s-a predat într-o ceremonie solemnă locotenentului William P. Clark.

Crazy Horse a fost făcut prizonier, dar a beneficiat de o libertate relativă. Cu toate acestea, americanii nu-l doreau viu, temându-se fără îndoială că forţa şi carisma degajată de personalitatea sa ar putea duce la acte de rebeline şi răzbunare din partea amerindienilor. În consecinţă, i-a fost înscenată o evadare, în urma căreia legendara căpetenie a fost înjunghiată pe la spate. Muribund, Crazy Horse a fost dus în biroul ofiţerului adjutant, unde, în ciuda eforturilor medicului Valentine McGillycuddy, a murit în noaptea imediat următoare incidentului. Era data de 5 septembrie 1877, cînd spiritul său măreţ s-a întreptat spre Veşnicele Câmpii ale Vânătoarei.

Trupul a fost încredinţat părinţilor sai, care l-au îngropat într-un loc necunoscut, pentru ca nicun om alb să nu-i tulbure odihna sau să-I pângărească memoria.

Ultimele sale vorbe spuse pe patul de moarte au rămas consemnate, fiind considerate originale de către majoritatea biografilor săi, fiind încă o dovadă în plus asupra personalităţii deosebite a acestui mare spirit Lakota:

“Prietene, nu te invinovăţesc pentru că m-ai înjunghiat. Nu am fost ostil omului alb. Căteodată, tinerii mei luptători atacau dusmanii nostri din alte tribuei şi le luau caii. O făceau pentru că fuseseră furaţi la rândul lor. Aveam carnea bizonilor pentru hrană şi pieile lor pentru haine şi acoperişuri de cort. Preferăm să vânăm decât să trăim o viaţă de mizerie într-o rezervaţie unde am fost duşi împotriva voinţei noastre.Cu timpul , vom suferi de foame şi vom voi să ieşim din rezervaţie pentru vânătoare, dar nu vom fi lăsaţi. Noi vrem să ne păstrăm modul de viaţă. Tot ce vrem este pacea şi să fim lăsaţi să trăim în linişte. Soldaţii au fost trimişi în miezul iernii şi ne-au distrus satele. Păr Lung (generalul Custer) a venit peste noi. Voi aţi spus că l-am masacrat, dar el ne-ar fi făcut la fel dacă nu ne apăram şi am fi luptat până la ultimul. Primul nostru gând a fost să fugim cu femeile şi copii noştri, dar am fost forţati să luptăm. După asta, am venit la rîul Tongue, unde am trăit liniştiţi. Dar guvernul nu m-a lăsat în pace. Până la urmă m-am întors la Agenţia Norului Roşu. Cu toate acestea, nu mi-a fost permis să păstrez tăcerea. Eram sătul de lupte. M-am dus la Agenţia Cozii Pătate şi i-am cerut şefului şi agentului său să mă lase să trăiesc în pace. Am venit aici cu agentul să vorbesc cu Marele Şef Alb, dar nu mi s-a dat nicio şansă. Au încercat să mă aresteze. Am vrut să evadez şi un soldat mi-a înfipt baioneta în spate. Am zis!”

Statuia

Autorităţile americane înpreună cu comunităţile amerindiene au dorit să lase moştenire omeniri cea mai mare statuie din lume, în urma unui proiect gigantic care se doreşte a fi un gest istoric reparatoriu şi reconciliator.

Aşa a luat naştere grandiosul proiect denumit Crazy Horse Memorial, o sculptura in situ în celebrele Black Hills din Dakota de Sud. Sculptura il onorează pe Crazy Horse, reprezentat călare şi arătând spre orizont cu mâna dreaptă întinsă.

Fondurile pentru acestă lucrare de mare anvergură au fost livrate parţial de către Indian Museum of North America şi Native American Cultural Center.

Monumentul este sculptat într-o latură a muntelui Thunderhead, parte dintr-o zonă considerată sacră de către unele triburi de amerindieni.

Lucrările au început încă din anul 1948, dar datorită grandorii monumentului, nu au fost încheiate nici în prezent.

Când va fi terminată, statuia Calului Nebun va fi cea mai mare construcţie de acest gen din lume. Va avea lăţimea de 195 metri şi înălţimea de 172. Doar capul lui Crazy Horse va avea o înălţime de 27 metri. Prin comparaţie, capetele fiecărui preşedinte american din complexul Rushmore, au în medie “doar” 18 metri.

Artistul

Cel care a iniţiat şi demarat lucrările a fost celebrul sculptor american de origine poloneză Korczak Ziółkowski, care lucrase în prealabil şi pentru monumentul de pe Muntele Rushmore. Visul devenit statuie a devenit realitate în urma unei scrisori pe care acesta o primise în anul 1939 din partea căpeteniei Henry Ursul care Stă.

Scrisoarea se încheia printr-un pasaj care l-a convins pe Ziolkowski să se implice trup şi suflet în definitivarea celei mai mari statui construite vreodată de om:
“Mie şi căpeteniilor prietene ne-ar plăcea ca omul alb să ştie că şi noi, oamenii roşii avem mari eroi”. Capetenia sioux şi sculptorul polonez, au purces imediat, ca doi prieteni vechi pentru a găsi locul potrivit pentru statuie. Iniţial, Ziolkowski dorea deschidă şantierul în Parcul Naţional Grand Teton din statul Wyoming, unde roca era mai uşor de prelucrat, dar liderii sioux au insistat să sculpteze în locurile sacre din Black Hills.

Memorialul este o acţiune non-profit şi nu este sponsorizat la nivel federal sau statal.

Ziolkowski a refuzat în două rânduri suma de 10 milioane $, oferită de guvernul SUA.

Sculptorul a presimţit că opera sa urma să fie mult mai mult decât o sculptură în munte, si avea temerea că intenţia sa de a oferi monumentului o însemnătate spiritual-educativ-culturală, să nu fie murdărită de banii federali.

Din nefericire, Korckzak Ziolkowski a murit încă din anul 1982, netrăind să-şi vadă visul împlinit, dar lucrările la întregul complex continuă nestingherite după planurile lăsate de marele artist. Complexul memorial este astăzi deţinut de către Crazy Horse Memorial Foundation.

Figura legendarei căpetenii a fost terminată de finisat în anul 1998, dar nu există o dată de aproximare pentru terminarea definitivă a lucrărilor.

Se pare că totuşi, nu toţi urmaşii Lakota îmbrăţişează proiectul. Un vraci Lakota declara în anul 1972 că “Ideea de a sculpta un munte frumos într-o statuie, este o poluare vizuală a împrejurimilor. Este împotriva spiritului lui Crazy Horse”. Alte grupuri dizidente se opun poziţiei statuii, motivând că gestul în care Crazy Horse arată cu degetul este impropriu printre amerindieni, şi este considerat în mod normal ca fiind unul nepoliticos.

Cu sau fără controverse, milioane de oameni aşteaptă inaugurarea statuii, moment în care vor putea vizita unul dintre cele mai importante şi grandioase obiective din lume.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s